Obligație de a face. Decizia 278/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 278/R/2008 | |
Ședința publică 30 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Viorica Crișan | - - |
JUDECĂTORI: Viorica Crișan, Marta Carmen Vitos Traian | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Compania a Prețioase și "" SA împotriva deciziei civile nr. 255/A din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosarul nr-, privind și pe reclamantul precum și pe pârâta de Preparare Centrală, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 ianuarie 2008, pârâta recurentă a depus la dosar timbrajul aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație, iar la data de 30 ianuarie 2008, reclamantul intimat a depus la dosar prin fax, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și judecarea cauzei potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1360 din 13 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dos.nr-, s-a respins cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei "" B M, pentru DE PREPARARE CENTRALĂ B Sprie.
S-a respins capătul de cerere formulat de reclamant referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit înscrierii în CF nr.4564 B M, reclamantul este proprietar asupra terenului cu nr.top 3286/2, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii fondului funciar.
Din expertiza topografică efectuată în cauză, a rezultat că terenul proprietatea reclamantului este traversat de un cablu electric pe o lungime de 30
În cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut că lucrarea de instalare a cablului electric a fost executată de în cursul lunii septembrie 2005, atunci când era în vigoare Legea nr.318/2003, care în art.16 reglementează drepturile și obligațiile celor în măsură să instaleze cabluri de alimentare cu energie electrică asupra proprietății terților. Astfel, cei autorizați să efectueze lucrările de instalare a cablurilor electrice și să asigure funcționarea normală a capacității energetice beneficiază de un drept de uz și de un drept de servitute, instituite prin lege, drept care se exercită cu titlu gratuit asupra terenului proprietatea altei persoane.
În alin.5 al art.16 din Legea nr.318/2003 s-a instituit obligația celor autorizați să execute lucrările descrise mai sus de a despăgubi pe proprietarii terenului pentru prejudiciile cauzate acestora. Același drept de uz și de servitute și aceeași obligație de despăgubire a proprietarului terenului sunt instituite în favoarea și respectiv în sarcina celui autorizat să efectueze lucrările menționate și prin art.16 din Legea nr.13/2007 prin care s-a abrogat Legea nr.318/2003. Așadar, proprietarul terenului afectat de lucrări nu poate solicita ridicarea cablurilor electrice care traversează imobilul său, ci numai despăgubiri.
Capătul de cerere referitor la obligarea pârâtelor de a plăti contravaloarea readucerii terenului la gradul de fertilitate avut anterior revărsării deșeurilor rezultate din procesul tehnologic aferent acitivății desfășurate de pârâtă, a fost respins pe motiv că din expertiza efectuată de expertul, a rezultat că fertilitatea terenului nu a fost influențată de scurgerile de deșeuri de la Centrală, scurgeri care este posibil să se producă în condiții de precipitații abundente.
Prin urmare, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998 și art.999 civ. deoarece prejudiciul constând în afectarea terenului, nu s-a produs.
Prin decizia civilă nr.255/A din 3.10.2007 a Tribunalului Maramureș, s-a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1360 din 13 martie 2007 a Judecătoriei Baia Mare, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul a solicitat repararea prejudiciului ecologic cauzat prin poluare datorită activității pârâtei, dar prima instanță nu a stabilit o stare de fapt corectă în raport de prevederile OUG nr.195/2005, a actelor normative subsecvente, interne sau comunitare, neadministrând probele ce se impuneau.
Or, prima instanță nu a dispus efectuarea unei expertize ecologice, iar problema șanțului nu a fost analizată. Constatarea în favoarea pârâtei a unui drept de servitute, cât și mențiunea că reclamantul nu poate solicita ridicarea cablurilor electrice subterane, ci doar despăgubiri, denotă o evidentă necercetare a fondului, cât timp nu s-a verificat dacă amplasarea cablurilor s-a făcut în condițiile legii.
Prin ignorarea prevederilor art.102 din Legea nr.18/1991 republicată, ale Legii nr.318/2003, ale HG nr.867/2003, cât și a ordinelor date în aplicarea lor, nu s-a verificat dacă lucrarea a fost autorizată, dacă există consimțământul reclamantului la efectuarea ei, dacă a existat un aviz tehnic de racordarea, documentația necesară pentru obținerea lui, aviz de amplasament, certificat de urbanism, plan de situație, etc.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Compania Națională a Prețioase și "" SA B M, solicitând în baza art.304 pct. 8 și 9 pr.civ. casarea "în întregime a sentinței recurate și să judecați cauza pe fond".
În motivarea recursului, pârâta a susținut că în mod greșit a considerat tribunalul că reclamantului i s-a produs un prejudiciu ecologic. Toată zona unde se află terenul reclamantului este o zona industrială. Nu există teren agricol sau teren pe care să crească pomi fructiferi. Așa a fost de zeci de ani. Prima instanță a analizat starea terneului prin prisma expertizelor judiciare și a istoricului zonei. Tribunalul în mod greșit a constatat că nu s-au făcut expertize de specialitate.
Reclamantul a pretins că acel teren a fost productiv și doar în ultimul timp i s-a produs un prejudiciu ecologic. Terenul este nefolosit și fără vegetație, așa cum a fost de fapt toată zona pe o suprafață de zeci de hectare. Proprietarul nu a menționat de când a sesizat că terenul îi este poluat și cum poate dovedi, având în vedere că există două expertize. Trebuie verificat termenul de prescripție pentru o astfel de acțiune.
Amplasarea cablurilor electrice s-a făcut conform legislației în vigoare. Art.102 din Legea nr.18/1991 nu are aplicabilitate, pentru că nu este vorba de un teren agricol, iar cablurile sunt amplasate subteran pe marginea proprietății, așa cum reiese și din schița anexată la expertizele judiciare. Legea nr.318/2003 este abrogată. Aceste cabluri electrice sunt acolo de la înființarea de Preparare Centrală, înainte de anii 1989. Reclamantul vine după zeci de ani să ceară despăgubiri, cu atât mai mult cu cât aceste calburi subterane nu-i afectează proprietatea, el poate construi.
Trebuie verificat termenul de prescripție pentru o astfel de acțiune. Dacă pârâta ar cumpăra porțiunea afectată de cablu, reclamantul nu ar mai avea acces la restul proprietății.
Legea nr.318/2003 reglementează obligațiile și drepturile celor care instalează cabluri de alimentare cu energie electrică asupra proprietății terților, respectiv că există un drept de uz și un drept de servitute instituit de lege, care se exercită cu titlu gratuit. Dacă prin lucrările executate de companie s-ar fi adus prejudicii terenului, instanța o obligă la despăgubiri.
Calitatea terenului nu a fost afectată prin executarea acestor lucrări, așa cum rezultă și din expertizele efectuate în prima instanță. În subteranul terenului existau cablurile de alimentare cu energie electrică, iar prin lucrările reclamate de proprietar s-au schimbat cu altele noi.
Intimatul prin întâmpinare depusă la dosar 12-13, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Obiectul recursului îl constituie decizia civilă nr.255/A din 3.10.2007 a Tribunalului Maramureș, iar nu o "sentință", așa cum susține în mod eronat recurenta.
Întrucât tribunalul prin decizia atacată cu recurs, a desființat în întregime sentința civilă nr.1360/13.03.2007 Judecătoriei Baia Mare și a trimis cauza spre rejudecare, curtea de apel nu poate judeca pe fond cauza, așa cum susține în mod greșit recurenta, fiindcă instanța de apel nu a judecat cauza pe fond, singurele soluții pe care le-ar putea pronunța instanța de recurs ar fi admiterea recursului și trimiterea dosarului la Tribunalul Maramureș pentru continuarea judecății apelului, sau respingerea recursului, urmând ca dosarul să fie trimis la Judecătoria Baia Mare, pentru rejudecarea acțiunii pe fond.
Faptul că Legea nr.318/2003 a fost abrogată prin Legea nr.13/2007, nu are nici o relevanță sub aspectul căilor de atac, ci doar pe fondul cauzei, întrucât acțiunea a fost înregistrată la data de 17.03.2006, așadar sub imperiul Legii nr.318/2003, ceea ce înseamnă că este vorba despre o succesiune de legi în timp.
Terenul în litigiu i s-a reconstituit reclamantului prin titlul de proprietate nr-, în baza Legii nr.18/1991, astfel că în mod greșit susține recurentul că nu ar fi aplicabil art.102 din acest act normativ.
În ceea ce privește data de la care terenul este neproductiv, urmează să se stabilească de către prima instanță pe baza probelor administrate în cauză, inclusiv problema prescripției invocată de recurent.
Instanța de apel a sesizat că deși au fost efectuate două rapoarte de expertiză în cauză, nu s-a efectuat un raport de expertiză în specialitatea ecologie, nu a fost analizată problema șanțului și nu s-a verificat dacă amplasarea cablurilor s-a făcut cu respectarea legii, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Aceeași instanță de apel, a mai dat și alte îndrumări instanței de trimitere, pe care curtea le consideră pertinente pentru soluționarea raporturilor juridice dintre părți, deduse judecății.
Văzând că nu sunt prezente motivele de modificare prevăzute de art.304 pct. 8 și 9 pr.civ. în baza art.312 alin. (1) același cod, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A PREȚIOASE ȘI "" SA BMî mpotriva deciziei civile nr.255/A din 3 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - TARȚA
Red.DT:31.01.2008
Dact.CA:04.02.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Viorica CrișanJudecători:Viorica Crișan, Marta Carmen Vitos Traian
