Obligație de a face. Decizia 2885/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2885/R/2009
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta " CONSTRUCTORUL" împotriva sentinței civile nr.2231 din 24 august 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimata, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta intimată, asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 30 noiembrie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține și verbal, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2231 din 24.08.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei CONSTRUCTORUL C, pârâta fiind obligată să elibereze reclamantei o adeverință care să cuprindă veniturile brute lunare reprezentând ore peste program, spor acord global, compensații, prime, sporuri etc. pentru perioadele 15.07.1970-24.07.1978 respectiv 16.04.1985-30.06.1992 conform prevederilor OUG nr. 4/2005.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri daune în cuantum de 500 lei lunar.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 519 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că rezultă din actele de la dosar că reclamanta a fost angajata societății pârâte în perioadele 15.07.1970-24.07.1978, respectiv 16.04.1985-30.06.1992.
S-a adresat de mai multe ori pârâtei să-i elibereze adeverința solicitată unde să fie arătat detaliat salariul de care a beneficiat pe categorii de venituri: ore peste program, spor acord global, compensații, prime și sporuri însă pârâta nu i-a eliberat această adeverință.
Reclamanta fiind pensionată din anul 1998 are nevoie de această adeverință detaliată pentru recalcularea pensiei.
Pârâta nu a reușit să facă dovada faptului că este în imposibilitate de a elibera această adeverință.
Având în vedere cele arătate, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri daune în cuantum de 500 lei lunar.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 519 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta CONSTRUCTORUL a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau respingerea ei ca neîntemeiată.
În motivarea primei soluții, s-a invocat excepția lipsei interesului reclamantei în promovarea acțiunii, menționându-se că veniturile realizate în acord global nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, în sensul nr.OUG4/2005 și nu fac parte din baza de calcul a pensiei.
În sprijinul celei de-a doua soluții, s-a invocat necesitatea audierii unui martor pentru a dovedi imposibilitatea eliberării adeverinței ca urmare a distrugerilor arhivelor prin inundații, precum și a pierderii unei părți a arhivei.
Reclamanta a depus întâmpinate prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Pârâta nu are posibilitatea legală de a refuza eliberarea unei adeverințe, substituindu-se în atribuțiile Casei Județene de Pensii prin examinarea caracterului unui venit salarial, deoarece unica autoritate împuternicită de nr.OUG4/20905 și Legea nr.19/2000 în acest sens este Casa (Teritorială) Județeană de Pensii.
Sub acest aspect, sunt nepertinente apărările pârâtei referitoare la excluderea venitului realizat prin muncă în acord din baza de calcul a pensiei, unica obligație legală a pârâtei conform art.4 alin. 3 și 4 din nr.OUG4/2005, raportat la art.40 alin.2 lit. h Codul muncii, fiind de a elibera adeverința care atestă veniturile salariale de orice natură.
De asemenea, este nepertinentă critica pârâtei referitoare la imposibilitatea conservării arhivei.
Astfel, pârâtei îi revine obligația legală conform art.4 alin.3 din OUG nr.4/2005 și art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii de a elibera adeverința cuprinzând veniturile realizate de reclamantă prin muncă în acord.
Acestei obligații legale nu i se poate opune de către pârâtă inexistența documentelor justificative deoarece art.12 alin.1 din Legea nr.16/1996 îi impune păstrarea documentelor create sau deținute, în condiții corespunzătoare, asigurându-le împotriva distrugerii, degradării ceea ce prevede și art.17 din Decretul nr.472/1971, act normativ anterior Legii nr.16/1996.
De asemenea, art.25 alin.1 din Legea nr.82/1991 stabilește obligația păstrării statelor de salarii timp de 50 de ani, iar art.26 din același act normativ îi impune obligația reconstituirii documentelor pierdute sustrase sau distruse în termen de 30 de zile de la constatare.
Prin urmare, pârâta nu se poate prevala de proprie culpă pentru a paraliza acțiunea reclamantei, revenindu-i responsabilitatea pentru modul în care și-a păstrat arhiva.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 proc.civ. va respinge recursul pârâtei, care, conform art.274 proc.civ. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei (onorariu de avocat (fila 14) către reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de "CONSTRUCTORUL " C-N prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 2231 din 24.08.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă recurenta - " CONSTRUCTORUL " C să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.SD
Dact.SM/4ex.
08.01.2010
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu, Cristina Mănăstireanu
