Obligație de a face. Decizia 2842/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR. 222+/112/2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 2842/R/2009
Ședința publică din data de 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 188/F din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr. 222+/112/2008, privind și pe reclamanta, având ca obiect litigiu de muncă - obligația de a face
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea de repunere pe rol.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.188/F din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC "" SA B și în consecință pârâta a fost obligată să emită o adeverință în care să se indice cuantumul și procentul CAS-ului reținut din veniturile reclamantei în perioada 1.04.1992 - 18.12.1998.
S-a respins cererea privind acordarea daunelor materiale de 800 lei/lună.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a derulat în calitate de muncitoare necalificată raporturi contractuale de muncă încheiate cu pârâta SC SA în perioada 3.08.1979-18.12.1998, așa cum rezultă din adeverințele eliberate de angajator nr.1488/2006, nr.817/2007 și înscrisurile efectuate în contractul de muncă.
Prin cererea înregistrată sub nr. 2936/3.12.2007 la unitatea pârâtă, reclamanta a pretins eliberarea unei adeverințe în care să fie menționat cuantumul CAS reținut de angajator, în ceea ce privește, cu referire la perioada 1.04.1992 - 18.12.1998, act necesar documentației atașate cererii sale de pensionare.
Cu toate acestea nici până în prezent pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a emite actul solicitat, fiind unitatea în persoana căreia subzistă o atare obligație, în calitate de angajator ce operează rețineri din veniturile salariale de natura celor în discuție, contribuția la asigurări sociale, sănătate, etc.
Ca atare, deținând documentele referitoare la salarizarea reclamantei pârâta a fost obligată în baza art.1073 cod civil raportat la prevederile Codului Muncii să elibereze actul solicitat vizând reținerile lunare reprezentând CAS, cu indicarea cuantumului și procentului CAS reținut din venituri în perioada înainte menționată, act necesar pensionării celei dintâi.
Cererea reclamantei referitoare la acordarea de daune materiale de 800 lei pe lună, calculate de la data înregistrării cererii de la fostul angajator, a fost respinsă ca neîntemeiată, în lipsa oricărei dovezi referitoare la producerea invocatelor daune materiale, pe de o parte, ori la caracterul și cuantumul acestora, pe de altă parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA solicitând casarea sentinței, modificarea în parte a sentinței în sensul desființării obligațiilor pârâtei de a emite adeverința solicitată de reclamantă precum și de plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că la data de 5.06.2006 i s-a eliberat adeverința nr.1488 privind CAS-ul plătit făcându-se mențiunea că s-a plătit CAS în cotele prevăzute de lege.
Consideră că instanța obligând pârâta să emită adeverința în care să se indice cuantumul și procentul CAS-ului reținut din veniturile reclamantei pe perioada 1.04.1992 - 18.12.1998, aceasta a dat mai mult decât s-a cerut, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.6 proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art.283 alin.2 din Legea nr.53/2003, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului. În cazul de față dreptul la acțiune a luat naștere la data de 21.01.1999, întrucât până la data de 20.01.1999 pârâta avea obligația de a plăti CAS către bugetul de stat, conform dispozițiilor art.2 pct.4 din Legea nr.49/1992, astfel că dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris la data de 21.01.2002.
Prin adeverința nr.1488/506.2008. pârâta a certificat faptul că reclamanta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în perioada 3.08.1979 - 18.12.1998 și pentru această perioadă s-a plătit CAS-ul în cota prevăzută de lege, aceasta fiind de 30% din venitul brut realizat de angajat.
Consideră că nu există temei legal pentru a putea fi obligată SC SA la emiterea unei adeverințe în care să fie indicat cuantumul CAS-ului reținut din veniturile angajaților, cu atât mai mult cu cât legea arată în mod expres care este cota procentuală pentru calcularea CAS-ului, iar în cazul în care apar modificări ale acestei cote, casa județeană de pensii are obligația legală de a le stabili în mod corect.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În mod nejustificat susține recurenta că instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a dat mai mult decât s-a cerut, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul d e procedură civilă.
Tribunalul a pronunțat hotărârea în limitele investirii sale, respectiv a obligat pârâta să emită o adeverință în care să se indice cuantumul și procentul CAS-ului reținut din veniturile reclamantei în perioada 1.04.1992 - 18.12.1998, corespunzător investirii sale prin petitul 1 din acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că pârâta are obligația de a emite actul solicitat, fiind unitatea în persoana căreia subzistă o atare obligație, în calitate de angajator ce operează rețineri din veniturile salariale de natura celor în discuție, contribuția la asigurări sociale, sănătate, etc. așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Atâta vreme cât interesul reclamantei pentru obținerea unei adeverințe în care să fie indicat cuantumul CAS este justificat prin cerințele casei de pensii, nu există nici un impediment legal pentru a solicita unității angajatoare eliberarea acesteia.
În consecință, față de cele de mai sus, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. va respinge ca nefundat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC SA împotriva sentinței civile nr. 188/F din 14.04.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr. 222+/112/2008, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./4ex.
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
