Obligație de a face. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.256/
Ședința publică din 16 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâții, și, domiciliați în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.261/A din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul G, domiciliat în comuna, sat, județul
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 9 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, rin p. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu sub nr- (nr. în format vechi 865/2006), reclamantul G, a chemat în judecată pe pârâții, și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să facă șanțul în dreptul proprietății acestora și să conducă apele ce provin de la izvoarele de pe proprietățile lor, cât și pe cele din ploi, care să fie conduse pe marginea drumului, pentru a nu se mai infiltra apa sub temelia construcțiilor reclamantului, iar în caz de refuz, să fie autorizat reclamantul să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâților. De asemenea, reclamantul a solicitat să fie obligați în solidar, pârâții, să-i repare prejudiciul cauzat la construcții estimat la circa 40.000.000 lei vechi, sub rezerva majorării sau să fie obligați pârâții să efectueze aceste lucrări de reparații și în caz de refuz, lucrările să fie efectuate de către reclamant, pe cheltuiala pârâților, cu obligarea pârâților și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că are locuința și anexele gospodărești peste drum de pârâți, iar planul în care se află casa și anexele gospodărești ale reclamantului este mai jos decât planul în care se află casele pârâților, iar apele de la izvoarele și fântânile pârâților nefiind conduse pe șanțuri, băltesc și se infiltrează pe sub drum și pe sub temeliile construcțiilor reclamantului, care sunt supuse degradării, deoarece șanțurile de conducere a apelor au fost acoperite de către pârâți.
În vara anului 2005, arată reclamantul, a făcut reparații la imobile, care l-au costat aproximativ 150.000.000 lei vechi, din care numai manopera a costat 40.000.000 lei vechi, sumă pe care o pretinde de la pârâți. Reclamantul a precizat și că a încercat să facă șanțuri, însă a fost oprit de către pârâți prin violență.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând că este neîntemeiată solicitarea reclamantului ca pârâții să efectueze șanțuri pe marginea drumului, în dreptul locuinței reclamantului, întrucât nu sunt șanțuri pe marginea drumurilor sătești, pe toată lungimea drumului, iar în dreptul locuinței acestuia, reclamantul și-a făcut o ridicătură de pământ, pentru a împiedica pătrunderea apelor pluviale în curtea casei.
De asemenea, s-a arătat că nici unul dintre pârâți nu are în curte izvoare de suprafață care să se îndrepte către terenul reclamantului, reclamantul având în curtea casei un bazin de apă, ce ar putea fi sursa eventualelor degradări la pereții casei, iar pârâții nu au săvârșit vreo faptă culpabilă care să fi generat prejudiciul reclamantului.
Prin sentința civilă nr.1440 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Horezu in dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva, și a obligat pe pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.870 lei, reprezentând contravaloare parțială prejudiciu suferit de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În cursul anului 2005 reclamantul a efectuat lucrări de reparații și consolidări la locuința proprietate personală situată în comuna, sat, județul V, fapt relevat de martorii audiați în prezenta cauză. Lucrările efectuate au avut ca scop înlăturarea degradărilor imobilului construcție al reclamantului.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert (concluzii însușite în mare parte de către expertul observator - ) reiese că degradările imobilului casă al reclamantului s-au produs din mai multe cauze, respectiv: a infiltrațiilor de apă, apa provenind de pe terenul pârâtei, care are o foarte mare către drum, datorită vechimii casei, anume 45 de ani, care a lucrat în timp și nu a beneficiat de reparații curente.
Martorii audiați și - au confirmat susținerea reclamantului și concluziile experților în sensul că, într-adevăr, pe terenul situat peste drum de casa reclamantului se formează - în caz de ploi abundente - niște izvoare care curg către drumul ce mărginește această proprietate de proprietatea reclamantului, traversează drumul și ajunge pe terenul reclamantului, panta de scurgere fiind către terenul reclamantului.
Din schițele anexe ale raportului de expertiză (planșa nr.1-fila 198 dosar și anexa 1- releveu fotografic - fila 200 dosar - ) reiese că, terenul situat peste drum de terenul reclamantului, aparține pârâtei. Acest fapt reiese și din adeverința aflată la fila 23 dosar emisă de Primăria, purtând nr.1450 din 18.05.2006.
Din cuprinsul acestei adeverințe reiese și împrejurarea că imobilul teren situat peste drum de terenul reclamantului nu aparține pârâților și, ci doar pârâtei.
Din planșa fotografică aflată la fila 63 dosar, cât și din concluziile raportului de expertiză întocmit atât de expert specialitatea construcții, cât și din raportul de expertiză întocmit de către expert observator - filele 211-212 dosar - reiese că imobilul casă al reclamantului nu are jgheaburi, nici burlane pentru preluare apelor meteorice. De asemenea, aceiași experți au constatat că în jurul clădirii nu este trotuar pentru evacuarea apelor meteorice în exterior.
Instanța a reținut că lipsa acestor jgheaburi, burlane și trotuar în jurul clădirii sunt de natură să conducă la degradarea imobilului, alături de celelalte cauze precizate anterior.
De asemenea, din cuprinsul aceluiași raport de expertiză, a rezultat că pârâții și au imobilul teren și imobilul casă situat în aval de terenul pe care se află imobilul construcție (casă) al reclamantului, astfel că nu este posibil ca apele ce se scurg de pe terenul acestor pârâți să ajungă pe proprietatea reclamantului și să producă degradări la imobilul casă al acestuia.
Din raportul de expertiză specialitatea construcții efectuat în cauză nu reiese că ar exista izvoare subterane pe terenul pârâților care ar curge către terenul reclamantului și ar produce degradări casei.
Prin același raport de expertiză s-a reținut că în fața proprietății pârâților nu există șanțuri pentru colectarea și conducerea apelor pluviale pe marginea drumului sătesc, existând un singur șanț în dreptul terenului pârâtei, la marginea drumului, săpat de către reclamant, însă acesta este în amonte de șuvoiul ce vine de pe terenul acestei pârâte, șuvoi care s-ar crea în cazul unor ploi torențiale, șuvoi ce ar coborî de pe terenul pârâtei în drumul sătesc vis-a-vis de terenul reclamantului.
Experții au reținut că, dacă ar exista șanțuri de conducere a apelor pe marginea drumului sătesc, nu s-ar mai produce infiltrații la casa reclamantului. Experții conchid că, prin executarea unui șanț de colectare și dirijare a apelor pluviale în fața proprietății pârâților, nu ar fi posibilă trecerea apelor torențiale pe terenul reclamantului și producerea degradărilor casei acestuia.
Cu prilejul efectuării raportului de expertiză, experții au procedat și la calcularea contravalorii reparațiilor efectuate de către reclamant la casă, reținând că aceasta este în sumă de 5.741 lei, lucrările efectuate de către reclamant constând în reparații aduse tencuielii exterioare a casei, consolidarea temeliei și fundațiilor, conform anexei nr.1 (fila 195-196 dosar).
În concluzie, instanța de fond a reținut că imobilul casă al reclamantului a suferit anumite degradări, însă aceste degradări nu sunt datorate în mod exclusiv faptei ilicite a pârâților. Astfel, reclamantul nu a dovedit că pârâții și au săvârșit o faptă ilicită prin care să se fi cauzat prejudiciu reclamantului, terenul acestora fiind situat în aval de terenul reclamantului, neexistând posibilitatea infiltrării apelor de pe terenul acestora pe terenul reclamantului.
Nici în ce-i privește pe pârâții și, reclamantul nu a reușit să dovedească fapta ilicită a acestora, imobilul casă în care locuiesc și teren pe care-l folosesc nefiind proprietatea acestora, ci a pârâtei.
În consecință, aceștia nu pot fi acuzați de lipsa de diligență a unui bun proprietar, prin neluarea măsurilor de împiedicare a apelor ce se formează pe terenul acestora de a ajunge pe proprietatea reclamantului și de a-i produce prejudicii, aceștia neavând calitatea de proprietari ai imobilelor în discuție.
În ce o privește pe pârâta, probele au relevat că aceasta este proprietara terenului situat vis-a-vis de terenul reclamantului și că pe terenul acesteia, în caz de ploi abundente, se formează pârâiașe care, datorită pantei înclinate a terenului se scurg în drumul sătesc și de acolo trec pe proprietatea reclamantului, în dreptul casei acestuia, provocând degradări acestui imobil. Este adevărat, însă, că aceasta nu este singura cauză a degradărilor imobilului construcție al reclamantului, o altă cauză a degradării acestui imobil fiind chiar lipsa de diligență a reclamantului, acesta neînțelegând să-și doteze imobilul casă cu jgheaburi, burlane pentru preluarea apelor meteorice, precum și faptul că în jurul clădirii nu a edificat trotuar pentru evacuarea apelor meteorice în exterior. O altă cauză a degradării imobilului reclamantului, degradări ce au determinat efectuarea lucrărilor în cursul anului 2005, este și aceea a vechimii casei, cauză care nu poate fi imputată pârâtei.
În lumina acestor aspecte, instanța de fond a reținut că pârâta are o culpă de 50% în producerea degradărilor la imobilul casă al reclamantului, astfel că în temeiul art.998 și 999 Cod civil, a obligat-o la plata contravalorii parțiale a prejudiciului suferit de reclamant în cuantum de 2.870 lei, proporțional cu culpa acesteia.
Față de restul pârâților s-a reținut că cererea reclamantului este neîntemeiată, aceștia neavând nici o culpă în producerea prejudiciului reclamantului.
Raporturile de vecinătate impun ca proprietarul să se îngrijească de propriul bun și să depună toate diligențele, astfel ca bunul vecinului său să nu aibă de suferit în nici un fel din cauza neglijenței acestuia. În acest sens, pârâta avea obligația de a-și edifica în dreptul proprietății sale, pe lângă drumul public a unui șanț care să preia și să dirijeze apele meteorice ce se scurg de pe terenul său, în vederea preîntâmpinării ajungerii acestora pe terenul reclamantului. Această soluție este propusă, de altfel, chiar de experții specialitatea construcții prin concluziile raportului de expertiză aflat la filele 189-201 ale dosarului.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a obligat pe pârâta să efectueze un șanț de colectare și dirijare a apelor meteorice în fața terenului său pe lângă drumul sătesc, teren situat în com., sat, județul
Din ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța de fond a reținut că nu rezultă că pârâții ar fi împiedicat pe reclamant să efectueze șanț de preluare a apelor meteorice, în dreptul proprietății acestuia, niciunul din martorii audiați nu a constatat în mod direct această împrejurare, ci au luat cunoștință din susținerile reclamantului.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a fi autorizat să îndeplinească el însuși obligațiile stabilite în sarcina pârâtei, instanța de fond a constatat că această autorizare poate fi solicitată doar în faza executării silite, în situația în care debitorul refuză îndeplinirea obligației de a face, în termen de 10 zile de la primirea somației, conform art.5802și urm. Cod procedură civilă. Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins această solicitare a reclamantului.
În temeiul art.274 și urm. Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pe pârâta la plata parțială a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, în cuantum de 775 lei. A fost obligat reclamantul la plata către pârâtul a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.022 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare, cheltuieli cu martorii și onorariu avocat, la plata către pârâta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.420 lei, constând în cheltuieli de deplasare și cheltuieli cu martori, la plata către pârâtul a cheltuielilor de judecată în cuantum de 217 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare și cheltuieli cu martorul audiat și la plata către pârâta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 46 lei reprezentând cheltuieli de deplasare și cheltuieli cu martorul audiat.
Împotriva sentinței civile nr.1440/12 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr- au declarat recurs reclamantul G și pârâta criticând sentința pentru nelegalitate.
În ședința de judecată din data de 4 martie 2008, tribunalul a pus în discuție calificarea căii de atac declarat în cauză, iar prin încheierea de ședință pronunțată la termenul menționat calea de atac a fost calificată ca fiind cea a apelului pentru considerentele menționate în hotărârea respectivă.
Prin apelul declarat de reclamantul apelant Gaf ost criticată sentința pentru următoarele motive:
Instanța de fond a admis în parte acțiunea și obligat-o pe pârâta la plata sumei de 2.870 lei reprezentând contravaloarea parțială a prejudiciului suferit de reclamant și la efectuarea unui șanț de colectare și dirijare a apelor meteorice în fața terenului său, pe lângă drumul sătesc, teren situat în comuna, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 775 lei. Prin aceeași sentință față de ceilalți pârâți a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Apelantul a susținut sub un prim aspect că hotărârea este nelegală deoarece, prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2007, s-a consemnat faptul că s-a depus cerere privind acordarea unui termen de judecată formulată de către avocatul reclamantului și însoțită de documente justificative si cu toate acestea instanța nu a ținut cont de cerere, luând dosarul în pronunțare.
S-a criticat hotărârea și sub aspectul respingerii obiecțiunilor la raportul de expertiză formulate de către reclamant cu motivarea că aceste obiecțiuni au fost tardiv invocate. În această privință apelantul a susținut că a fost lipsit de apărare încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil.
Pe de altă parte a fost criticată hotărârea instanței de fond și sub aspectul că nu s-a ținut cont de înscrisurile depuse la dosar și nici de declarațiile martorilor audiați în cauză din care reieșea faptul că locuința și anexele gospodărești ale apelantului sunt situate peste drum de pârâți, iar planul în care se află acestea este mai jos decât planul în care se află casele pârâților, astfel încât apele de la izvoarele și fântânile pârâților, nefiind conduse pe șanțuri, băltesc și se infiltrează pe sub drum și pe sub temeliile construcțiilor apelantului, producându-le degradări.
Apelantul a susținut că a dovedit faptul că la repararea prejudiciului cauzat prin fapt ilicită a pârâților a cheltuit aproximativ 15.000 lei, suma reprezentând contravaloarea manoperei și a materialelor de construcție necesare, iar expertiza efectuată a subevaluat toate reparațiile.
S-a criticat sentința și pentru motivul că instanța a reținut că pârâții și nu au săvârșit o faptă ilicită prin care să-i fi cauzat un prejudiciu, ceea ce este în contradicție cu realitatea, după cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Cu privire la aceeași pârâți apelantul a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece a omis să-i oblige la efectuarea unui șanț de colectare și dirijare a apelor meteorice în fața terenului lor, cu obligarea acestora și la plata cheltuielilor de judecată.
Pe de altă parte s-a susținut că instanța de fond a obligat-o în mod greșit numai pe pârâta la efectuarea șanțului de colectare si la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care toți cei trei pârâți ar fi trebuit să fie obligați în același sens deoarece din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că toți au astupat șanțul de scurgere a apelor de pe marginea drumului, ceea ce a determinat producerea de pagube însemnate locuinței apelantului.
Sub un ultim aspect s-a susținut de către apelant că hotărârea este nelegală în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanță, în acest sens invocându-se încălcarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Prin apelul declarat de pârâta s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru următoarele motive:
În mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că apele pluviale trec pe proprietatea apelantei, peste drumul sătesc, pe sub gardul reclamantului și se infiltrează la temelia imobilului acestuia.
Instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză, atât cea testimonială, cât și expertiza tehnică de specialitate, probe din care ar fi trebuit să rețină în primul rând faptul că intimatul reclamant nu are edificat un șanț în dreptul proprietății sale pentru a împiedica pătrunderea apelor pluviale în curtea lui, nu are burlane și scocuri la acoperiș, iar toată apa de pe acesta se infiltrează la temelia casei. De asemenea, nu are borduri pe lângă casă si nici izolație la temelia acestuia.
Tot în mod greșit și cu o gravă încălcare a dispozițiilor legale, instanța de fond a ignorat expertiza tehnică de specialitate întocmită în cauză, având în vedere faptul că din conținutul acestuia rezultă că în sarcina apelantei pârâte nu poate fi reținută vreo faptă culpabilă care să poată determina obligarea acesteia la suportarea pretinsului prejudiciu suferit de reclamant.
Cu toate că din probele administrate rezulta o altă situație de fapt, instanța de fond a interpretat greșit dovezile și nu a stabilit corect legătura de cauzalitate între pretinsul prejudiciu produs reclamantului și fapta culpabilă care l-ar fi putut determina.
În acest sens s-a susținut că în mod greșit nu a fost reținut de către instanța de fond că prejudiciul a fost produs din vina exclusivă a reclamantului care nu a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în vederea protejării proprietății lui.
S-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond, iar pe fond respingerea acțiunii față de apelanta pârâtă.
Intimații pârâți si au formulat întâmpinare față de apelul formulat de către reclamantul G și au solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Prin întâmpinare s-a susținut, în esență, că instanța de fond a administrat toate probele necesare corectei soluționări a cauzei și a pronunțat o hotărâre legală interpretând corect toate probele administrate.
S-a susținut că degradările existente la imobilul proprietatea reclamantului sunt superficiale și nu au fost produse ca urmare a săvârșirii vreunei fapte culpabile de către cei doi pârâți și.
În apel, la solicitarea părților, în temeiul dispozițiilor art.295 alin.2 Cod procedură civilă s-a încuviințat și a fost completat probatoriul cu înscrisuri și s-a dispus ca expertul titular și expertul observator să exprime un punct de vedere unitar cu privire la modul în care s-a răspuns obiecțiunilor formulate în cauză, iar in situația în care acest punct de vedere unitar nu poate fi exprimat, să se răspundă motivat cu privire la divergențele de opinie ale fiecăruia dintre cei doi experți.
Față de împrejurarea că prin răspunsul depus la dosar nu s-a putut ajunge la un punct de vedere unitar al celor doi experți, în cauza s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică de specialitate, întocmit de către expert.
Prin decizia civilă nr.261/A din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă a respins apelurile declarate de reclamant și apelanta-pârâtă, reținând următoarele:
Critica privind lipsirea apelantului reclamant de dreptul la apărare nu este întemeiată deoarece prin încheierea de dezbateri din data de 11 decembrie 2007 s-a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar.
Cât privește susținerea că nu s-a ținut cont de înscrisurile depuse la dosar și nici de declarațiile martorilor audiați în cauză, dovezi din care instanța ar fi trebuit să rețină o altă situație de fapt, tribunalul constată că și această susținere este neîntemeiată deoarece din verificarea probelor administrate în cauză rezultă, în special din planșele fotografice aflate la dosar că terenul proprietatea reclamantului este amplasat pe un plan situat deasupra celui pe care se află proprietatea pârâților, astfel încât este imposibil ca apele pluviale să se scurgă de pe terenul acestora pe terenul reclamantului apelant.
Din probele administrate a rezultat că pârâta este proprietara terenului situat vis-a-vis și în amonte de terenul reclamantului și că pe terenul acesteia, în caz de ploi abundente, se formează pârâiașe care, datorită pantei înclinate a terenului se scurg în drumul sătesc și de acolo trec pe proprietatea reclamantului, în dreptul casei acestuia, provocând degradări acestui imobil.
Doar terenul proprietatea pârâtei se află situată pe un plan amplasat în amonte față de terenul reclamantului astfel încât, în lipsa unui șanț colector amenajat în dreptul locuinței ei, apele se scurg spre terenul reclamantului si se infiltrează la temelia construcțiilor acestuia.
Față de împrejurarea că nu se poate reține în sarcina exclusivă a pârâtei întreg prejudiciul încercat de reclamant cu privire la degradările care s-au produs la construcțiile proprietatea acestuia deoarece și reclamantul era obligat să manifeste o atitudine diligentă, în sensul de a amenaja în dreptul locuinței lui șanț de scurgere a apelor, în mod corect și legal s-a făcut aplicarea in cauză a dispozițiilor art.998, 999 cod civil cu privire la culpa concurentă a reclamantului si a pârâtei iar aceasta din urmă a fost obligată la plata a 50% din contravaloarea prejudiciului suferit de reclamant.
Având în vedere proporția în care a fost reținută culpa pârâtei apelante cu privire la prejudiciul produs reclamantului apelant, cheltuielile de judecată au fost stabilite în sarcina acesteia în proporția pentru care a fost reținută culpa, astfel încât și sub acest aspect instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.
Reținând că motivele de apel invocate de către apelanta-pârâtă vizează chestiuni referitoare la pretinsa lipsă totală de culpă a acesteia în producerea prejudiciului produs reclamantului, iar tribunalul a constatat din probele administrate că nu se poate reține culpa exclusivă a reclamantului față de degradările suferite de construcțiile proprietatea acestuia, tribunalul apreciază că toate motivele invocate de către apelanta pârâtă sunt și ele nefondate, astfel încât urmează a fi respins și acest apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâții, și, criticând-o ca nelegală astfel:
Pârâta a criticat hotărârea ca fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, prin aceea că în mod greșit s-a reținut întrunirea numai în persoana sa a condițiilor răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul încercat de reclamant, întrucât nu se face vinovată de săvârșirea niciunei fapte culpabile.
Pârâții, și au criticat decizia pentru greșita aplicare a dispozițiilor legale privind plata cheltuielilor de judecată de care au fost lipsiți, deși acțiunea a fost respinsă în ceea ce-i privește pe acești pârâți.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul Gad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În susținerea recursului s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare ale cheltuielilor de judecată efectuate de recurenți (filele 366-374).
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că ambele recursuri sunt fondate, urmând a fi admise.
Astfel, în ceea ce o privește pe recurenta, Curtea reține că în mod greșit tribunalul a respins apelul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr.1440/12 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu, prin care a fost admisă în parte acțiunea reclamantului G și obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.170.000 lei, reprezentând contravaloare parțială a prejudiciului suferit de reclamant și la efectuarea unui șanț de colectare și dirijare a apelor meteorice în fața terenului pe lângă drumul sătesc, situat în comuna, sat, județul
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut că, terenul pârâtei situat pe un plan amplasat în amonte față de terenul reclamantului, lipsit fiind de un șanț colector amenajat în dreptul locuinței, favorizează scurgerea apelor spre terenul reclamantului și înfiltrarea acestora la temelia construcției.
Prejudiciul invocat de către reclamant se referă însă la paguba ce a fost cauzată acestuia, ca urmare a faptului că, locul său, inferior terenului pârâtei, trebuie să preia apele ce curg de pe locul superior, respectiv terenul acesteia.
Or, această situație se circumscrie dispozițiilor art.578 din Codul civil, potrivit cărora, locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta.
Potrivit textului enunțat, proprietarul fondului superior nu poate ridica stavili ca să oprească această scurgere și nici să facă o lucrare de natură să agraveze dreptul de proprietate asupra fondului inferior.
Prin urmare, numai în ipoteza în care pârâta ar fi executat lucrări de natură a dirija apele rezultate din ploi înspre gospodăria reclamantului putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a acesteia, consecință a încălcării unei obligații de a nu face, al cărei izvor este legea.
Argumentul mai sus arătat, izvorât din lege, este în sensul că, pârâta nu are nici o obligație de efectuare a unei astfel de lucrări, ci trebuie să se abțină de la a împiedica scurgerea apelor de pe terenul său spre terenul reclamantului.
Dimpotrivă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri civile pentru prejudiciul încercat ca urmare a faptei de a nu executa un șanț care să oprească apele pluviale și cele din izvoare naturale de a se scurge pe proprietatea lui.
Tribunalul a avut în vedere, la soluționarea cauzei, doar faptul că reclamantul și-a întemeiat generic acțiunea pe dispozițiile art.998 și art.999 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a pârâtei, analizând existența celor patru condiții ale acesteia, fără a observa însă izvorul juridic al acestei răspunderi.
Or, reținându-se că nu există o obligație care să incumbe pârâtei, rezultă că nu există nici dreptul corelativ acestei obligații, acela de a solicita pârâtei să facă un șanț de colectare a apelor și să suporte prejudiciul încercat de reclamant.
Mai mult, instanța de apel, validând sentința pronunțată de Judecătoria Horezua omis a observa că terenul pârâtei nici nu se învecinează în mod direct cu terenul reclamantului, cel mult putând fi imputat autorităților locale lipsa de implicare în a amenaja drumul sătesc în vederea preluării apelor meteorice și a direcționării acestora astfel încât, în caz de ploi abundente, pârâiașele formate datorită pantei înclinate a terenului să se scurgă dirijat.
În ceea ce-i privește pe pârâții, și, Curtea reține că, într-adevăr, deși apelul reclamantului Gaf ost respins față de aceștia, instanța de apel a ignorat prevederile art.274 Cod procedură civilă, neacordându-le intimaților cheltuielile de judecată, deși acestea au fost solicitate prin întâmpinarea depusă la filele 260-261 dosar apel, și au fost reiterate și la termenul de judecată din 4 noiembrie 2008, cu ocazia dezbaterilor asupra apelului.
Prin urmare, față de cele reținute mai sus, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va modifica decizia în sensul că va respinge acțiunea și față de pârâta și îl va obliga pe intimatul-reclamant să plătească cheltuielile de judecată din apel astfel: 1.320 lei către și, 300 lei către și 276 lei către (potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei în apel).
Va înlătura obligația de plată a cheltuielilor de judecată reținută în sarcina pârâtei. Va menține în rest sentința.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, față de soluția pronunțată în recurs îl va obliga pe intimat să plătească recurenților cheltuielile de judecată din recurs, astfel: 382 lei către, 30 lei către, 436 lei către (potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei, filele 352, 353, 358, 359, 368, 270, 372).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.261/A din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul
Modifică decizia în sensul că respinge acțiunea și față de pârâta și obligă pe intimatul-reclamant să plătească cheltuielile de judecată din apel astfel: 1.320 lei către și, 300 lei către și 276 lei către.
Înlătură obligația de plată a cheltuielilor de judecată a pârâtei.
Menține în rest sentința.
Obligă pe intimat să plătească recurenților cheltuielile de judecată din recurs astfel: 382 lei către, 30 lei către, 436 lei către.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./12.03.2009
GM/4 ex.
Jud.apel:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
