Obligație de a face. Decizia 268/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4826/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă nr.268/
Ședința Publică din data de 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind pronunțarea asupra de contestației în anulare formulate de către contestatoarea, împotriva deciziei civile nr.4683 R din 23.06.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.1623/2009), în contradictoriu cu intimata SC " SRL - având ca obiect "obligația de a face".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 12 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera văzând și dispozițiile art.260 alin.(1) Cod proc. civ. a amânat pronunțarea pentru data de 24.11.2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin intermediul suportului scriptic unic, reprezentat de cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data DE 17.07.2009, numita a formulat împotriva deciziei civile nr.4683/R/23.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, atât contestație în anulare, invocând dispozițiile art.318 alin.1 teza I Cod pr.civilă, cât și cerere de revizuire în baza art.322 pct.2 Cod pr.civilă, fără a motiva în fapt niciuna din cele două căi extraordinare de atac.
Existând o singură cerere, aceasta a primit la registratura Secției a VII-a a Curții de APEL BUCUREȘTI un număr unic de înregistrare, formându-se un singur dosar. În acest dosar (nr-), la termenul de judecată din 17.11.2009, numita, prin apărător, a depus în scris, într-o singură cerere, dezvoltarea motivelor atât pentru contestația în anulare, cât și pe cele care argumentează cererea de revizuire, depunând de asemenea și o cerere de recuzare a completului de judecată.
Ulterior respingerii cererii de recuzare, completul învestit cu judecarea dosarului nr-, la termenul de judecată din 12.01.2010, constatând că există două acțiuni, respectiv acțiunea având ca obiect contestație în anulare și acțiunea având ca obiect cerere de revizuire într-o singură cerere, nefiind legal să soluționeze două căi extraordinare de atac printr-o singură hotărâre, a dispus disjungerea acțiunii având ca obiect revizuire și înaintarea la registratura Secției a VII- pentru a primi număr distinct de dosar și pentru a fi repartizată aleatoriu în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de Ordinea Interioară a Instanțelor.
La același termen de judecată, completul a dat cuvântul contestatoarei asupra contestației în anulare, amânând pronunțarea pentru data de 19.01.2010.
Intimata SC SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare:
Asupra acesteia, Curtea reține următoarele:
Contestatoarea susține în dezvoltarea motivelor contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art.318 alin.1 teza 1 Cod pr.civilă, că instanța de recurs reține în motivarea deciziei aspecte neadevărate, dând în mod greșit prioritate în cadrul dovezilor administrate dovezilor din procesul-verbal nr.109/26.09.2009, ignorând toate celelalte înscrisuri aflate la dosar.
Contestatoarea mai susține că reprezintă o gravă eroare materială săvârșită de instanța de recurs aprecierea greșită asupra mijloacelor de probă administrate, operațiune juridică ce poate dedusă judecății pe calea contestației în anulare.
Raportat la conținutul criticilor pe care le conține motivarea contestației în anulare, Curtea reține că persoana aflată în eroare, de această dată fiind vorba despre o eroare judiciară, este doar contestatoarea.
Eroarea acesteia constă în interpretarea dispozițiilor art.318 alin.1 Cod pr.civilă, prin care legiuitorul a înțeles să permită cercetarea unor erori care țin, cel mai adesea, de greșeli ale instanței referitoare la chestiuni procedurale, formale, care au fost în mod vădit greșit apreciate de către respectiva instanță.
Cu titlu de exemplu, Curtea enumeră câteva cazuri în care se poate pune problema unei contestații în anulare: respingerea ca tardiv a unui recurs deși acesta a fost declarat în termenul legal, declararea nulității recursului ca efect al nemotivării, deși la dosarul de recurs existau motivele de recurs, anularea cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a redactorului cererii, deși procura sau, după caz, împuternicirea avocațială care dădea dreptul de reprezentare, declarare și motivare a căii de atac se regăsea în dosar, anularea cererii de recurs pentru nesemnarea acesteia, deși semnătura figura pe cerere, anularea cererii ca efect al netimbrării deși cererea era scutită de plata taxelor sau chitanță privind plata timbrului judiciar și timbrele judiciare se aflau la dosar.
Desigur, aceste exemple nu au pretenția de a fi exhaustive, însă au rolul și rostul de a lămuri contestatoarea în privința ariei de aplicabilitate a dispozițiilor art.318 alin.1 teza I Cod pr.civilă. Din exemplele mai sus enumerate rezultă că motivele contestației în anulare se circumscriu, în covârșitoare majoritate, unor chestiuni de procedură în legătură cu care se poate aprecia în mod obiectiv asupra erorii.
În privința aprecierii asupra probelor administrate în cauză, singura instanță abilitată de dispozițiile legale să facă o analiză a acestora este doar instanța de recurs în cazul de față. Pretinsa eroare a acesteia în legătură cu modul în care a apreciat relevanța probelor administrate în dosar ar putea eventual constitui o eroare de judecată, iar nu o eroare materială în înțelesul dispozițiilor art.318 alin.1 teza I Cod pr.civilă.
Or, eroarea de judecată nu poate constitui obiect al contestației în anulare.
Atunci când a apreciat asupra probelor administrate în cauză, instanța de recurs a soluționat în mod irevocabil pricina, hotărârea judecătorească intrând în puterea lucrului judecat, nemaisubzistând posibilitatea reformării respectivei decizii.
Din motivele contestației în anulare rezultă că, în cauză, contestatoarea nu este mulțumită de soluția asupra căreia instanța de recurs s-a oprit, ca urmare a aprecierii asupra materialului probatoriu aflat la dosarul cauzei. Or, o asemenea nemulțumire nu poate servi ca temei pentru reformarea deciziei, câtă vreme dispozițiile Codului d e procedură civilă nu recunosc posibilitatea promovării unui recurs la o decizie din recurs.
Chiar dacă aparent cererea contestatoarei este întemeiată formal pe dispozițiile art.318 pct.1 teza I Cod pr.civilă, în realitate aceasta urmărește reformarea deciziei, iar nu retractarea deciziei sub aparența de legalitate conferită de dispozițiile art.318 pct.1 teza I Cod pr.civilă.
Deși contestatoarea și-a subliniat susținerile prin care concluzionează în sensul temeiniciei contestației formulate, această reprezentare grafică nu este de natură să confere legalitate interpretării pe care o prezintă. În acest context, Curtea subliniază că modul în care instanța de recurs a apreciat asupra probelor, chiar și în ipoteza în care ar fi ignorat unele dintre probe, nu constituie erori materiale, ci pretinse erori de judecată ce nu pot face obiectul contestației în anulare.
Chiar dacă instanța de recurs nu a motivat de ce nu consideră relevante toate mijloacele de probă administrate în cauză, acest aspect nu echivalează cu o eroare materială, după cum nu înseamnă că, la momentul deliberării, instanța de recurs nu a avut argumente pentru care a acordat întâietate unui anumit mijloc de probă a cărui pertinență a invalidat concludența tuturor celorlalte probe administrate în cauză.
Având în vedere considerentele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.320 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr.4683 R din 23.06.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.1623/2009), în contradictoriu cu intimata SC " SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./08.02.2010
Jud.recurs:;; -
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Farmathy Amelia, Petre Magdalena
