Obligație de a face. Decizia 256/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 256/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Monica Farcas
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții G și G împotriva deciziei civile nr.128 din 5 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL S și PRIMARUL MUNICIPIULUI
Având în vedere că d-na judecător Carla -titulară a completului de judecată C2 recurs civil de joi - lipsește din instanță fiind în îngrijirea copilului de până la 2 ani, completul a fost complinit în conformitate cu prevederile art.98 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești prin participarea d-nei judecător - -desemnată în lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, iar prin registratură s-au depus la dosar din partea recurenților cerere de judecare a cauzei în lipsă având atașate două chitanțe în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei reprezentând taxa de timbru datorată.
Față de actele existente la dosar, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sibiu, reclamanții G și G au chemat în judecată pârâții Consiliul Local Sibiu și Primarul Municipiului Sibiu, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților să-și dea acordul în vederea obținerii autorizației de construire a unui adaos la imobilul din Sibiu,-, jud. Sibiu, în conformitate cu proiectul de arhitectură nr. 22/2007, întocmit de SC SRL, iar în caz de refuz, sentința să suplinească voința juridică a pârâților.
In motivare reclamanții arată că, sunt proprietarii imobilului situat în Sibiu,-, alcătuit din construcție și teren, și dețin cota de 2/6 din întregul imobil, iar restul cotelor părți sunt deținute de soții, și. Susțin că în realitate a fost partajată folosința imobilului, însă pentru obținerea autorizației de construire s-a impus obținerea consimțământului tuturor coproprietarilor, însă coproprietarii și sunt decedați.
Reclamanții mai arată că în lipsa moștenitorilor cu vocație succesorală, și neavând interes pentru constatarea succesiunii vacante, pârâții au legitimare procesuală pasivă, întrucât Consiliul Local are calitatea de a administrator al bunurilor prezumate ca aparținând Statului, în virtutea căreia poate dispune cu privire la acestea. Primarul are calitatea de organ competent să emită autorizația de construire și trebuie să îi fie opozabilă hotărârea.
In drept s-a invocat dispozițiile art. 1075 și art. 480 cod civil, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 50/1991, art. 680 și 477 cod civil.
Prin sentința civilă nr. 343/24.01.2008 Judecătoria Sibiua admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Sibiu, și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți și împotriva pârâtului Primarul Municipiului Sibiu.
S-a reținut în considerentele sentinței că asupra imobilului înscris în CF 6753 Sibiu, nr. top. 5129/1/9/2/1 sunt coproprietari reclamanții cu o cotă de 2/6 părți, și cu o cotă de 1/6 părți, cu o cotă de 2/6 părți și cu o cotă de 1/6 părți. Potrivit adresei nr. 28595/2007 comunicată de Serviciul de stare civilă Sibiu, actul de deces al numitei a fost înregistrat sub nr. 656/1987, iar actul de deces al numitului, sub nr. 1513/1984, pentru ambii defuncți fiind întocmită Anexa II - "caz de moarte fără bunuri imobile", deoarece din verificările efectuate s-a constatat că nu dețin în proprietate bunuri imobile și nu au fost nominalizați potențialii moștenitori.
Instanța de fond, a reținut că potrivit art. 36 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului, însă în categoria acestor bunuri intră numai cele calificate de lege ca atare. Art. 477 cod civil stabilește că averile persoanelor care mor fără moștenitori, sunt pe domeniul public, însă raportat la art. 25 din Legea nr. 213/1998, prevederile Codului civil se aplică domeniului privat al Statului sau a unităților administrativ teritoriale. Cu toate acestea pentru ca bunul să intre în domeniul privat, trebuie emis certificatul de vacanță succesorală sau să fie constatată pe cale judecătorească moștenirea vacantă. Instanța nu a fost investită cu o cerere în acest sens, iar în cauză nu a fost parte unitatea administrativ teritorială, Consiliul Local având numai calitatea de reprezentant al acesteia și nu calitatea de parte în procesele privind constatarea moștenirii vacante. De aceea instanța a reținut lipsa calității procesual pasive a Consiliului Local, întrucât reclamanții nu au făcut dovada că pârâtul Consiliul Local, este titularul dreptului de proprietate asupra cotelor deținute de defuncți.
In ce privește pretențiile față de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, reclamanții au susținut că nu se pune problema abuzului de drept ci a imposibilității obținerii autorizației de construire, care reprezintă o atingere gravă adusă dreptului de proprietate. Judecătoria a reținut că potrivit Legii 50/1991, acest pârât trebuie să verifice existența condițiilor legale pentru emiterea autorizației și una dintre acestea este a cotei vecinilor. Dificultățile în valorificarea dreptului de proprietate sunt numai temporare, pentru că după constatarea moștenirii vacante, reclamanții vor avea posibilitatea de a obține acordul necesar.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, care a fost respins cu opinie majoritară, de Tribunalul Sibiu - Secția civilă, prin decizia civilă nr. 128/5 mai 2008.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a motivat că Judecătoria Sibiu în mod legal a reținut că pârâtul Consiliul Local nu are calitate procesuală, și instanța nu a fost investită cu o cerere de constatare a moștenirii vacante, iar Primarul Municipiului Sibiu nu poate să-și dea acordul pentru emiterea autorizației pentru un coproprietar, pentru că el nu manifestă un consimțământ propriu, ci verifică doar respectarea cerințelor legale.
In motivarea opiniei separate, s-a arătat că instanța consideră că se prezumă în favoarea Statului un drept de proprietate în speța de față, și se impune obligarea pârâților Consiliul Local Sibiu și Primarul Municipiului Sibiu la emiterea acordului în vederea obținerii autorizației de construire. Legea nr. 50/1991 impune în Anexa I acordul vecinilor exprimat în formă autentică și ca atare nu se pune în discuție dreptul de proprietate ci eventuala administrare a lui, astfel că se impune obligarea pârâților la obținerea acordului în vederea emiterii autorizației de construire. In această opinie a fost apreciată poziția pârâților ca o atingere adusă dreptului de proprietate al reclamanților, care rămân într-o situație incertă și nerezolvată, astfel că s-a opinat pentru admiterea apelului cu consecința admiterii acțiunii.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond, la Judecătoria Sibiu, care a pronunțat sentința civilă nr. 343/2008 menținută în apel d e Tribunalul Sibiu.
In expunerea motivelor de recurs reclamanții susțin că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului 3 de recurs privind eroarea săvârșită cu privire la numărul administrativ al imobilului care este 108 nu 110, așa cum a dispus prima instanță, neobservând modificarea din acțiunea introductivă.
In al doilea rând se invocă nelegalitatea deciziei sub aspectul constatării lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local Sibiu, și susțin că Serviciul de stare civilă Sibiu, prin adresa nr. 28595/2007 nu a constatat inexistența moștenitorilor ci doar imposibilitatea identificării acestora, ceea ce înseamnă că nu se poate constata succesiunea vacantă. Pe de altă parte, reclamanții nu au interes să constate succesiunea vacantă în favoarea Statului Român, pentru că nu urmăresc obținerea vreunui drept de la cel care este coproprietar asupra imobilului în litigiu ( în condițiile în care casa la care reclamanții vor să facă modificări este separată prin gard de imobilele cu care este în stare de coproprietate). Față de obiectul acțiunii, este în discuție dreptul de administrare a acestuia, și nu dreptul de proprietate al bunului, pentru că fiind coproprietari se aplică principiul unanimității de voință și al libertății de voință, în tot ceea ce privește dreptul de administrare al imobilului. Calitatea procesuală a Consiliului Local în litigiile privitoare la dreptul de administrare, este prevăzută în mod expres în art. 11 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, cu atât mai mult cu cât în această situație este exclusă posibilitatea constatării succesiunii vacante.
Al treilea motiv de recurs se referă la constatarea de către instanță în mod greșit a inadmisibilității acțiunii față de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, susținând că instanța a omis să observe că reclamanții nu doresc să dobândească cotele părți ale defuncților și nici nu au interes ca aceste cote să devină ale Statului. In această situație Primarul, care are competența să emită autorizația de construire a unui imobil, are calitate procesuală ca pârât, din considerente de opozabilitate dar și pentru a lua act de imposibilitatea obiectivă a reclamanților de a obține consimțământul unor morți. In caz contrar, s-ar încălca dreptul de proprietate al reclamanților.
In recurs nu s-a depus întâmpinare.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, se constată că deși a fost invocat ca motiv de apel ( inițial intitulat "recurs" la Tribunalul Sibiu ) aspectul referitor la reținerea greșită a numărului administrativ al imobilului pentru care se solicită autorizație de construcție, ca fiind 110 în loc de 108, Tribunalul nu a analizat în nici un fel acest motiv, ceea ce echivalează cu o nepronunțare.
In ceea ce privește al doilea și al treilea motiv de recurs invocat, Curtea constată că Tribunalul a fost preocupat de stabilirea calității de coproprietar al imobilului în litigiu, analizând posibilitatea de a fi Consiliul Local sau Municipiul Sibiu. Legea nr. 50/1991, în Anexa prevede obligativitatea existenței acordului vecinilor exprimată în formă autentică. Aceasta înseamnă că trebuie identificate persoanele care folosesc imobilul, care au administrarea acestuia, aspectul proprietății fiind nerelevant în acest caz. Ar fi o sarcină excesivă pentru reclamanți să fie obligați să dezbată succesiunea celorlalți doi coproprietari ai imobilului doar pentru a obține acordul în vederea extinderii locuinței proprii, în condițiile în care terenul pe care îl folosesc este separat prin gard ( aspect necontestat) de imobilul coproprietarilor.
Așadar, față de obiectul acestei acțiuni și de situația concretă se impune identificarea vecinilor imobilului deținut de reclamanți, pentru ca în acest mod să poată fi valorificat acordul necesar potrivit Legii nr. 50/1991.
De asemenea, se vor face verificări cu privire la motivul de apel și de recurs referitor la numărul administrativ al imobilului ocupat de reclamanți.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere și celelalte aspecte invocate în recurs.
Față de cele reținute, constatând că este necesară administrarea de probe noi și nu s-a soluționat fondul litigiului, în temeiul art. 312 alin. 3 cod procedură civilă, urmează a fi casată decizia atacată și trimisă cauza pentru rejudecarea apelului.
Pentru aceste motive:
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 256/ 11.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil -)
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții G și G împotriva deciziei civile nr.128/5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:
Casează decizia atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.
2ex/17.10.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Monica Farcas, Anca Neamțiu
