Obligație de a face. Decizia 287/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 287/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, și și pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 107/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea recurentului pârât, lipsind acesta și celelalte părți, precum și mandatarul acestora, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de către recurenții reclamanți și acte anexe în susținerea acesteia.
Avocat arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului declarat de către pârâtul, arătând că acțiunea introductivă de instanță are trei capete de cerere, din care unul se referă la valorificarea servituții de trecere, acestea fiind admise în apel, instanța acordând ceva ce nu s-a cerut referitor la eventualele stricăciuni aduse imobilului, obligând pârâtul la executarea unei lucrări la care acesta a recurs chiar înainte de pronunțarea deciziei așa cum rezultă din toate probațiunea administrată. Cu privire la recursul reclamanților, solicită respingerea acestuia, întrucât, conform documentelor intitulate "răspuns la interogatoriu" rezultă că accesul auto a fost restricționat de proprietarul garajului și această amplasare nu a fost modificată din anul 1974.
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de mandatarul recurentului pârât, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin Sentința Civilă nr. 6315/2007 a Judecătoriei Sibius -a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții -, și în contradictoriu cu pârâtul. Reclamanții au fost obligați la cheltuieli de judecată de 1000 lei către pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, și au solicitat instanței obligarea pârâtului să respecte servitutea de trecere cu piciorul și mașina înscrisă în CF 52692 S în favoarea imobilului din CF 7178 S și obligarea pârâtului să desființeze garajul de zidărie; obligarea pârâtului să permită accesul în podul comun al imobilului.
În drept s-au invocat prevederile art. 588, 634-635 Cod civil.
Conform CF 7178 S, proprietari sunt reclamanții, iar pârâtul este proprietarul imobilului înscris în CF 52692 În favoarea imobilului proprietatea reclamanților există un drept de servitute de trecere cu piciorul și vehicule prin curtea proprietatea pârâtului.
Instanța de fond a reținut că dreptul de servitute de trecere nu trebuie să cuprindă întreaga suprafață de teren a curții, ci trebuie limitat acest drept doar la accesul la locuință. În atare situație, solicitarea de demolare a garajului pârâtului reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului de servitute de trecere, în condițiile în care reclamanții locuiesc sporadic în imobil.
În ce privește degradarea imobilului reclamanților, instanța de fond a constatat că nu a fost dovedită, astfel că s-a respins capătul de cerere.
În ce privește accesul la pod, acesta, urmare a sistării de indiviziune, aparține pârâtului, astfel că reclamanții pot să-și creeze propriul acces.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen, reclamanții, și, care au solicitat admiterea acestuia și desființarea sentinței și statuarea în sensul echității în sensul demolării garajului.
S-a invocat că în mod greșit instanța de fond a apreciat cu privire la servitutea de trecere, deoarece la momentul creării acesteia garajul avea o altă configurație și o altă structură, ulterior garajul a fost edificat din zidărie. În atare situație s-au violat prevederile art. 634 Cod civil.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Prin Decizia Civilă nr. 107/14 aprilie 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr- a fost admis apelul și schimbată sentința în sensul admiterii acțiunii reclamanților și a fost obligat pârâtul să desființeze parțial acoperișul garajului din cărămidă care se sprijină pe construcția proprietatea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că situația faptică reținută de către instanța de fond concordă cu realitatea și relevă că apelanții reclamanți sunt proprietarii imobilului înscris în CF 7178 S, iar pârâtul intimat este proprietarul imobilului înscris în CF 52692 S, grevat de un drept de servitute de trecere cu piciorul și vehicule.
Exercitarea dreptului de servitute nu trebuie să fie realizată în mod abuziv în condițiile în care instanța de apel a constatat, în urma cercetării la fața locului, că apelanții au accesul în imobilul - apartament atât cu mașina (până la garajul intimatului pârât), dar și cu piciorul. S-a observat de către instanță că apelanții au accesul neîngrădit, astfel că dreptul de servitute este respectat, iar aceștia nu trebuie să-l exercite în mod abuziv respectiv prin staționarea autovehiculelor, ci trebuie utilizat (dreptul de servitute) în limita folosirii normale pentru a nu afecta fondul aservit.
În atare situație, instanța de fond, în mod judicios și legal, a statuat că pârâtul intimat respectă dreptul de servitute și a respins acest capăt de cerere.
În ce privește capătul de cerere privitor la degradarea locuinței apelanților urmare a garajului existent, instanța de apel, tot în urma probei administrate - cercetare locală - a statuat că se impune desființarea parțială a acoperișului garajului de cărămidă al intimatului, respectiv a părții ce se sprijină pe construcția proprietatea apelanților, care ar putea să se deterioreze urmare a scurgerilor apelor pluviale.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, și, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În motivarea recursului au susținut în esență că în mod greșit instanța de apel a reținut că ar avea acces neîngrădit, astfel că dreptul la servitute este respectat, când în realitate nu au acces rutier la parcela de teren din spatele casei; că în mod greșit s-a reținut că garajul exista în momentul dezmembrării imobilului, garaj ca a fost extins fără a avea autorizație.
Împotriva deciziei a declarat recurs și pârâtul, care a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, motivat de faptul că nu există nici un capăt de cerere referitor la eventualele stricăciuni aduse imobilului reclamanților datorită acoperișului garajului; că în apel nu a fost susținut numai capătul de cerere privind servitutea de trecere.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în baza art. 306 alin 1 Cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o decizie legală.
În mod corect instanța de apel a reținut că imobilele proprietățile părților sunt învecinate și că imobilul proprietatea pârâtului este grevat de o servitute de trecere în favoarea imobilului proprietatea reclamanților.
Nu s-a făcut nici o dovadă că acest drept de servitute ar fi îngrădit în vreun fel, astfel că această critică nu poate fi primită.
Urmare a probațiunii administrare de instanța de apel, respectiv cercetarea locală făcută de această instanță și acordul pârâtului în demolarea parțială a acoperișului garajului din cărămidă, în mod corect instanța de apel a dispus demolarea parțială a acestuia, respectiv a părții din acoperiș care se sprijină pe construcția proprietatea reclamanților.
În cererea introductivă reclamanții au solicitat desființarea întregului garaj, dar cum dreptul la servitute al reclamanților nu a fost îngrădit, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală prin admiterea în parte a acestui capăt de cerere.
Față de aceste considerente, recursurile se privesc a fi neîntemeiate, urmând ca în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de către reclamanții, și de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 107/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2 ex/26.09.2008
Jud. fond:
Jud. apel.,
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
