Obligație de a face. Decizia 255/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMANIA

Curtea de Apel Galați

Secția civilă

Decizia civilă nr.255/

Ședința publică din 16 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu

JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu

JUDECĂTOR 3: Elena

Grefier -

La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamanții și, domiciliați în F- jud. V, împotriva deciziei civile nr.272 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

La apelul nominal au răspuns recurenții asistați de avocat și intimata, asistată de avocat.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Apărătorul recurenților depune la dosar 2 planșe foto xerox, reprezentând magazia ridicată lângă zidul locuinței.

Apărătorul intimatei, nu solicită acordarea unui termen pentru a studia actele depuse.

Curtea, constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurenților, precizează că temeiul de drept al recursului îl constituie dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr. civilă. Menționează că instanța de apel a reținut în mod greșit că instanța de fond prin respingerea probei cu expertiză solicitată de părți, nu a încălcat dreptul la apărare a recurenților. De asemenea precizează că hotărârea dată nu este motivată, instanța neanalizând în nici un fel motivele pentru care s-a respins probele solicitate. In final ca urmare a efectuării unei expertize în cauză în apel, expertul a stabilit că proprietatea intimaților nu impietează însorirea locuinței recurenților, ori pentru ca părțile să nu fie lipsite de dreptul la apărare, această probă trebuie administrată la instanța de fond. Din probe rezultă că pârâta își exercită în mod abuziv dreptul de proprietate, refuzând să-și dea acordul pentru ca recurenții să edifice pe linia de hotar a unor magazii, loc pe care anterior exista o altă magazie. Construcțiile noi sunt edificate de recurenți pe locul vechilor magazii, însă construcția edificată de pârâtă este fără ca aceasta să fi avut autorizație de construcție, astfel că este inechitabil ca în aceste condiții recurenților să nu li se permită a construi pe vechile construcții. Apreciază că refuzul intimatei de a le permite recurenților să ridice construcțiile pe vechile amplasamente, este abuziv. Solicită admiterea recursului formulat de reclamanți, modificarea deciziei de apel în sensul admiterii acestuia, și a se trimite cauza spre rejudecare pentru considerentele expuse. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatei, precizează că instanțele nu pot pronunța hotărâre judecătorească prin care să se suplinească consimțământului intimatei. Expertiza solicitată de recurenți, a fost efectuată în apel deși inițial se respinsese astfel că acest motiv referitor la încălcarea dreptului la apărare nu mai subzistă. Recurenții au construit fără a avea autorizație de construcție iar când autoritățile s-au sesizat cu privire la acest aspect, au sistat construcțiile. Acțiunea recurenților este inadmisibilă iar instanța de fond în urma efectuării și a unei cercetări locale s-au edificat. Solicită respingerea recursului formulat ca nefondat. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani, jud. V, la nr-, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie suplinit acordul de voință al pârâtei pentru edificarea unor construcții dependințe în gospodăria lor, conform certificatului de urbanism nr.1079/26.06.2007, în vederea obținerii autorizației de construcție.

Reclamanții nu și-au întemeiat în drept acțiunea.

În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat probele cu interogatoriu, înscrisuri și expertiză.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanții au demolat o magazie veche și au construit ilegal două camere pe fundație de beton, zidită din bolțari, au pus tâmplărie și au turnat centură de beton.

Pârâta a mai arătat că reclamanții a edificat această construcție în anul 2007 în timp ce se afla la serviciu, că această construcție se află pe linia de hotar, intrând chiar puțin pe proprietatea ei și că i-a avertizat pe pârâți, însă aceștia i-au răspuns cu amenințări și injurii.

Prin sentința civilă nr.1722 din 25.03.2008 Judecătoria Focșani, jud. V, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

S-a reținut că părțile au proprietăți învecinate că reclamanții au edificat pe linia de hotar o construcție de bolțari fără autorizație de construcție, că potrivit certificatului de urbanism a fost solicitat și acordul pârâtei ca vecin al imobilului că refuzul pârâtei de a-și da acordul la edificarea construcțiilor de către reclamanți pe linia de hotar nu îmbracă forma unui abuz de drept, că reclamanții au procedat abuziv edificând fără autorizație și fără acordul pârâtei.

S-a mai reținut că dispozițiile art.601 cod civil ar fi aplicabile numai pentru refacerea magaziei din scândură deja existentă pe linia de hotar dar reclamanții au edificat practic o construcție nouă din alte materiale, cu altă înălțime încălcând dispozițiile art.600 cod civil.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- prima instanță a încălcat dreptul la apărare al reclamanților întrucât pe de o parte a respins nejustificat proba cu expertiză de specialitate prin care să se stabilească dacă prin edificarea acestor construcții este afectată proprietatea părților iar pe de altă parte și-a motivat soluția pe dispozițiile art.600 și art.601 cod civil fără a pune în discuția părților aceste texte de lege;

- greșit prima instanță a respins acțiunea atât timp cât din probe rezultă că pârâta își exercită în mod abuziv dreptul de proprietate refuzând să-și dea acordul la edificarea de către reclamanți a construcțiilor. Construcțiile noi sunt edificate pe locul unei magazii din scândură care exista pe linia de hotar și sunt lipite de un al pârâtei existent tot pe linia de hotar. Greșit a reținut prima instanță că înălțimea construcțiilor este mai mare de 2 metri și că noile construcții afectează însorirea normală a proprietății în condițiile în care pârâta nu a invocat aceste împrejurări, iar din documentația întocmită de proiectant rezultă că noile construcții nu afectează însorirea normală a proprietății pârâtei și s-au respectat vechile amplasamente.

În consecință cum drepturile subiective civile trebuie exercitate potrivit scopului social economic cu respectarea legii și moralei, în limitele lor și cu bună credință se apreciază că refuzul pârâtei constituie un abuz de drept.

Prin decizia civilă nr.272 din 13 noiembrie 2008, Tribunalul Vrancea, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.1722 din 1 aprilie 2008 Judecătoriei Focșani jud.

Au fost obligați apelanții la 200 lei cheltuieli de judecată către intimata.

S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.600 și 601 cod civil, prevăd respectarea anumitor reguli la ridicarea și amplasarea unor construcții și nu constituie excepții care să fie puse obligatoriu în discuția părților.

Din probele administrate, rezultă că reclamanții sunt cei care își exercită dreptul de proprietate abuziv construind fără autorizație și fără acordul pârâtei pe linia de hotar.

Refuzul pârâtei de a-și da acordul pentru obținerea autorizației de construire nu reprezintă un abuz de drept.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive;

- dreptul de apărare a fost încălcat prin respingerea probei cu expertiză la instanța de fond.

- hotărârea instanței de apel este nemotivată pentru că nu a analizat expertiza efectuată în această fază procesuală.

- greșit s-a reținut că pârâta nu își exercită abuziv dreptul de proprietate câtă vreme nu s-a plâns de construcția magaziei pe linia de hotar în locul acesteia recurenții edificând noua construcție.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea instanței de apel este temeinică și legală și judicios motivată.

Recursul declarat de reclamanți este nefondat.

Respingerea probei cu expertiză de către instanța de fond nu reprezintă o încălcare a dreptului de apărare.

Potrivit dispozițiilor art.201 cod pr. civilă, proba cu expertiză este admisă de instanță doar atunci când aceasta o consideră necesară pentru lămurirea unor împrejurări de fapt.

De asemenea potrivit dispozițiilor art.167 alin.1 cod pr. civilă, dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că de ele pot să aducă dezlegarea pricinii.

Instanța de fond prin încheierea din 25 martie 2008 în dosarul nr- al Judecătoriei Vrancea, a respins motivat proba cu expertiza tehnică solicitată de reclamanți având în vedere probele administrate în cauză, printre care și cercetarea locală.

Hotărârea instanței de apel este motivată sub aspectul motivelor de apel invocate de reclamanți potrivit dispozițiilor art.295 cod pr.civilă.

Prin concluziile formulate apelanții - reclamanți nu au făcut nici o referire la expertiza efectuată în apel așa cum rezultă din încheierea de dezbateri din 13 noiembrie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea.

Cu privire la abuzul de drept invocat, în mod corect instanța de apel a reținut că pârâta nu-și poate da acordul cu privire la autorizarea construcției noi edificate de reclamanții - recurenți, care nu reprezintă o refacere a magaziei vechi construite pe linia de hotar așa cum s-a constatat la cercetarea locală.

Pentru aceste considerente în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.272 din 13 noiembrie 2008 Tribunalului Vrancea.

In conformitate cu dispozițiile art.274 cod pr. civilă, vor fi obligați recurenții la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata, reprezentând onorariu apărător conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în F- jud. V, împotriva deciziei civile nr.272 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

Obligă recurenții să achite intimatei, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

Grefier

Red. /11.05.2009

Tehn.

2 ex./27.05.2009

fond -

apel - -

Președinte:Romeo Jirlăeanu
Judecători:Romeo Jirlăeanu, Valentina Gabriela Baciu, Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 255/2009. Curtea de Apel Galati