Obligație de a face. Decizia 2560/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8860/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2560/
Ședința publică de la 22 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6086 din data de 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.25543/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC "" SA, având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul G, personal și intimata SC""SA, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 22.04.2009, depusă la dosar-fila 12.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 15.04.2009, întâmpinare din partea intimatei SC""SA.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentului G, cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 19 la data de 30.10.2001, după care, comunică duplicatul întâmpinării formulată de intimata SC""SA către recurentul G, personal.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurentul G, personal, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând obligarea intimatei la plata daunelor morale, astfel cum au fost solicitate, ca urmare a încălcărilor normelor legale, cât și ca urmare a amenințărilor la care a fost supus într-o anumită perioadă.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că în urma reintegrări, acesta a beneficiat de un certificat de handicap, iar intimata în cauză, conform prevederilor legale, nu a înțeles să țină cont de acesta.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii, conform dispozițiilor art.299 din Codul Muncii raportat la prevederile art.291 pr.civ.
Intimata SC""SA, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nul, întrucât motivele invocate de către recurent, prin cererea de recurs dedusă judecății, nu pot fi catalogate ca fiind motive de recurs împotriva hotărârii instanței de fond, iar în cazul în care instanța de control judiciar va trece peste acest aspect și va avea în vedere dispozițiile art.3041pr.civ. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6086 din data de 06.10.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SA și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamantul a fost angajat al societății pârâte SC SA, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.1515 din data de 07.11.2005, încheiat pe durată nedeterminată, pe postul de auditor intern de calitate a mediului.
S-a constatat că la data de 26.10.2006, reclamantul a adresat o cerere angajatorului prin care a solicitat ca începând cu data de 01.11.2006 să îi fie schimbat locul de muncă în cadrul Departamentului de marketing, în vederea protejării sănătății și continuarea pregătirii în domeniul marketingului, solicitare care a fost aprobată, în acest sens fiind rezoluția și semnătura puse pe cererea formulată de reprezentantul societății.
De asemenea, s-a mai reținut că, la data de 07.11.2006, reclamantul a depus o altă cerere la angajator în vederea modificării locului de muncă din motive de sănătate în următoarele departamente: Strategie și integrare europeană, audit și control, Serviciul fel și pentru cererile ulterioare.
Totodată, s-a luat act că pârâta a dat dovadă de preocupare față de situația salariatului, în acest sens fiind corespondența internă, corespondența cu cabinetul medical, precum și cu reclamantul.
S-a constatat că, afirmațiile reclamantului nu au fost întemeiate, în sensul că cererile sale au fost soluționate cu întârziere, având în vedere că rezoluțiile de aprobare sunt datate în aceeași zi cu depunerea cererii sau într-un interval ce nu poate fi considerat nerezonabil, cu atât mai mult cu cât pentru schimbarea locului de muncă și pentru clarificarea situației reclamantului erau necesare anumite acte medicale.
S-a apreciat ca fiind nefondate și susținerile reclamantului în sensul că a fost supus unor acte de intimidare din partea angajatorului, iar drepturile sale în calitate de salariat nu au fost respectate.
S-a avut în vedere că nu a fost făcută dovada existenței unor șicanări, amenințări, dimpotrivă acesta a beneficiat de concediile medicale de care a avut nevoie, munca prestată a fost apreciată, dovadă fiind fișa de evaluare pe anul 2006.
Nemulțumirile sale exprimate detaliat în cererea precizatoare privesc atitudinea colectivului în care își desfășură activitatea, or, relațiile personale dintre salariați nu interesează raporturile de muncă dintre salariat și angajator, în condițiile în care nu există vreo dovada în sensul că atitudinea șefilor ierarhici sau a altor salariați nu era determinată cu intenție de o anumită politică a angajatorului prin care s-ar fi urmărit înlăturarea unui salariat.
De asemenea, s-a reținut că, în vederea realizării drepturilor de natură salariale la care reclamantul face referire, acesta nu a acționat în nici un fel pentru obținerea lor conform prevederilor legale incidente, ci a solicitat în mod direct plata de daune morale prin această cerere, după încetarea raporturilor de muncă.
S-a apreciat că aceasta atitudine pasivă este de natura să demonstreze că reclamantul nu a suferit un prejudiciu, cu atât mai puțin moral. Mai mult, s-a considerat că angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului pentru neachitarea drepturilor salariale cuvenite are un caracter subsidiar față de stabilirea existenței unor astfel de drepturi neplătite, iar aceasta constatare excede prezentului cadru procesual.
Reclamantul nu a făcut proba vreunui prejudiciu prin necuprinderea în programele de pregătire profesională, deși sarcina probei îi revenea acestuia, conform art.1169 Cod civil.
Față de acestea, instanța de fond nu a putut considera că pensionarea reclamantului din motive medicale a fost provocată de pârâta prin atitudini care au condus la crearea sau agravarea stării de sănătate a acestuia, reținându-se că nu există o fapta ilicită a angajatorului și că nu sunt îndeplinite nici celelalte cerințe ale răspunderii patrimoniale.
Împotriva acestei hotărârii s-a formulat recurs de către reclamantul G, care a criticat-o pentru nelegalitate, susținând următoarele: neprimirea unei fișe de post din partea angajatorului în perioadele 07.11.2005-02.10.2006 și 15.11.2006-01.05.2007; neplata sarcinilor suplimentare conform deciziei angajatorului nr.365/23.11.2005; nerespectarea art. 17 din Legea nr. 53/2003 privind informarea precedentă schimbării locului de muncă de la.AQ la Direcția de Audit si Control cu privire la condițiile de muncă și programul de lucru.
S-a arătat că pârâta SC. SA B în întâmpinarea formulată în fața instanței de fond nu aduce nici un argument privind respectarea legislației în vigoare (standarde și proceduri interne privind exercitarea funcției de intern calitate - mediu și de mediu pe perioada derulării contractului de muncă), încălcarea articolului nr:2.2.2. din Regulamentul intern de către conducerea SC. SA (neconstituirea unei comisii interne pentru a analiza veridicitatea informărilor sale, neprimirea răspunsurilor cuvenite).
S-a precizat că solicitările recurentului privind schimbarea locului de muncă în cazurile relatate (26.10.2006, 06.11.2006, 19.12.2006) au fost precedate de o serie de probleme profesionale și de altă natură ce au condus la agravarea stării de sănătate și întreruperea activității sale, iar imposibilitatea de a profesa prin respectarea legislației ce reglementează activitățile desfășurate în această unitate, ignorarea sa de către managementul societății au condus la pierderi foarte importante (descurajare profesională, întreruperea studiilor universitare, urmarea unui tratament continuu pentru o perioada necunoscută, trecerea din postura de întreținător al familiei în întreținut al familiei, pierderi bănești irecuperabile folosite pentru studii și sănătate).
S-a menționat că, în calitate de persoană cu handicap gradul III, nu a fost ajutat pentru a profesa în această unitate, încălcându-se în acest caz prevederile Legii 448/2006 republicată (i s-a refuzat dreptul la reconversie profesională, de a profesa într-un domeniu îndrăgit).
S-a arătat că notele interne referitoare la refacerea dosarelor privind deducerea personală nu au destinatar și nu au fost afișate în unitate, iar în dosarul recurentului constituit la angajare nefiind consemnat nici o modificare în acest sens.
Recurentul a solicitat admiterea despăgubirilor morale cuvenite, luând în considerare cele arătate, inclusiv punerea în pericol a vieții cauzate de stresul la care a fost supus în timpul desfășurării activității în aceasta unitate.
Prin întâmpinare intimata SC SA a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În privința excepției nulității recursului, care trebuie analizată cu prioritate, în raport de prevederile art.137 alin.1 pr.civ. Curtea reține netemeinicia acesteia, având în vedere faptul că recurentul reclamant a criticat hotărârea primei instanțe pentru neacordarea daunelor morale pretinse prin acțiunea introductivă, iar criticile acestuia pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentul reclamant a solicitat instanței obligarea intimatei pârâte la plata daunelor morale în valoare de 30 000 euro, motivat în esență de faptul că în perioada derulării raporturilor de muncă dintre părți (7.11.2005 - 30.04.2008), a fost supus unor metode de intimidare (ca de exemplu amenințări, șicane și țipete în timpul transmiterii sarcinilor de serviciu), nefiindu-i asigurat un loc de muncă corespunzător pregătirii sale profesionale și recomandării medicilor specialiști și nici o formă de pregătire profesională pentru care și-a manifestat dorința, fiind nevoit în atare condiții să se pensioneze medical și să renunțe la studii.
În raport de situația de fapt cuprinsă în acțiunea introductivă și scopul urmărit de către recurentul reclamant, cererea de chemare în judecată a fost corect calificată de către prima instanță ca fiind o acțiune întemeiată pe răspunderea patrimonială a angajatorului, reglementată de către art.269 muncii, conform căruia " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Din analiza probelor administrate nu rezultă că intimata, în calitate de angajator al recurentului reclamant a săvârșit o faptă ilicită și că recurentul reclamant a suferit un prejudiciu moral în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu sarcinile de serviciu.
Susținerile recurentului reclamant în sensul că a fost supus unor șicane, amenințări în timpul derulării relațiilor de muncă, nu pot fi primite de către C, în condițiile în care prin cererea de recurs nu se arată în concret în ce constau aceste amenințări și nici cine este autorul acestora, fiind astfel imposibil de verificat dacă angajatorul a încălcat prevederile legislației muncii, regulamentului de ordine interioară al unității.
Curtea constată că recurentul reclamant nu a făcut dovada faptului că a solicitat angajatorului predarea fișei de post în perioadele 07.11.2005-02.10.2006 și 15.11.2006-01.05.2007, plata muncii suplimentare or pentru respectarea art. 17 din Legea nr. 53/2003 privind informarea precedentă schimbării locului de muncă cu privire la condițiile de muncă și că cererile sale au fost respinse în mod nelegal, pentru a se putea reține că i s-a produs un prejudiciu moral prin fapta culpabilă a angajatorului.
Așadar, prima instanța a apreciat corect că nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a intimatei, de vreme ce nu s-a dovedit în cauză o legătură de cauzalitate între agravarea stării de sănătate și întreruperea activității recurentului și fapta angajatorului, care dimpotrivă, a încuviințat toate ererile salariatului privind schimbarea locului de muncă.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art.312 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6086 din data de 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.25543/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC "" SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
25.05.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
