Obligație de a face. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (45/2009)
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 279
Ședința publică de la 11.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - I
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă SC SRL, împotriva deciziei civile nr. 1205 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, la data de 10.02.2009, recurenta - pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei - chitanța seria - nr. - din 9.02.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, solicitând totodată și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 pr.civ.
Curtea având în vedere că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 pr.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4054/17.06.2008, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis cererea precizată formulată de reclamanta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, a obligat pârâta să desființeze lucrările executate nelegal menționate în procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.6639/03.08.2006 efectuate în Hala situată în nr.294, sector 6, cu excepția suprastructurii platformei betonate, a fixat termen limită de executare de către pârâtă a măsurii de desființare a lucrărilor menționate o lună de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul dispozițiilor art.213 alin.2 Cod procedură civilă, a încuviințat cererea formulată de expert construcții de majorare a onorariului de expert cu suma de 500 lei, până la concurența sumei de 1.000 lei, a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a achita contravaloarea diferenței de onorariu de expert în cuantum de 400 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 03.08.2006, pârâta a fost sancționată contravențional prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.6639 cu amendă în cuantum de 15.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991, republicată.
Din conținutul actului de constatare și sancționare a contravenției rezultă că, la imobilul situat în B, nr.294, sector 6, Hala, pârâta a executat fără autorizație de construire lucrări de modificări și compartimentări interioare constând în: crearea pe fațada principală Vest aad ouă goluri de ușă, prin desființarea parapetelor de fereastră; executarea unei compartimentări a halei în partea de Sud, prin executarea unui zid din BCA cu lungimea de aproximativ 18 m și înălțimea de circa 3,5 m și a unui plafon din rigips până la corpul administrativ al halei, în spațiul rezultat cu suprafața de aproximativ 300 mp, executându-se compartimentări din rigips prin care s-au amenajat spații cu destinația de birouri și depozite de materiale. În partea de Nord a halei s-au executat, de asemenea, compartimentări interioare din rigips și tablă cutată pe o suprafață de 234 mp, rezultând compartimentări ce au destinația de birouri și depozite de materiale. Prin executarea compartimentărilor mai sus menționate s-a desființat bazinul existent.
Prin rezoluția de aplicare a sancțiunii au fost dispuse, totodată, și următoarele măsuri: oprirea executării altor lucrări de construire, desființarea lucrărilor nelegal executate și aducerea spațiului la starea inițială până la data de 03.09.2006.
Din raportul de expertiză tehnică construcții efectuat în cauză de expert, instanța a constatat că pârâta a executat lucrările de construire menționate în procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor menționat și nu a luat măsurile necesare stabilite prin actul sancționator pentru intrarea în legalitate, cu excepția suprastructurii platformei betonate, expirând termenul acordat în acest sens de reclamantă, motiv pentru care a reținut incidența, în cauză a prevederilor art.32 alin.1 și 2 din Legea nr.50/1991, republicată. În acest sens, instanța a înlăturat ca neîntemeiate apărările formulate de pârâtă în sensul că s-a conformat dispozițiilor stabilite prin procesul - verbal de constatare întrucât, potrivit raportului de expertiză construcții, pârâta nu s-a conformat decât parțial măsurilor dispuse de agentul constatator.
În plus, instanța a înlăturat și celelalte susțineri ale pârâtei în sensul caracterului legal al lucrărilor executate, pentru care nu era necesară obținerea unei autorizații de construire, întrucât aceste apărări trebuiau formulate exclusiv pe cale plângerii contravenționale împotriva procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.6639/03.08.2006, nefiind permis pârâtei să invoce astfel de susțineri în prezenta acțiune, când reclamanta se întemeiază pe un titlu executoriu nedesființat de către instanță, bucurându-se, așadar, de prezumția de temeinicie și legalitate.
Prin decizia civilă nr.1205/26.09.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr.4054/2008, reținând, în esență, că apărările formulate de către apelanta - pârâtă prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe au fost următoarele: că la data întocmirii procesului - verbal aceasta nu executa lucrări de construire, acestea fiind edificate anterior, respectiv în anul 2004, neexistând posibilitatea obiectivă de a "stopa niște lucrări" ce nu erau în desfășurare. În privința construcțiilor edificate, a arătat că s-a conformat în sensul desființării platformei betonate, cu destinația de rampă din interiorul halei. În privința compartimentului cu pereți de rigips, a apreciat că sunt lucrări perfect legale. Astfel, a apreciat pârâta, că nu se impune măsura desființării construcțiilor, în condițiile în care, la acest moment, pentru lucrările efectuate nu este necesară eliberarea unei autorizații de construire.
Așadar, pe de o parte, se afirmă că în mod netemeinic și nelegal a fost sancționată contravențional, apărare, care, așa cum a reținut și instanța de fond, este inadmisibilă în prezenta acțiune, astfel de apărări putând și formulate exclusiv pe calea plângerii formulate împotriva actului de sancționare, plângere pe care însăși apelanta - pârâtă recunoaște că a formulat-o și a fost respinsă, iar pe de altă parte se afirmă că s-ar fi conformat dispozițiilor de intrare în legalitate instituite prin procesul - verbal, aspect însă contrazis de probatoriul administrat în cauză, respectiv concluziile raportului de expertiză efectuat de către expert.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.5, 7 și 9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
- instanța de apel a pronunțat o hotărâre judecătorească pe care în preambulul ei a intitulat-o sentință și nu decizie, cum ar fi fost procedural corect. Ca atare, i s-a adus un grav prejudiciu apelantei, întrucât pricina a fost a doua oară judecată pe fond și nu în apel, așa cum ar fi trebuit;
- hotărârea instanței de apel este nemotivată, necuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, astfel încât nu s-a realizat un control efectiv asupra sentinței apelate;
- hotărârea instanței de apel este nelegală pe capătul de acțiune având ca obiect stoparea lucrărilor, acestea fiind deja edificate la data emiterii procesului - verbal de contravenție. Instanța trebuia să respingă acest capăt de acțiune ca lipsit de obiect;
- instanța de apel trebuia să rețină că pentru lucrările de construire executate legislația în vigoare nu prevede necesitatea obținerii unei autorizații de construire, astfel încât acestea nu sunt nelegale și nu se impune desființarea lor. Recurenta are în vedere, în primul rând, lucrările de compartimentare cu rigips care se încadrează în dispozițiile art.11 din Legea nr.51/1991, republicată. Din moment ce în prezent pentru aceste lucrări nu mai este necesară o autorizație de construire, recurenta nici nu poate intra în legalitate, așa cum impune art.28 alin.3 din Legea nr.51/1991;
- instanța trebuia să rețină că platforma betonată cu destinația de rampă în interiorul halei a fost deja desființată.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Prin primul motiv de recurs recurenta invocă încălcarea de către instanța de apel a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea art.105 alin.2 Cod procedură civilă prin faptul că hotărârea redactată este intitulată "sentință" și nu decizie. Se susține de către apelantă că pricina s-a judecat de două ori în fond și nu în calea de atac a apelului.
Această critică nu poate fi primită de către instanța de recurs care consideră că intitularea greșită a hotărârii redactate ca fiind sentință și nu decizie, reprezintă o eroare materială ce se poate îndrepta pe calea prevăzută de art.281 Cod procedură civilă.
Nu se poate susține că instanța de apel a judecat a doua oară fondul cauzei, atâta vreme cât hotărârea a fost pronunțată de doi judecători în complet de apel, cât minuta este semnată de doi judecători ca și hotărârea redactată și atâta vreme cât instanța de control judiciar a făcut aplicarea art.292 alin.2 Cod procedură civilă, analizând probele instanței de fond și pronunțându-se numai pe baza celor invocate la prima instanță, atâta vreme cât apelanta nu a motivat apelul.
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu poate fi primit, avându-se în vedere aceleași considerente de mai sus, în sensul că făcând aplicarea art.292 alin.2 Cod procedură civilă tribunalul a analizat și a apreciat că situația de fapt și încadrarea juridică a acesteia făcute de către prima instanță au fost legale, decizia recurată fiind motivată în fapt și în drept. Caracterul concis al deciziei a fost determinat de inexistența motivelor de apel și de claritatea situației de fapt reținute corect de prima instanță.
În ceea ce privește faptul că pârâta a stopat lucrările de construire și că instanța nu a luat act de acest aspect, Curtea constată că respectând principiul disponibilității instanțele de fond și de apel nu se puteau pronunța decât pe capetele de acțiune cu care au fost învestite, ori reclamanta - intimată a solicitat desființarea lucrărilor nelegal executate și aducerea spațiului la starea inițială și nu stoparea unor lucrări de construire.
De asemenea, se va reține că desființarea de către recurentă, anterior sau în timpul procesului, a unor lucrări de construire din cele prevăzute în procesul - verbal de contravenție, nu duce la nelegalitatea deciziei recurate, acestea urmând să fie constatate ca desființate de către executorul judecătoresc în faza de executare.
Mai mult de atât, prin hotărârea instanței de fond, sentință menținută prin decizia recurată, se exclude de la desființare suprastructura platformei betonate din interiorul halei, astfel încât aceasta nici nu trebuia desființată de către recurentă.
Nici ultimul motiv de recurs nu va fi primit de instanța de recurs.
Acest motiv nici nu va fi analizat întrucât, așa cum s-a statuat în mod legal în cele două hotărâri anterioare, nu se poate reține în acest ciclu procesul faptul că lucrările de construire precizate în procesul - verbal de contravenție se încadrează sau nu în dispozițiile art.11 din Legea nr.51/1991, republicată. Aceste susțineri, ca și cea care vizează imposibilitatea conformării cu dispozițiile art.28 alin.3 din Legea nr.51/1991, trebuiau invocate și dovedite de recurentă în cadrul procesului care a avut ca obiect plângerea împotriva procesului - verbal de contravenție, proces pe care recurenta l-a pierdut, fapt recunoscut chiar de ea în întâmpinarea depusă la fondul cauzei.
Atâta vreme cât procesul - verbal de contravenție nr.6639/03.08.2006 a devenit titlu executoriu, instanța trebuie să vegheze ca dispozițiile acestuia să fie aduse la îndeplinire de către recurentă.
În consecință, față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă SC SRL, împotriva deciziei civile nr.1205 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - - - -
GREFIER
I
Red.
.
2 ex./14.05.2009
TB-5 -;
Jud.6 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
