Obligație de a face. Decizia 28/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 28
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 3: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 317/7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1200,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 3,00 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât - personal și asistat de avocat - potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/2009 din Baroul București, intimata-reclamantă personal și asistată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale cu nr. 368/2009 din Baroul Dâmbovița.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat - având cuvântul depune completare la taxa judiciară de timbru în cuantum de 1200,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. 19843/2010 atașată și anulată la dosar.
Curtea ia act că s-a îndeplinit cerința timbrajului.
Avocat - și avocat având pe rând cuvântul arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - având cuvântul arată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat pârâtului - rstituirea sumei de 180.000 lei reprezentând o diferență de preț, primită în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare în numele reclamantei în calitate de mandatar al acesteia.
Instanța de fond s-a grăbit și a judecat cauza la primul termen de judecată, fără a da posibilitatea pârâtului de a se apăra și a administra probatorii, citația nefiind semnată de destinatar sau de mama pârâtului, așa cum reiese din dovada de îndeplinire procedurii de citare, semnătura de pe dovadă nu aparține mamei pârâtului-recurent. S-a depus în cele susținute un înscris din care se poate observa adevărata semnătură a mamei recurentului( fila 28 dosar).
Mai mult, urmează a se observa că din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, este consemnată atât seria cât și numărul actului de identitate, iar unde apare așa zisă semnătură a mamei recurentului, nu este trecută nici seria și nici numărul actului de identitate. Față de acest aspect se apreciază că i s-a încălcat dreptului pârâtului la apărare.
Mai susține avocat - că urmează a se constata că nici din conținutul acțiunii de chemare în judecată, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Este adevărat faptul că recurentul-pârât - a fost împuternicit de către intimata-reclamantă să vândă în numele acesteia un teren intravilan în suprafață de 15000 mp situat în comuna, sat, județul D, însă aceasta nu recunoaște suma primită în baza chitanței încheiată la data de 12 oct. 2007 în prezența a doi martori.
Antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 1 martie 2006, încheiat cu, a fost anulat de comun acord cu acesta la câteva zile de la data încheierii, fără alte pretenții, iar la data de 7 mai 2007 recurentul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu numiții G și, prețul primit fiind de 99.120 Euro, echivalentul a 329.049 lei.
Mai arată avocat - că, în data de 12 oct 2007, în prezența a doi martori i s-a predat intimatei-reclamante suma de 99.120 Euro, suma reprezentând valoarea terenului vândut.
Cu rea credință reclamanta nu a prezentat chitanța și celelalte înscrisuri la instanța de fond, solicitând judecarea cauzei în mare grabă, la primul termen de judecată și fără timbrajul corespunzător.
Se critică decizia recurată, sub aspectul modului de evaluare al probatoriului cauzei, potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, precum și nemotivarea și lipsa de temei legal, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și încălcarea principiului contradictorialității și principiului dreptului la apărare, care atrage asupra hotărârii pronunțate în aceste condiții, sancțiunea nulității prev. de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, fiind astfel incident în speță motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Primul motiv de apel examinat de tribunal, referitor la judecata la prima instanță a avut loc în lipsa pârâtului, în condițiile în care nu ar fi fost legal citat, Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că acest aspect nu este fondat, deoarece la dosarul de fond ( filele 25-26) exista o dovadă de îndeplinire a procedurii de citare, semnată de mama recurentului, și o dovadă semnată de către recurent a procesului verbal.
Urmează a se observa că instanța de apel a ignorat total contractul de vânzare-cumpărare ( fila 28), prin care s-a demonstrat adevărata semnătură a mamei recurentului, care nu corespunde cu cea după dovada îndeplinirii a procedurii de citare. De asemenea, la dosarul cauzei se află o dovadă de comunicare și un proces verbal, cu privire la un sechestru asigurător, după pronunțarea hotărârii la instanța de fond, nicidecum înainte de a se judeca cauza.
Mai arată avocat -, nu numai că s-a aflat în eroare instanța de apel cu privire la aceste probe, dar nici nu le-a analizat suficient, deoarece prin modul în care fost redactată hotărârea, modul în care a răspuns la motivele de apel sau mai bine zis, nu a răspuns și nici nu a motivat în fapt și în drept, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu aplicată.
Totodată, instanța de apel a înlăturat proba testimonială cu toate că această probă a fost solicitată de părți. În cadrul probei cu expertiză grafologică solicitată de reclamantă, aceasta cu rea credință nu a depus înscrisuri pentru a servi ca scripte de comparație, cu excepția unui contract de întreținere de rentă viageră, cu toate că a încheiat mai multe procuri la notariat și mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare.
De asemenea, tribunalul nu a ținut cont de cele două procuri depuse la dosar, una încheiată de către intimata-reclamantă cu -, în data de 16 nov. 2006 și alta cu, la data de 13 febr. 2006, pentru aceeași suprafață de teren, să vândă în numele acesteia.
Din concluziile expertizei, expertul nu reușește să dea un răspuns clar, nici cel puțin cu privire la actele autentice semnate în fața notarului de către intimata-reclamantă.
Solicită admiterea recursului, în principal casarea celor două hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare față de existența primului motiv de recurs cu privire la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii promovată de reclamantă. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că, la fel ca și în fața instanței de apel, recurentul-pârât omite să arate instanței și să explice faptul că înainte de a se promova acest proces a fost notificat și i s-a adus la cunoștință și prin notificare că are obligația să justifice suma primită ca preț pentru terenul intimatei-reclamante pe care l-a vândut la un preț ce a fost ținut ascuns.
La judecata în fond, pârâtul a fost legal citat iar dovada de îndeplinire a procedurii de citare este semnată de mama pârâtului. Susținerea recurentului că nu ar fi semnătura mamei sale este nedovedită și de fapt această dovadă nu poate fi făcută prin verificarea semnăturii mamei sale de către instanțe judecătorească întrucât această împrejurare este atestată de agentul procedural și face dovada deplină până la înscrierea în fals.
Urmează ca instanța de recurs să observe comportamentul procesual al pârâtului și să constate că: după primirea notificării acesta nu a dat nici un răspuns; după primirea citației de la instanța de fond nu a dat nici un fel de importanță acestui fapt; în apel nu a prezentat de la început o chitanță de descărcare de obligație, această probă fiind adusă după ce a angajat apărător ales.
De altfel, pentru a se face expertiza grafologică a semnăturii reclamantei nu a existat nici un fel de posibilitate de a se dovedi că aceasta a semnat chitanța scrisă de recurent,întrucât a fost o executată o semnătură cu o singură literă și anume litera "C" de mână mai precis " o buclă" a literei "C" de mână care nu este niciodată prezentă în acte semnate de reclamantă.
Mai susține avocat că nici nu este de conceput că reclamanta ar fi primit de la pârât suma de 100.000 Euro. Intimata-reclamantă a aflat întâmplător de acel act care i-a permis recurentului să își însușească suma de 100.000 Euro.
Calea de atac a apelului și al recursului este evolutivă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Răcari sub numărul 3413/284 la data de 3.09.2008, reclamanta a chemat în judecata pe pârâtul -, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să îl oblige pe acesta să dea socoteală de lucrările sale efectuate în calitate de mandatar și să îi remită diferența de preț al vânzării perfectate în numele acesteia, în sumă de 180 000 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că l-a împuternicit pe pârât să vândă în numele ei un teren în suprafață de 15000 mp situat în comuna, județul D, în T 41, P 232/1/9; că acesta i-a prezentat un antecontract de vânzare cumpărare încheiat cu numitul și i-a predat cu titlu de preț suma de 150 000 lei; că ulterior a aflat că pârâtul a vândut același teren către numiții G și, conform actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 495/7.05.2007 și a încasat suma de 329 049 lei cu titlu de preț; că pârâtul i-a predat deja 150 000 lei și că întrucât antecontractul de vânzare cumpărare pe care i l-a prezent pârâtul nu era real, solicită ca pârâtul să fie obligat să îi predea și restul de bani încasați cu titlu de preț al vânzării, respectiv suma de 180 000 lei.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția față de cererea formulată de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr.2918/03.10.2008, Judecătoria Răcaria admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâtului, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 180 000 lei reprezentând diferența de preț al vânzării perfectate în numele acesteia, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 495/7.05.2007 la BNP, precum și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 5400 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procura autentificată sub nr. 4914/16.11.2006 la BNP, reclamanta l-a împuternicit pe pârâtul - să vândă în numele ei terenul în suprafață de 15000 mp situat în comuna, jud. D, în T 41, P 232/1/9, evidențiat în titlu de proprietate nr. 43931/1994; că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 495/7.05.2007 la BNP, pârâtul a vândut acest teren către numiții G și și a încasat prețul de 329 049 lei, reprezentând echivalentul a 99 120 euro, sumă din care i-a predat reclamantei numai 150.000 lei; că la data de 22.08.2008 pârâtul a fost notificat de către reclamantă să îi remită suma de bani încasată din vânzare, dar acesta nu a dat curs solicitării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal pârâtul care a arătat că instanța de fond s-a grăbit și a judecat cauza la primul termen de judecată, fără să-i dea posibilitatea de a se apăra și a administrat probe; că citația trimisă nu a fost semnată de mama sa, așa cum reiese din dovada îndeplinirii procedurii de citare; că semnătura nu îi aparține mamei sale; că nu a fost legal citat; că instanța de fond a judecat cauza fără a intra în cercetarea fondului, fără o analiză temeinică a înscrisurilor depuse; că este adevărat că fost împuternicit de către intimata- reclamantă să vândă în numele lei un teren extravilan în suprafață de 15.000 mp situat în comuna, sat, județul D; că aceasta nu a recunoscut suma primită în baza chitanței încheiate la 12.10.2007, în prezența a doi martori; că antecontractul de vânzare - cumpărare din 1.03.2006 încheiat cu aaf ost anulat de comun acord cu acesta la câteva zile de la data încheierii, fără alte pretenții, iar la data de 7.2007 a încheiat un contract de vânzare - cumpărare cu numiții G și -; că prețul primit a fost de 99.120 euro, echivalentul a 329.049 lei; că la data de 12.2007, în prezența a doi martori i-a predat intimatei - reclamante suma de 99.120 euro, sumă reprezentând valoarea terenului vândut în numele acesteia; că intimata reclamantă, cu rea credință, nu a prezentat chitanța la instanța de judecată, solicitând judecarea cauzei în mare grabă, la primul termen de judecată, și fără timbrajul corespunzător unei astfel de acțiuni.
La cererea apelantului pârât, tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri, prorogând discutarea probei cu interogatoriu și a probei testimoniale, după depunerea înscrisurilor.
Apelantul pârât a depus la dosar un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță" și datat 12.10.2007 în care se consemna că intimata reclamantă a primit de la apelantul pârât suma de 99120 Euro, bani provenind din vânzarea unei suprafețe de 15000 mp, teren extravilan situat în satul, T 41 p 232/1/9, vânzare încheiată în baza unei procuri autentificate la data de 16.11.2006 la BNP și autentificată sub nr. 495/07.05.2007 la BNP.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a arătat că nu a semnat și nu îi aparține semnătura indescifrabilă de la poziția " " de pe chitanța din 12.10.2007.
La termenul din data de 18.02.2009, intimata reclamantă a solicitat ca instanța să procedeze la verificarea de scripte întrucât contestă semnătura de pe chitanța depusă de apelantul pârât, chitanța menționată ca fiind întocmită la 12.10.2007 iar tribunalul, după ce a luat act de susținerile apărătorului apelantului pârât în sensul că respectiva chitanță a fost scrisă de pârât și că intimata reclamantă doar a semnat și după ce a procedat la verificarea înscrisului cu semnătura făcută în fața sa de intimata reclamantă și cu celelalte înscrisuri depuse de părți, a dispus ca verificarea semnăturii de pe chitanța din 12.10.2007 să se facă prin expert.
În cauză, a fost efectuată o expertiză criminalistică de către INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B pentru a se stabili dacă semnătura de pe chitanța din 12.10.2007 a fost sau nu executată de intimata reclamantă.
La data de 26.05.2009, a fost depus raportul de expertiză criminalistică care a concluzionat că semnătura de pe chitanța datată 12.10.2007 nu a fost scrisă de intimata reclamantă.
În ședința publică din data de 24.06.2009, tribunalul a admis proba cu interogatoriu solicitată de apelantul pârât și a respins ca inadmisibilă proba cu martori solicitată de apelant avându-se în vedere că stingerea obligației prin plată - fiind act juridic - ar putea fi dovedită cu martori numai în condițiile prevăzute de art. 1191 din Codul civil cu art. 1197 Codul civil și art. 1198 Codul civil; că, potrivit art. 1191 alin. 1 din Codul civil, dovada cu martori nu este admisibilă fiind vorba de o valoare a obiectului actului mai mare de 250 lei; că, în lipsa unui început de dovadă scrisă (a unui înscris care să emane de la intimata reclamantă respectiv să fie scris în întregime de parte, chiar dacă nu a fost semnat), proba cu martori nu poate fi administrată în conformitate cu art. 1197 din Codul civil și că, în speță, nu se regăsește nici una din ipotezele prevăzute de art. 1198 din Codul civil.
Prin decizia civilă nr.317/7 oct. 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât -, împotriva sentinței civile nr.2918/03.10.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
A păstrat hotărârea atacată.
A respins cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
A luat act că intimata reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997, a dispus obligarea intimatei reclamante la plata sumei de 4851,7 lei - taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu cea fost comunicat Primăriei comunei, județul
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în ce privește primul motiv de apel referitor la faptul că judecata la prima instanță a avut loc în lipsa sa în condițiile în care nu ar fi fost legal citat, tribunalul a apreciat că acesta nu a fost fondat câtă vreme la dosarul de fond, la filele 25- 26, exista o dovadă de îndeplinire a procedurii de citare a apelantului pârât semnată de mama acestuia - dar și o dovadă de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul pârât, dovadă ce a fost semnată chiar de către destinatar iar, potrivit art. 100 alin. 4 Codul d e procedură civilă, procesul verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
Nici cel de-al doilea motiv de apel invocat de apelantul pârât referitor la încălcarea dreptului său de apărare nu a fost fondat având în vedere că apelantul pârât, a cunoscut existența procesului, s-ar fi putea prezenta în instanță, putea să își angajeze un apărător și putea să depună o întâmpinare prin care să dea răspuns la toate capetele de fapt și de drept ale cererii și să solicite dovezile necesare.
Referitor la susținerea apelantului în sensul că în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantei în condițiile în care el a achitat, în prezența a doi martori, diferența de preț obținută ca urmare a încheierii contractului de vânzare -cumpărare autentificat la BNP sub nr. 495/2007, tribunalul a rețșinut că, deși apelantul a depus un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță" și datat 12.10.2007 în care se consemna că intimata reclamantă a primit de la apelantul pârât suma de 99120 Euro, bani provenind din vânzarea unei suprafețe de 15000 mp, teren extravilan situat în satul, T 41 p 232/1/9, vânzare încheiată în baza unei procuri autentificate la data de 16.11.2006 la BNP și autentificată sub nr. 495/07.05.2007 la BNP, din raportul de expertiză criminalistică a reieșit că semnătura de pe chitanța datată 12.10.2007 nu a fost scrisă de intimata reclamantă.
Ca urmare, față de cele reținute, cum apelantul pârât nu a probat că a remis întreaga sumă de bani încasată, în calitate de mandatar al intimatei reclamante, din vânzarea unui teren proprietatea acesteia, tribunalul a constat că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente - art. 1541 Codul civil și a obligat apelantul la plata către intimata reclamantă a sumei de 180.000 lei - reprezentând diferența dintre prețul încasat de apelant în calitate de mandatar al intimatei din vânzarea terenului către numiții G și și suma de 150.000 lei - primiți de intimata reclamantă cu acest titlu de la apelant.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat și a păstrat hotărârea instanței de fond, iar n temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Codul d e procedură civilă, față de soluția dată apelului declarat de pârât, tribunalul a respins cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată și a luat act că intimata reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
A constat că la prima instanță taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar nu au fost plătite în cuantumul legal (la valoarea prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 146/1997 respectiv de art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 în raport de valoarea pretențiilor solicitate - 180.000 lei), în baza art.20 alin.5 din Legea n 146/1997, tribunalul a dispus obligarea intimatei reclamante la plata sumei de 4851,7 lei - taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu ce a fost comunicat Primăriei comunei, județul
Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs în termen legal, pârâtul, considerând-o nelegală și netemeinică în raport de disp. art. 304 pct.5,7,9 Cod pr.civilă, constând în aceea că instanța de fond soluționând cauza la primul termen, nu a observat că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, citația ce i-a fost comunicată nefiind semnată de el ci de mama sa, conform mențiunii factorului poștal, dar în realitate semnătura nu aparține mamei sale, așa cum rezultă din înscrisurile pe care le-a depus ulterior la dosar, că la semnătura mamei sale nu s-a indicat seria și numărul actului de identitate, împrejurare în care hotărârea este lovită de nulitate pentru că nu a fost legal citat dar și pentru faptul că, procedându-se astfel i s-a încălcat dreptul la apărare, neputându-se prezenta în instanță să-și facă apărările pe care le considera necesare.
Mai susține recurentul că instanțele au apreciat greșit probatoriile administrate, că tribunalul a apreciat ca neîntemeiată critica vizând lipsa de procedură și a ignorat contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar în apel, prin care a demonstrat adevărata semnătură a mamei sale și care nu corespunde cu cea aflată pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, că s-au interpretat greșit procesul-verbal depus în dosar, care face referire la o notificare prin care recurentul era înștiințat că se va intenta acțiune împotriva lui și nicidecum că s-a introdus deja acțiune, ca și dovada de comunicare cu privire la sechestrul asigurător, în mod greșit nu s-a încuviințat proba cu martori, deși ambele părți au solicitat-o și se impunea a fi admisă, cu atât mai mult cu cât o asemenea probă nu s-a administrat la instanța de fond.
Același recurent a mai arătat că expertiza grafologică s-a efectuat pe baza unui contract de întreținere cu drept de rentă viageră fără ca reclamanta să depună la dosar alte scripte de comparație, deși deținea procuri și antecontracte de vânzare-cumpărare ce purtau semnătura acesteia și în prezența cărora s-ar fi putut efectua o expertiză completă și cu concluzii certe, nu cu concluzii contradictorii cum este cea efectuată în cauză, care a concluzionat că nu poate stabili dacă semnătura de pe chitanță, mandat, procuri, alte contracte este sau nu efectuată de.
De asemenea instanța a greșit că a dispus darea în debit a reclamantei cu suma pe care o datora cu titlu de taxă judiciară de timbru, în loc să procedeze la anularea acțiunii.
În dovedirea susținerilor sale pârâtul a depus la dosar acte -copia unui contract de vânzare-cumpărare, a unui antecontract de vânzare-cumpărare, procuri.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, astfel:
Prima critică referitoare la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 Cod pr.civillă, se constată că este neîntemeiat deoarece:
La instanța de fond recurentul a fost citat pentru data de 3 octombrie 2008 când pricina s-a soluționat, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 25 dosar fond. a fost primită de mama recurentului, așa cum rezultă din toate mențiunile făcute pe dovadă, ea semnând de primirea citației. Recurentul nu poate susține că în acest mod nu a cunoscut de data procesului, pentru că din dovada de comunicare a hotărârii instanței de fond, aflată la fila 26 dosar fond, rezultă că recurentul personal a primit hotărârea, având înscrise seria și numărul actului de identitate pe dovadă și din cele două acte -dovada de îndeplinire a procedurii de citare și dovada de comunicare a hotărârii rezultă că și citarea și comunicarea s-au făcut la aceeași adresă în com., sat. Chiar dacă citația a fost primită de mama recurentului nu se poate susține că recurentul nu a cunoscut de proces, pentru că este greu de presupus că mama nu l-a înștiințat, iar în al doilea rând, o atare modalitate de îndeplinire a procedurii, respectiv de înmânare a citației unei persoane din familie este prevăzută de lege, respectiv de art. 924pct.3 Cod pr.civilă.
În aceste împrejurări, citarea în mod corect s-a realizat în condițiile legii iar faptul că acesta nu s-a prezentat în instanță nu poate fi imputat instanței, după cum nu se poate imputa instanței nici faptul că a încălcat dreptul la apărare al recurentului.
Recurentul, declarând apel împotriva hotărârii instanței de fond a avut posibilitatea, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, să administreze toate probatoriile pe care le-a considerat necesare.
Apărarea formulată de recurent în sensul că semnătura de pe dovada aflată la fila 25 dosar fond nu ar aparține mamei sale și că acest aspect ar rezulta și din actele depuse la dosar care poartă semnătura acestuia, nu pot fi luate în seamă deoarece recurentul avea posibilitatea să se înscrie în fals împotriva factorului poștal în condițiile în care aprecia să a făcut mențiuni ce nu corespund realității, pe dovada de citare.
De altfel tribunalul a apreciat corect că acest motiv de apel nu este întemeiat, cu atât mai mult cu cât la dosar exista și o notificare adresată pârâtului prin care i se făcea cunoscut că în situația în care nu plătește suma datorată, va fi acționat în justiție, notificare care a fost corect interpretată de instanță.
Motivul de recurs referitor la interpretarea greșită a probelor administrate este de asemenea nefondat. Tribunalul a analizat actele la care face referire recurentul și anume: notificarea, procesul-verbal cu privire la sechestrul asigurător, în măsura în care acestea interesau cauza, astfel că și sub acest aspect recursul este neîntemeiat.
Recurentul susține printr-o altă critică faptul că în mod greșit nu s-a administrat proba cu martori în condițiile în care aceasta a fost solicitată de ambele părți.
Critica nu poate fi primită având în vedere obiectul cauzei dar și dispozițiile art. 1191 Cod civil, conform căruia dovada actelor juridice, al căror obiect au o valoare ce depășește suma de 250 lei, nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată. Conform alin.2 din același text, nu se poate primi niciodată o dovadă prin martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei.
Față de dispozițiile imperative arătate, în mod corect instanța nu a încuviințat proba cu martori pentru a dovedi remiterea sumei de 99120 euro.
În ceea ce privește expertiza grafologică administrată în fața instanței de apel, se constată că aceasta a fost întocmită în mod corespunzător, pe baza materialelor de comparație depuse la dosar, respectiv a contractului de întreținere cu drept de uzufruct viager, care poartă semnătura reclamantei, probele grafice date de reclamantă și întâmpinarea depusă la dosar pentru termenul din 18.02.2009 care, de asemenea, poartă semnătura reclamantei, expertul criminalist arătând că acea chitanță datată 12.10.2007 nu a fost scrisă de reclamantă și că nu se poate stabili dacă semnăturile de la pozițiile " " de pe această chitanță și de la pozițiile "mandant" de pe procuri ori semnătura de la promitenta-vânzătoare au fost sau nu executate de.
Această expertiză a fost corect interpretată de instanță în coroborarea ei cu celelalte probatorii administrate, astfel că sub toate aspectele invocate, recursul este nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare prev. de 304 pct. 5, 7, 9 Cod pr.civilă, urmând a fi respins ca atare.
Urmează a se lua act de declarația intimatei că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în com., sat, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 317 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com., jud.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - C -
Grefier,
- -
red. EM/tehnored.VM
4 ex./20.01.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f- Judecătoria Răcari
-
a- Tribunalul Dâmbovița
, -
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Violeta Stanciu, Constanța Ștefan
