Obligație de a face. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 265

Ședința publică din 23 martie 2009

PREȘEDINTE: Veronica Grozescu

JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac

JUDECĂTOR 3: Andra

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură cu sediul în B sector 4,-.5B.2.40, împotriva deciziei civile nr. 691 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură - cu sediul în S,- jud.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât reprezentat de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 33805/24.02.2009 aflată la fila 14 dosar,și intimații-reclamanți și -, reprezentați de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 28/2009 aflată la fila 19 dosar.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 123 lei, potrivit chitanței seria - nr. -/02.03.2009 (fila 15) și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, anulate la dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat pentru intimații-reclamanți invocă excepția insuficientei timbrări a recursului promovat de pârât.

Avocat pentru recurent solicită respingerea excepției, apreciind legal timbrată calea de atac promovată.

Curtea respinge excepția insuficientei timbrări a recursului declarat de pârât, invocată de apărătorul intimaților-reclamanți, având în vedere că taxa judiciară de timbru a fost calculată în funcție de motivele de recurs formulate și depuse în scris la dosar, apreciind recursul legal timbrat.

Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei.

Curtea, în temeiul art. 137 Cod proc.civilă coroborat cu art. 306 alin.2 Cod proc.civilă, invocă din oficiu și pune în discuție un motiv de ordine publică, reglementat de art. 304 pct.5 Cod proc.civilă, constând în aceea că instanța de fond, prin respingerea cererii reconvenționale formulată de pârât în baza excepției

autorității de lucru judecat, fără a pune în discuția părților această excepție, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod proc.civilă.

Avocat pentru recurentul-pârât solicită admiterea excepției invocată din oficiu de instanță.

Avocat pentru intimații-reclamanți solicită respingerea excepției, apreciind că instanța de fond a pus în discuția părților cererea reconvențională formulată de pârât.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Sinaia, reclamanții și au chemat in judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligat acesta sa le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în S, str. - nr. 22 jud.

In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în baza Deciziei nr. 4/2006 a Curții de Apel P sunt proprietarii imobilului compus din construcție și terenul aferent situat la adresa mai sus menționată, imobil care a fost înscris în cartea funciară la numărul cadastral provizoriu nr. 2031, potrivit încheierii nr. 10111/2006.

În continuare, au menționat reclamanții că, deși pârâtul a fost notificat să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul acesta a refuzat să se conformeze, situație în care s-a impus formularea acțiunii de față.

În baza art. 115-119 Cod proc.civilă, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata c/val construcției, cu acordarea unui drept de retenție până la plata efectivă a sumei datorată de reclamanți, motivat de faptul că de la data întocmirii expertizei inițiale a imobilului care era afectat de oal emnului s-au efectuat lucrări de stopare, ce au constat în înlocuirea tuturor dușumelelor, grinzilor, tocurilor, ușilor pereților și stâlpilor de susținere ce erau infectați, situație în care contravaloarea acestora trebuie să-i fie achitată.

La data de 8 mai 2007, reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtului, prin care au învederat că nu pot fi obligați la plata unei sume de bani pentru construcția existentă pe teren ce urmează a fi desființată, atâta vreme cât susținerile pârâtului privind efectuarea anumitor operațiuni vizând eradicarea ciupercii sunt invenții și nu cunosc cu consimțământul cui s-au efectuat lucrările descrise de aceștia.

Având în vedere soluția pronunțată, în dosarul civil nr. 320/2003 al Judecătoriei Sinaia care stabilea valoarea imobilului în litigiu ca fiind "zero", reclamanții au invocat excepția autorității de lucru judecat, pe considerentul că admiterea cererii reconvenționale a pârâtului ar conduce la încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin aceeași cerere, reclamanții și-au completat acțiunea inițială, solicitând obligarea pârâtului să-și ridice toate lucrările indicate în cererea reconvențională, iar în caz de refuz abilitarea lor să ridice aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului, obligarea

lui la plata lipsei de folosință a terenului aferent și la ridicarea bunurilor personale din imobilul proprietatea lor.

După administrarea probelor, prin sentința civilă nr. 478/15.04.2008, Judecătoria Sinaiaa admis în parte cererea completată, obligându-l pe pârât să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul identificat prin raportul de expertiză întocmit de exp., să le plătească lipsa de folosință pentru el în sumă de 8102,43 lei și să ridice lucrările de îmbunătățiri efectuate la acesta.

Prin aceeași hotărâre s-a respins capătul de cerere privind ridicarea de către pârât a bunurilor personale din imobil si a respins cererea reconvențională pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, în condițiile în care prin decizia nr. 4/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul reclamantei și pe cale de consecință, capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu, în virtutea disp.art. 480 Cod civil, care dau dreptul proprietarului să se bucure de toate prerogativele dreptului său de proprietate asupra unui bun, se justifică admiterea solicitării acesteia privind revendicarea imobilului construcție și teren în suprafață de 463 mp situat în S-.

În continuare, Judecătoria Sinaiaa conchis că, potrivit art. 485 cod civil posesorul nu câștigă proprietatea fructelor decât atunci când posedă cu bună credință, în caz contrar fiind obligat să restituie fructele, sens în care pârâtul a fost obligat la plata lipsei de folosință pentru imobil, începând cu 04.01.2006- data pronunțării deciziei nr. 4 /2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care s-a modificat sentința civilă nr. 803/2003.

S-a stabilit totodată de către instanța de fond că, după încheierea antecontractului de vânzare cu pârâtul, reclamanta a intrat în posesia imobilului a efectuat lucrări de amenajare si recompartimentare interioară a acestuia, dar întrucât structura din lemn întregii case era integral compromisă de o, la 6 luni de la înlocuirea elementelor din lemn, ea a părăsit imobilul, pârâtul ocupându-l din nou și începând efectuarea unor lucrări de renovare a lui.

Relativ la pretențiile formulate de pârât prin cererea reconvențională s-a concluzionat că lucrările de refacere a imobilului s-au efectuat în anul 2003, iar prin decizia nr. 4/2006 s-a stabilit în mod definitiv si irevocabil că valoarea de circulație a imobilului este 0 (zero), situație în care stabilirea altei valori de circulație pentru imobil ar echivala cu încălcarea autorități de lucru judecat a acestei hotărâri.

În acest context, în temeiul art. 1201 Cod civil, s- constatat că sunt îndeplinite cerințele pentru a fi admisă excepția autorității de lucru judecat.

Impotriva sentinței pronunțate a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie, pe considerentul că în dispozitivul acesteia se menționează calea de atac a recursului, deși valoarea terenului este de 115.750 lei, iar valoarea construcției este de 176.870 lei, astfel că însumarea acestor valori are drept consecință aplicarea art. 282 rap. la art. 282/1 Cod pr. civilă, în sensul că sentința este supusă apelului.

O altă critică a vizat faptul că în mod greșit instanța de fond a respins pe cale de excepție cererea formulată de el, apreciind că în cauză operează autoritatea de lucru judecat.

S-a învederat că există două greșeli evidente în soluționarea cererii reconvenționale, întrucât excepția a fost invocată de reclamant prin întâmpinare la cererea reconvențională, iar de la momentul depunerii acestei întâmpinări si până la momentul dezbaterii această excepție nu a fost pusă în discuția părților, unul din principiile procesului civil fiind cel al contradictorialității, principiu care nu a fost respectat deoarece prima instanță s-a pronunțat asupra excepției fără aop une în discuția părților.

In cadrul aceluiași motiv de apel, pârâtul a susținut că în mod greșit s-a admis excepția autorității de lucru judecat, deoarece nu erau îndeplinite dispozitiile art. 1201 Cod civil.

Astfel, prin decizia nr. 4/2006, reclamantei i s-a admis recursul, cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii introductive ce a făcut obiectul dosarului nr. 320/2003, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare- cumpărare pentru imobilul situat în S,-, jud.P, iar prin cererea reconvențională din prezenta cauză, pârâtul solicitat obligarea reclamanților de a-i achita c/val imobilului-construcție, deci nu exista identitate de obiect între cele două cauze și nu exista identitate de părți în condițiile în care în dosarul anterior reclamantă a fost numai, iar în cauza de față figurează ca reclamant și soțul acesteia.

Totodată, s-a susținut de către pârât că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea precizată și completată sub toate capetele de cerere, dispunând ridicarea construcțiilor efectuate de el pe considerentul că era constructor de rea-credință, cu toate că după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 803/2003 pronunțată de Judecătoria Sinaia, el avea calitatea de proprietar al întregului imobil.

A menționat apelantul că în atare situație se impunea cu necesitate să efectueze lucrări de conservare și în consecință a procedat la refacerea locuinței, transformând-o într-o casa, astfel cum fost identificată prin expertiza construcții .

S- mai precizat de către apelant, că în mod greșit prima instantă a admis capătul de cerere privind ridicarea lucrărilor efectuate de pârât, apreciindu-se că avut calitatea de constructor de rea-credința,deși construcția exista pe teren, el efectuat numai acele lucrări necesare pentru a transforma într-o casă folosibila, iar din declarațiile martorilor audiați la solicitarea reclamanților nu există relatari care să dovedească reaua sa credintă.

Prin decizia nr.691 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 478/15.04.2008, pronunțată de Judecătoria Sinaia, obligând apelantul la plata sumei de 238 lei cheltuieli de judecată către intimați.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că în privința căii de atac, hotărârea pronunțată de prima instanță este susceptibilă de apel și nu doar de recurs, având în vedere că valoarea terenului ce face obiectul litigiului este de 115.750 lei, iar valoarea construcției de 176.870 lei.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat, instanța de control judiciar a stabilit că în speță erau îndeplinite condițiile pentru admiterea acesteia, câtă vreme între cauza de față și cea soluționată prin decizia nr. 4/2006 există identitate de obiect, cauză și părți.

Totodată, în ceea ce privește critica prin care se susține că prima instanță a admis greșit acțiunea și a respins cererea reconvențională, tribunalul a constatat că aceasta nu poate fi reținută în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 803/2003 a Judecătoriei Sinaia s- admis acțiunea formulată de și și s-a constatat că locuința în litigiu ce a facut obiectul contractului de vânzare - cumpărare aut. la nr. 860/2002 a fost afectată de de lemn "merulius lacrimans", iar în atare situație valoarea imobilului este 0 (zero) din cauza extinderii cipercii.

Susținerea apelantului pârât în sensul că în mod greșit prima instanță a admis capătul de cerere privind lucrarile efectuate de acesta, apreciind că are calitate de constructor de rea-credinta s-a apreciat a fi neintemeiata, deoarece acestea au fost realizate dupa depistarea ciupercii parazite care afecta întreaga construcție, în perioada derulării procesului anterior.

Decizia mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către pârât, în cuprinsul căruia s-a învederat că în mod greșit s-a respins cererea reconvențională pe care o formulase, pe considerentul că admiterea ei ar echivala cu înfrângerea autorității de lucru judecat.

A precizat recurentul că expertiza constructor dispusă în cauză a constatat că a efectuat lucrări la imobilul în litigiu, care au dus la eradicarea ciupercii, iar în atare situație nu se mai poate stabili valoarea de piată a construcției ca fiind zero, întrucât ar însemna să se ignore realitatea.

O altă critică formulată de către recurent a vizat împrejurarea că nu există în speță identitate de părți, între cele două dosare, iar în ceea ce-l privește nu se poate reține calitatea de constructor de rea-credință, întrucât la momentul efectuării lucrărilor de îmbunătățire nu exista o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care să se fi stabilit valoarea construcției ca fiind zero.

Apreciind totodată că, în speță, s-a reținut în mod greșit aplicarea prev.art. 1076 Cod civil, s-a solicitat de către recurrent admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii și rejudecarea pricinii.

La termenul de judecată din 23 martie 2009, în temeiul art. 137 Cod proc.civilă coroborat cu art. 306 alin.2 Cod proc.civilă, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților un motiv de ordine publică, reglementat de art. 304 pct.5 Cod proc.civilă, constând în aceea că instanța de fond, prin respingerea cererii reconvenționale formulată de pârât, pe baza excepției autorității de lucru judecat fără a pune în discuția părților această excepție, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod proc.civilă.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:

Contradictorialitatea reprezintă posibilitatea conferită de lege părților de a discuta și combate orice element de fapt și de drept al procesului civil, iar acest principiu domină întreaga activitate de soluționare a litigiului.

fundamentală a contradictorialității impune cerința ca nicio măsură să nu fie dispusă de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților.

Pe de altă parte, dreptul la apărare, ca drept fundamental prevăzut și garantat de Constituție, are un conținut complex, căruia i se subsumează posibilitatea recunoscută

persoanei, parte într-un proces, de a-și susține și dovedi propriile argumente, în cadrul și cu respectarea normelor procesuale aplicabile.

În speța de față, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 8 mai 2007 (fila 114 dosar fond), reclamanții au invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea reconvențională formulată de pârât, expunând motivele pentru care în opinia lor se justifică o atare soluție.

Analizând conținutul actelor și lucrărilor dosarului se reține că, deși instanța nu a pus în discuția părților excepția menționată anterior (astfel cum reiese din conținutul încheierilor de ședință din data de 8 mai 2007, 29 mai 2007, 19 iunie 2007, 4 septembrie 2007, 2 octombrie 2007, 6 noiembrie 2007, 4 decembrie 2007, 29 ianuarie 2008, 12 februarie 2008, 18 martie 2008 și a practicalei hotărârii din 15 aprilie 2008),iar cu ocazia acordării cuvântului în fond părțile au pus concluzii pe fondul cererii reconvenționale, Judecătoria Sinaiaa procedat la respingerea acesteia, pentru existența autorității de lucru judecat.

În condițiile în care instanța, la pronunțarea soluției a avut în vedere această excepție, pe care însă nu a pus-o în discuția părților pentru ca pârâtul să-și formuleze apărări în privința unei atare probleme de drept, este evident că au fost încălcate principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.

Prin soluționarea în această modalitate a cererii reconvenționale s-a produs pârâtului o vătămare procesuală care nu poate fi acoperită decât prin anularea hotărârii pronunțată în aceste împrejurări.

În atare situație, fiind vorba de nesocotirea unor reguli în desfășurarea judecății, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.5 Cod proc.civilă, motiv pentru care Curtea, în baza acestui text de lege, rap.la art. 312 alin.3 Cod proc.civilă, va admite recursul, va casa decizia civilă nr.691 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Prahova și pe cale de consecință sentința civilă nr. 478 din 15 aprilie 2008 a Judecătoriei Sinaia și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va avea în vedere și criticile formulate de pârât prin recurs, critici a căror analiză a devenit de prisos pentru instanța de recurs în raport de motivul de ordine publică incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură cu sediul în B sector 4,-.5B.2.40, împotriva deciziei civile nr. 691 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură - cu sediul în S,- jud.

Casează decizia civilă nr.691 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Prahova și sentința civilă nr. 478 din 15 aprilie 2008 a Judecătoriei Sinaia și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Sinaia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 23 martie 2009.

Președinte, Judecători,

- - --- - -- -

Grefier,

Red.VG

Tehnored.CC

3 ex./07.04.2009

nr- Judecătoria Sinaia

-

nr- Tribunalul Prahova

,

Președinte:Veronica Grozescu
Judecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac, Andra

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Ploiesti