Obligație de a face. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 261/
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Șolea
JUDECĂTOR 3: George Popa
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de pârâții, toți domiciliați în F,-, bloc 3,.5 jud.V împotriva deciziei civile nr.304 din 11 dec.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 aprilie 2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.04.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul s-a solicitat suplinirea acordului pârâtului la schimbarea destinației imobilului situat în F,-,.3,. 1, parter.
In motivarea cererii reclamantul a arătat ca prin contract de vânzare cumpărare autentificat a dobândit proprietatea imobilului menționat, în scopul de a- folosi ca sediu al firmei al cărei administrator este. A mai precizat reclamantul că i s-a eliberat certificat de urbanism pentru schimbarea destinației imobilului în sediu de firmă și amenajarea accesului din teren, că a obținut avizul pentru concesionarea unui teren aparținând domeniului privat al municipiului F și că Asociația de Locatari i-a eliberat avizul favorabil pentru schimbarea destinației apartamentului în sediu de firmă. S-a mai arătat prin cerere ca reclamantul a demarat procedura de obținere a avizului proprietarilor cu care se învecinează pe orizontală și verticală imobilul, aviz semnat de toți vecinii, mai puțin de pârât, a cărui atitudine denotă astfel rea credința, ținând cont ca reclamantul este obligat prin lege sa nu producă poluare fonică sau de orice natură ori să stânjenească în vreun fel locatarii blocului, pârâtul exercitându-și astfel abuziv dreptul său subiectiv.
La termenul de judecată din 4.06.2008, față de împrejurarea că, alături de pârât, mai locuiesc cu acesta și soția și fiul acestuia, pârâtul prin apărător, a invocat excepția inadmisibilității cererii, clarificată de instanță ca o apărare de fond.
La termenul de judecata din data de 11.06.2008 apărătorul reclamantului a solicitat conexarea dosarului nr- la prezentul dosar, iar la termenul de judecata din 25.06.2008 instanța, în baza art. 164 Cod procedură civilă a conexat cele doua dosare, având același obiect și aceeași cauză.
Prin sentința civilă nr.3233 din 25.06.2008 Judecătoria Focșania admis cererea, a suplinit acordul părților la schimbarea destinației imobilului situat în F,-,.3,.1 parter de către reclamant în sediul de firmă.
Prin sentința civilă nr.3575 din 3.09.2008 Judecătoria Focșania admis cererea de completare a sentinței civile nr.3233/2008, a dispus completarea acestei sentințe în sensul că suplinește acordul părților și pentru amenajare sediu firmă în imobilul reclamantului amenajare acces din exterior în spațiu precum și pentru acordarea autorizației de construire.
Pentru a pronunța aceste sentințe prima instanță a reținut pe baza probelor administrate că reclamantul a dobândit prin cumpărare spațiul în litigiu, că Asociația de Locatari nr.770 a aprobat schimbarea destinației apartamentului în sediul de firmă la care reclamantul este asociat, că vecinii apartamentului de pe orizontală și verticală și-au dat acordul, cu excepția pârâtului și membrii familiei acestuia.
Existând acordul vecinilor și avizul Comitetului Executiv al Asociației de Locatari s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art.42 din Legea nr.230/2007. Singurul prejudiciu adus pârâților este așa cum s-a recunoscut la interogator disconfortul fonic. Ori acordul proprietarilor imobilului a fost condiționat de obligația reclamantului de a nu desfășura o activitate de comerț cu intrarea clienților pe ușa din scara blocului și de a desfășura o activitate care să producă poluare fonică, situație în care refuzul pârâților de a-și da acordul reprezintă un abuz și încalcă dreptul reclamantului de a-și exercita liber dreptul de proprietate.
Faptul că ulterior formulării prezentei acțiuni proprietarii de la apartamentele 2-8 și-au retras acordul nu este în măsură de anuleze valoarea juridică a acordului inițial.
Având în vedere că amenajarea accesului din exterior în spațiu impune implicit și realizarea unor extinderi minime ținând cont că potrivit Legii nr.50/1991 pentru emiterea autorizației de construire este necesar și acordul vecinilor s-a admis și cererea de completare a hotărârii.
Împotriva sentinței civile nr.3233/25.06.2008 au formulat apel pârâții, și criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică deoarece:
- prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii întrucât nu au fost chemate în judecată toate persoanele-proprietare ale apartamentelor învecinate și greșit s-a calificat această excepție ca o apărare de fond.
- greșit s-a reținut că pârâții nu au dovedit prejudiciul suferit prin schimbarea destinației apartamentului acest prejudiciu fiind dat de disconfortul fonic și de faptul că nu toți locatarii și-au dat acordul.
- instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere solicitate de reclamant în cererea sa.
În susținerea netemeiniciei și nelegalității hotărârii au mai invocat și apărările din întâmpinare respectiv disp.art.42 din Legea nr.230/2007 afirmând că în speță nu există acceptul tuturor proprietarilor afectați iar acordul asociației privește începerea operațiunii de amenajare a locuinței și nu schimbarea destinației. Chiar dacă președintele Asociației îi confirmă reclamantului acordul pentru stabilirea sediului de firmă, acest acord nu a fost solicitat de reclamant prin cerere.
O parte din proprietari care și-au dat acordul inițial nu au mai fost de acord ulterior cu stabilirea sediului firmei. Refuzul pârâților este justificat iar instanța nu-l poate suplini.
Au solicitat admiterea apelului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau schimbarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
La cererea părților instanța de apel a audiat martorii, vecinii apartamentului în litigiu și vecin pe aceeași scară și președintele Asociației de Locatari.
Prin decizia civilă nr.304/11.12.2008 Tribunalul Vranceaa respins apelul ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului și normele juridice incidente în cauză tribunalul a reținut că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
La termenul din 4.06.2008 apărătorul pârâtului a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pe motiv că nu a fost chemat în judecată și fiul pârâtului care este major și are drepturi locative proprii. Instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei excepții prin aceeași încheiere de ședință calificând excepția ca fiind o apărare de fond urmând a fi avută în vedere la soluționarea cauzei. Ulterior acestui termen reclamantul a formulat aceeași acțiune și împotriva pârâților și membrii familiei pârâtului, acțiune înregistrată la nr- dosar care a fost conexat la prezenta cauză, încât prima instanță la pronunțarea soluției pe fond corect, nu a mai avut în vedere aspectul ridicat de apărătorul pârâtului în ședința din 4.06.2008.
Prima instanță a reținut corect în considerentele sentinței că singurul prejudiciu produs pârâților prin schimbarea destinației apartamentului proprietatea reclamantului în sediu de firmă ar fi un eventual disconfort fonic determinat de desfășurarea activității societății la care reclamantul este asociat. Un alt prejudiciu nu a fost dovedit și nici invocat de pârâți.
În ce privește prejudiciul dat de disconfortul fonic este de reținut că firma reclamantului are ca obiect de activitate instalații antene parabolice, activitate care nu presupune o activitate fonică deosebită în sediul de firmă.
Pe de altă parte este de reținut că în înscrisurile de la 10-12 care conțin avizul favorabil al Asociației de Locatari și semnăturile locatarilor se menționează expres că se acordă acest aviz cu condiția să nu se desfășoare activități comerciale care produc poluare fonică(discoteci, baruri etc) iar accesul din stradă să se facă direct și nu prin scara blocului.
Ori în situația în care prin desfășurarea activității societății la care reclamantul asociat s-ar produce poluare fonică pârâții au posibilitatea să ceară reclamantului să-și izoleze fonic apartamentul sau pentru nerespectarea condițiilor prevăzute în avizul dat de Asociație și vecinii apartamentului poate solicita în instanță revocarea acestui aviz.
Prin sentința apelată nr.3233/25.06.2008 și sentința civilă nr.3575/2008 dată în temeiul art.2812cod procedură civilă prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate de reclamant. De altfel, nici apelanții nu au menționat în motivele de apel asupra cărui capăt de cerere nu s-a pronunțat instanța. Pe de altă parte cel care ar fi putut invoca un asemenea motiv ar fi fost reclamantul, acesta fiind prejudiciat prin nepronunțare asupra unui capăt de cerere și nu pârâții.
În speță corect a reținut prima instanță că sunt îndeplinite cerințele art.42 din Legea nr.230/2007 respectiv avizul comitetului executiv al Asociației de Locatari și acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează pe plan orizontal și vertical.
Astfel la filele 10 și 12 există avizul favorabil al Asociației de Locatari înscris care conține și acordul proprietarilor vecini cu schimbarea destinației locuinței în sediul de firmă, acord dat prin semnăturile acelor vecini pe acele tabele.
Avizul este dat la 15.11.2007 cu mențiunea expresă conținută în înscrisul de la fila 10,acord pentru stabilirea sediului social al firmei SC Expert SRL
La fila 13 din dosar există și avizul pentru concesionarea terenului în suprafață de 17,50 mp în vederea executării accesului din stradă direct în apartament.
Nu au fost reținute depozițiile martorilor și care au afirmat că deși au semnat nu au cunoscut că semnează pentru schimbarea destinației apartamentului. Ori din actele de la fila 10-13 rezultă că ambele martore au semnat toate acele tabele, iar în înscrisurile respective este menționată expres,stabilirea sediului societății".
Faptul că în prezent aceste martore nu ar mai fi de acord cu această stabilire a sediului nu este de natură așa cum a reținut și prima instanță să anuleze valoarea juridică a acordului inițial dat la 15.11.2007.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale suscitate, existența avizului Asociației și acordul locatarilor pe verticală și orizontală, cu excepția numai a pârâților prima instanță a admis corect acțiunea.
Prin suplinirea acordului ce trebuia dat de pârâți nu a încălcat prevederile art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât orice drept subiectiv trebuie exercitat cu bună credință și potrivit scopului economic și social.
Dreptul la respectarea vieții private și a domiciliului prev.de art.8 din Convenție, nu poate duce la încălcarea prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție care garantează dreptul de proprietate. Ori, refuzul pârâtului de a-și da acordul la stabilirea sediului de firmă în apartamentul proprietatea reclamantului încalcă dreptul de proprietate al reclamantului acesta neputând să folosească un bun proprietatea sa potrivit scopului pentru care l-a cumpărat.
Pe de altă parte reclamantul este dator să respecte prevederile art.8 din Convenție, în caz contrar pârâții având posibilitatea așa cum s-a arătat mai sus să ceară în instanță revocarea avizului și acordului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții întemeindu-l pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă susținând că li s-a încălcat dreptul prevăzut de CEDO, Constituția României și Legea nr. 230/2007 privind proprietatea.
Au mai susținut recurenții faptul că nu există acordul tuturor proprietarilor din bloc pentru schimbarea destinației imobilului și că transformarea garsonierei în sediu de firmă ar presupune perindarea permanentă a clienților la acest sediu și discuții telefonice și chiar verbale pe un ton ridicat.
Au solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată.
Recursul declarat nu poate fi primit neexistând motivul de recurs invocat de către recurenți.
Ambele instanțe au făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în speță.
In condițiile în care pârâții nu au justificat refuzul lor decât pe un eventual deranj fonic în mod corect instanța de fond a suplinit acordul pârâților la schimbarea destinației imobilului și la amenajarea acestuia.
In acest context atât instanța de fond cât și cea de apel au analizat apărările pârâtului și cu privire la dreptul său de proprietate în raport de normele interne cât și de cele europene și au și motivat de ce acesta nu a fost încălcat prin soluția dată în cauză.
In concluzie Curtea constată că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă astfel că acesta va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâții, toți domiciliați în F,-, bloc 3,.5 jud.V împotriva deciziei civile nr.304 din 11 dec.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.AI-22.05.2009
Dact.MH-22.05.2009/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Șolea, George Popa
