Obligație de a face. Decizia 2893/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2893/R/2009
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr.1934 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe intimații AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S și CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâtei intimate Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S, consilier juridic, care depune delegație la dosar, reprezentanta pârâtei intimate Casa de Asigurări de Sănătate S, consilier juridic -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termen și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 10 decembrie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, întâmpinare prin care solicită menținerea sentinței recurate.
Reprezentantul pârâtei intimate Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S depune la dosar practică judiciară și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate Casa de Asigurări de Sănătate S solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1934 din 28.09.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de Asigurări de Sănătate S și, în consecință, s-a respins cererea reclamantului privind obligarea acestei pârâte la plata diferenței indemnizației de concediu pentru incapacitate temporară de muncă.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, privind obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei februarie-aprilie 2007, ținând cont de nivelul contribuției aferentă stagiului de cotizare.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă și, în consecință, a fost obligat reclamantul la restituirea sumei de 490 de lei reprezentând indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă încasată necuvenit.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada șomajului reclamantul a fost bolnav, conform certificatelor de concediu medical de la 5-8.
Indemnizația de concediu medical a fost calculată de pârâta AJOFM S, conform centralizatorului de la 16, într-un cuantum total de 3.797 lei.
La obținerea acestei sume nu au fost respectate prevederile art.10 din OUG nr.158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, pentru că baza de calcul a acestor indemnizații se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații.
Neprocedând astfel, pârâta 1 recalculat sumele la care reclamantul are dreptul, în valoare totală de 3307, rezultând astfel o diferență acordată în plus de 490 lei ( 16 și 22 ).
A rezultat că s-a impus respingerea cererii reclamantului și admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâta AJOFM S, în baza art.42 și art.36 din OUG nr.158/2005.
În privința pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate S, s-a reținut că recalcularea indemnizației pentru concediul de incapacitate temporară de muncă nu intră în atribuțiile acestei instituții, ci a pârâtei 1, conform prevederilor art.1, art.4 și art.5 lit.b din OUG nr.158/2005. Plata se face lunar, conform art.36 alin.3 lit.b, din aceeași ordonanță de pârâta 1.
În consecință, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Județului
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată în vederea administrării de probe (expertiză).
În motivarea recursului reclamantul a arătat că prin acțiunea introductivă a solicitat în contradictoriu cu pârâtele AJOFM S și CAS S recalcularea indemnizației de concediu medical aferent perioadei februarie 2007, martie 2007, aprilie 2007.
Instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea reclamantului și a admis cererea reconvențională. Mai mult, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CAS
Învederează instanței că reclamantul a fost angajat al SC încetând raporturile de muncă la data de 11.08.2006, în acest sens beneficiind de indemnizație de concediere care trebuia să fie inclusă în baza de calcul pentru indemnizația de concediu medical.
Având în vedere faptul că au existat divergențe între părți raportat la cuantumul sumelor solicitate, instanța în virtutea rolului activ ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize contabile. Acest lucru trebuia pus în vedere pârâtei AJOFM S și pentru a dovedi cererea reconvențională.
În ceea ce privește calitatea procesuală a CAS S, consideră că instanța de fond în mod greșit a admis această excepție, deoarece chiar dacă aceasta nu are atribuții în ceea ce privește calculul indemnizațiilor de concediere, virează aceste sume către angajatorul care a efectuat plata în virtutea contractului de asigurare pentru concedii medical, astfel că hotărârea trebuie să-i fie opozabilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a Casei de Asigurări de Sănătate S se reține că în conformitate cu art.1 din alin.1 lit.c din OUG nr.158/2005, persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate dacă beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii.
Totodată, art.36 alin.3 lit.b din același act normativ stipulează că plata indemnizațiilor se face lunar, de către instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că plata indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, în cazul reclamantului care a intrat în șomaj, se realizează doar de către instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj, respectiv de către AJOFM S astfel încât între reclamant și CAS S, nu există nici un fel de raporturi juridice care să justifice obligarea acestei pârâte la plata indemnizației de incapacitate temporară de muncă.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana care este obligată în cadrul raportului juridic de drept material dedus judecății. Întrucât în cauză între pârâta CAS S și reclamant nu există nici un raport juridic de drept material, în mod legal instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a CAS
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la fondul cauzei, se reține că în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.1 din OUG nr.158/2005 baza de calcul a indemnizațiilor prevăzute la art.2 respectiv a indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asigurații, se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și îndemnizații.
Din examinarea adresei nr.101/22.11.2006 eliberată de către SC""SA Sucursala S și a centralizatorului cuprinzând sumele acordate, respectiv cuvenite reclamantului ca indemnizație de concediu medical rezultă că dintr-o eroare baza de calcul pentru acordarea indemnizației de concediu medical cuvenită reclamantului, nu s-a determinat cu respectarea prevederilor art.10 alin.1 din OUG nr.158/2005, deoarece aceasta nu a fost plafonată până la limita a 12 salarii minime brute pe țară, astfel încât reclamantul a încasat în mod nelegal suma de 490 lei cu acest titlu.
Baza de calcul la care se raportează indemnizația de concediu medical reprezintă media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, respectiv veniturile aferente perioadei martie-august 2006 care trebuie plafonată până la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară lunar, adică la suma de 3960 lei (conform HG 1766/2005 salariu minim brut pe țară pe baza căruia s-a calculat contribuția pentru concedii și indemnizații este în cuantum de 330 lei x 12= 3960).
Prin urmare, reclamantul a încasat în mod nelegal indemnizația de concediu medical aferentă perioadei februarie - aprilie 2007 în sumă de 3797 lei deși prin aplicarea textului legal mai sus menționat, acesta ar fi fost îndreptățit să primească cu același titlu doar suma de 3307 lei, modul de calcul prezentat de intimata AJOFM S (filele 16 și 22 dosar fond) fiind realizat cu respectarea dispozițiilor legale menționate anterior. În condițiile în care în cauză s-a dovedit cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă încasată necuvenit de către reclamant, administrarea probei cu expertiza (care nu a fost solicitată de niciuna dintre părți) pentru a stabili cuantumul acestei indemnizații apare ca fiind inutilă, susținerile contrare ale recurentului urmând a fi înlăturate de instanță în temeiul art. 167 Cod procedură civilă.
În consecință, în mod legal tribunalul a respins acțiunea principală, reclamantul primind indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă într-un cuantum mai mare decât cât cel legal, astfel încât în mod evident nu avea dreptul la o indemnizație într-un cuantum mai mare determinat de luarea în considerare a indemnizației de concediere, așa cum solicită prin acțiunea principală.
De asemenea, întrucât potrivit art.42 alin.1 și 2 din OUG nr.158/2005, sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizații se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani iar recuperarea sumelor prevăzute la alin.1 se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituția care efectuează plata acestor drepturi, în mod legal instanța de fond a admis cererea reconvențională.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1934 din 28.09.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./Dact./5ex./14.01.2010
Jud.fond:,
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu, Cristina Mănăstireanu
