Obligație de a face. Decizia 291/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.291/2010
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Mirela Pop
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL O împotriva sentinței civile nr. 927/LM/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 15 februarie 2010 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub dosar nr-, reclamantul Sindicatul " " Orăștie a chemat în judecată pârâta " " Orăștie solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta să permită accesul președintelui sindicatului reclamant, la locul de muncă la membrilor de sindicat, respectiv la "" Orăștie, pentru a verifica la locul de muncă modul în care sunt respectate drepturile membrilor de sindicat prevăzute în pentru a se stabili un mandat în vederea negocierii contractului colectiv de muncă și pentru întocmirea listei de priorități în vederea disponibilizării colective de personal;
- să fie obligată pârâta să vireze cotizația de sindicat a următorilor membrii ai reclamantei și salariați ai pârâtei:, G, și;
- să fie obligată pârâta să comunice reclamantului care sunt drepturile bănești (salariul tarifar și sporurile aferente) de care beneficiază angajații săi;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale a arătat că în urma unor discuții contradictorii avute de liderul de sindicat, cu conducerea unității pârâte, directorul general al acestei unități a ordonat serviciului de pază înlăturarea președintelui sindicatului reclamant din incinta societății, ocazie cu care i s-a pus acestuia în vedere și faptul că accesul său în unitate este interzis.
Reclamantul a susținut că această situație echivalează cu un abuz din partea conducerii unității pârâte, cu o atingere vădită adusă drepturilor propriilor salariați și activității sindicale și că această stare de fapt trebuie să înceteze conform art.217 din Codul muncii și art.53 din Legea nr.54/2003.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere a arătat că pârâta nu și-a respectat obligația care îi revine potrivit clauzelor din cuprinsul aplicabil la nivel de unitate, în sensul că pârâta nu a procedat la reținerea și virarea lunară a cotizației de sindicat, conform tabelelor cu membrii de sindicat aparținând reclamantului.
Cât privește celălalt sindicat, constituit la nivel de unitate, reclamantul a susținut că persoanele care s-au înscris în sindicatul nou înființat și care anterior au fost membre în cadrul sindicatului reclamant, nu au formulat cereri de retragere din vechiul sindicat așa cum se prevede în statut și că până la o cerere expresă din partea lor, cotizația lunară care le-a fost reținută, trebuia virată în conturile sindicatului reclamant și nu în cele aparținând Sindicatului.
În susținerea celui de-al treilea capăt din acțiune, reclamantul a invocat dispozițiile art.158 alin.2 Codul muncii, conform cărora confidențialitatea salariilor nu poate fi opusă sindicatelor, astfel că reclamantul în calitatea sa de sindicat reprezentativ la nivel de unitate trebuia să cunoască datele privitoare la drepturile salariale ale membrilor săi în vederea negocierii
Prin întâmpinarea depusă, în conformitate cu prevederile art.115 Cod proc.civ. pârâta " " Orăștie solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamant susținând în apărare că unitatea a interzis accesul în unitate, al liderului de sindicat, întrucât s-a apreciat că prezența sa este inoportună, din moment ce acesta nu are calitatea de salariat al " " Orăștie. În acest context, pârâta a apreciat că are obligația de a respecta confidențialitatea tuturor informațiilor legate de salarizarea angajaților săi și de activitatea de producție a societății pârâte. În plus, a arătat că acest capăt din acțiune a rămas fără obiect, urmare a faptului că toate datele referitoare la salarizarea angajaților pârâtei, care au calitatea de membrii în sindicatul reclamant, au fost comunicate acestuia încă din luna noiembrie 2008.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect reținerea și virarea cotizației către sindicatul reclamant, pârâta a arătat că nici această solicitare nu poate fi admisă deoarece o parte dintre salariații la care se face referire în acțiune s-au înscris în Sindicatul, sindicat care a înaintat unității o cerere, prin care a solicitat ca începând cu luna septembrie 2008 să-i fie virate cotizațiile reținute membrilor săi de sindicat, cerere la care a atașat cererile de adeziune ale acestora.
Cât privește cererea reclamantului privitoare la necesitatea întocmirii listei de priorități în vederea disponibilizării colective și stabilirea mandatului pentru negocierea pârâta a arătat că a rămas fără obiect, pentru că liderul sindicatului reclamant a primit un birou în incinta unității, a participat la întâlnire la care s-a stabilit personalul ce va disponibilizat începând cu data de 7.11.2008 și că prin Decizia nr.85/2008 s- stabilit ca la negocierea să participe din partea Sindicatului, președintele acestuia.
Prin sentința civilă nr.927/LM/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul Sindicatul Orăștie împotriva pârâtei "" Orăștie și pe cale de consecință:
- pârâta fost obligată să permită accesul președintelui Sindicatului, la locurile de muncă ale membrilor de sindicat, în scopul verificării modului în care sunt respectate drepturile acestora prevăzute în;
- s-a respins în rest acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor, că dreptul reprezentanților organizațiilor sindicale de verifica la locurile de muncă ale membrilor lor de sindicat, modul în care le sunt respectate drepturile, este reglementat prin lege, respectiv prin unic la nivel național și prin încheiat la nivel de unitate și că încălcare acestui drept de către societatea pârâtă a fost constatată de către H urmare a controlului efectuat la data de 19.11.2008.
S-a mai reținut de către instanța de fond că deși inițial pârâta s-a opus admiterii accesului liderului de sindicat în incinta unității, ulterior, în cadrul ședinței Consiliului de Administrație din 21.01.2009, s-a hotărât ridicarea acestei interdicții.
Față de această împrejurare și având în vedere că acest drept expres stipulat în favoarea reprezentanților organizațiilor sindicale legal constituite are un caracter continuu, trebuind asigurat de către angajatori/patronat în mod nediscriminatoriu, instanța de fond a apreciat că acest capăt de cerere trebuie admis.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere s-a reținut de către prima instanță că este neîntemeiat deoarece potrivit art.6.1 lit. d din Legea nr.54/2003 a sindicatelor, modul de stabilire și încasare a cotizației și modalitatea de dobândire ori de încetare a calității de membru de sindicat se realizează prin statutele organizațiilor sindicale, deci exclusiv prin voința membrilor respectivei organizații. De asemenea, s-a reținut că și plata cotizației de sindicat este o obligație stabilită în sarcina fiecărui sindicalist, potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.54/2003, nu în sarcina angajatorilor.
Susținerile reclamantului, potrivit cărora din moment ce salariații nu au formulat cereri de retragere din sindicatul reclamant, înseamnă că aceștia au rămas în continuare membrii în Sindicatul, au fost înlăturate instanța reținând că, din probele administrate în cauză rezultă că începând din luna august 2008, o parte dintre salariații societății pârâte au aderat la o altă organizație sindicală constituită în cadrul acestei unității, respectiv la Sindicatul Liber Orăștie care a solicitat reținerea și virarea cotizațiilor pentru membrii săi, conform tabelului și a cererilor de adeziune anexate.
În consecință, instanța de fond a apreciat că față de prevederile art.2 alin.3 din Legea nr.54/2003 pârâta nu poate fi obligată să încalce prevederile legale în materie, care consacră dreptul fiecărei persoane de a se înscrie sau de a se retrage oricând dintr-o organizație sindicală, și nici să condiționeze în vreun fel voința salariaților care decid, chiar nemotivat să renunțe la calitatea de membru într-un anumit sindicat.
Cererile privind asigurarea accesului în unitate în scopul stabilirii mandatului în vederea negocierii și pentru întocmirea listei de priorități în vederea disponibilizării salariaților, s-a reținut că au rămas fără obiect din moment ce liderul sindicatului reclamant a primit un birou în incinta unității, a participat la întâlnire la care s-a stabilit personalul ce va disponibilizat începând cu data de 7.11.2008 iar prin Decizia nr.85/2008 s- stabilit ca la negocierea să participe din partea Sindicatului, președintele acestuia.
De asemenea s-a constatat că a rămas fără obiect și capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să comunice drepturile bănești de care beneficiază angajații pârâtei față de comunicarea înscrisurilor depuse la dosar la filele 30-33 și care au dovedit că pârâta a înțeles să se conformeze prevederilor art.158 alin.2 Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamantul Sindicatul Orăștie, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în parte, în sensul admiterii și a celorlalte capete din acțiune.
În expunerea motivelor sale de recurs a arătat că soluția instanței de fond a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor Legii nr.54/2003 a sindicatelor și ale prevederilor cuprinse în unic la nivel național.
Astfel, referitor la capătul doi din acțiunea introductivă, recurentul a arătat că instanța apreciat greșit că obligația legală, constituțională și statutară de a se retrage din sindicatul reclamant, cu o cerere scrisă conform statutului, reprezintă o constrângere deoarece o astfel de interpretare poate provoca haos în cadrul mișcării sindicale, organizațiile sindicale fiind puse în imposibilitatea de avea o evidență strictă a numărului membrilor săi de sindicat.
Cu privire la acest aspect, a mai arătat că pârâta nu trebuia să vireze cotizația salariaților către Sindicatul deoarece această organizație sindicală nu a prezentat un înscris sau un tabel prin care salariații să fie de acord cu acest lucru, condiție impusă de art.91 alin.1 și 2 din unic la nivel național.
Cât privește ultimul alineat din motivarea respingerii capătului doi in cerere, referitoare la aplicarea art.91 alin.2 din, recurentul a susținut că instanța a dat dovadă de necunoașterea legii și că prin interpretarea dată se ajunge la limitarea activității sindicale a reclamantului recurent care se vede astfel cu veniturile diminuate în mod nelegal.
În ce privește ultimul capă din acțiune recurentul a arătat că nu există nici o dovadă la dosar din care să rezulte că pârâta a respectat d9ispozițiile art.158 alin.2 din Codul muncii, astfel că și din acest punct de vedere se impune admiterea recursului.
În drept, a invocat art.304 pct.4,7 și 9 Cod proc.civ. art.2 alin.4, art.6 alin.1 lit. b și art.13 din Legea nr.54/2003 și art.9 din unic la nivel național.
Deși legal citată intimata pârâtă nu a depus întâmpinare în această fază procesuală, conform prevederilor art.308 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței nu numai prin prisma acestor critici ci și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată următoarele:
Potrivit art.158 alin.2 Codul muncii "În scopul promovării intereselor și apărării drepturilor salariaților,confidențialitatea salariilornu poate fi opusă sindicatelor sau, după caz, reprezentanților salariaților, în strictă legătură cu interesele acestora și în relația lor directă cu angajatorul."
Prin urmare, în alin.2 este prevăzută excepția de la regula confidențialității, dar în scopul apărării intereselor salariaților de către sindicatul sau reprezentanții lor.
În cauză, instanța de fond a reținut în mod greșit că intimata pârâtă s-a conformat acestor prevederi legale întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă această împrejurare.
Înscrisurile la care instanța de fond a făcut referire în considerentele hotărârii, respectiv "Analiza 2008 și 2009" și situația locurilor de muncă pe secții și ateliere, precum și numărul de personal și salariile de încadrare minime, medii și maxime pe funcții la data de 21.11.2008 (30-33), înscrisuri cu caracter de generalitate, nu fac dovada că drepturile salariale ale fiecărui salariat aparținând pârâtei au fost comunicate sindicatului reclamant, deoarece nu sunt de natură să demonstreze că reclamantul a luat la cunoștință despre aceste venituri.
Prin urmare, în scopul protejării intereselor salariaților aparținând pârâtei, de către sindicatul reclamant, se impunea ca prima instanță să admită și acest capăt de cerere deoarece acesta nu rămas fără obiect așa cum greșit s-a reținut în considerente.
În consecință, sub acest aspect se impune modificarea soluției recurate, în sensul admiterii și a acestui petit din acțiunea introductivă.
Cât privește celelalte critici aduse de recurent soluției pronunțate, se constată următoarele:
Potrivit clauzelor din Statutul Sindicatului Orăștie, retragerea din sindicat se face printr-o cerere scrisă adresată consiliului sindicatului, care o va supune aprobării.
În cauză, în cadrul societății intimate "" Orăștie s-a constituit pe lângă sindicatul reclamant, încă o organizație cu caracter sindical, respectiv Sindicatul.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că la acest sindicat nou constituit au aderat o parte dintre membrii sindicatului reclamant, respectiv numiții, G A, și -, conform cererilor de adeziune depuse la dosar la filele 20-29.
În ce-i privește pe numiții ( căs. ) și, din actele și lucrările dosarului rezultă că aceștia au rămas în continuare membrii ai Sindicatului Orăștie, acestora reținându-li-se cotizația de sindicat către sindicatul reclamant pe luna august 2008( 39-41).
Începând cu luna septembrie 2008, din tabelul depus la dosar la fila 43, rezultă reținerea și virarea cotizației către Sindicatul pentru numiții, G A, și -.
Numitul nu apare pe acest tabel astfel încât în lipsa altor înscrisuri, rezultă că acesta a rămas în continuare membru al sindicatului reclamant.
Este adevărat că aceștia nu au depus cereri exprese de retragere din Sindicatul, așa cum prevede statutul acestui sindicat, însă voința acestora de a adera la o altă organizație sindicală rezultă din cererile de adeziune depuse la noul sindicat constituit.
Întrucât, potrivit art.2 alin.4 din Legea nr.54/2003, o persoană poate face parte în același timp numai dintr-o singură organizație sindicală și față de împrejurarea că în conformitate cu art.33 alin.1 din aceeași lege, membrii de sindicat se pot retrage din organizația sindicală fără a avea obligația de arăta motivele, se constată că aspectele critice invocate de către recurent nu pot fi primite.
În plus, trebuie preciza că despre situația nou ivită, conducerea societății intimate a încunoștințat sindicatul reclamant, cu adresa nr.701/24.02.2009, adresă în care sunt enumerați salariații unității care nu mai figurează pe lista cu rețineri cotizații membrii ai Sindicatului (109).
Prin urmare, pârâta a procedat corect atunci când nu a mai virat cotizațiile persoanelor de mai sus, către sindicatul reclamant, câtă vreme sindicatul nou înființat a comunicat pârâtei lista membrilor săi de sindicat și cererile de adeziune ale acestora și a comunicat recurentului situația ivită, în urma înființării Sindicatului precum și motivele pentru care, pentru anumiți salariați, nu a mai reținut în continuare cotizația pentru aceștia.
În raport de cele ce preced și văzând prevederile art.312 alin.2 Cod proc.civ, coroborate cu art.80 din Legea nr.168/1999, Curtea va dispune admiterea recursului cu care a fost investită și modificarea în parte a sentinței în sensul celor arătate mai sus.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
(continuarea deciziei civile nr.291/2010)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul SINDICATUL O împotriva sentinței civile nr.927/LM/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- și în consecință:
Modifică, în parte, sentința atacată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect comunicarea drepturilor bănești de care beneficiază salariații pârâtei Orăștie și rejudecând în aceste limite:
Obligă pârâta să comunice, conform art. 158 alin. 2 Codul muncii, către reclamantul Sindicatul Orăștie, drepturile salariale de care beneficiază angajații pârâtei.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 22.02.2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. M,/
4 ex./ Februarie 2010
Jud. fond. /
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Mirela Pop, Manuela Stoica
