Obligație de a face. Decizia 293/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 293
Ședința publică de la 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 393 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat, consilier juridic pentru intimatul pârât SC, lipsind intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul recurentului reclamant depune adeverința nr. 297 din 20.01.2009, eliberată de Primăria.
Reprezentantul intimatului pârât SC învederează instanței că are cunoștință de conținutul adeverinței.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, arată că potrivit Decretului 180/1995 s-a dispus exproprierea unui nr. de 26 imobile, 16 dintre ele fiind strămutate, iar celelalte urmând a fi strămutate în cel mai scurt timp.
Prin activitatea pârâtei și prin depozitul de cărbune ridicat la numai 20 de locuința recurentului este pusă în pericol viața reclamantului și membrilor familiei sale ca urmare a declanșării unor boli incurabile.
Conform adresei eliberată de Primăria imobilul apare demolat, motiv pentru care partea nu poate beneficia de nici un fel de autorizație de demolare sau reconstrucție.
Pune concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond în sensul de a se dispune strămutarea imobilului într-o zonă nepoluată, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât SC, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică deciziei pronunțate de Tribunalul Gorj.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Tg. J, sub nr- reclamantul, a chemat în judecată pârâții SC Energetic și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei SC Energetic, să-i reconstruiască un imobil casă de locuit într-o zonă nepoluată pe un teren aferent acesteia, precum și obligarea la plata uzufructului pe perioada 2004-2006, în valoare de 1000 lei pentru suprafața de 803.
Prin sentința civilă nr. 3291 din 25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a reclamantului, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea față de acesta.
A fost admisă acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul și a fost obligată pârâta să reconstruiască imobilul reclamantului, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză al expertului, pe un teren situat într-o zonă nepoluată, de dimensiuni identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert, pus la dispoziție de pârâtă.
S-a luat act că reclamantul, a renunțat la judecarea capătului de cerere privind acordarea uzufructului și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1125,3 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că pârâta desfășoară activitate prin care încalcă normele de poluare și determină o înrăutățire evidentă a stării de sănătate a reclamantului și o limitare a dreptului de proprietate.
Că, măsura solicitată de reclamant este posibilă întrucât pârâta practică frecvent operațiunea de strămutare a proprietăților din zonă și că nu există o altă posibilitate de îmbunătățire a condițiilor de mediu, dată fiind starea de fapt existentă care generează efecte nefaste asupra reclamantului.
S-a realizat în cauză și o expertiză pentru stabilirea concentrațiilor de pulbere cât și pentru identificarea imobilelor reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, care a invocat că obligația stabilită de instanța de fond nu există, pentru că nu are un izvor într-un raport juridic contractual sau într-o faptă ilicită și că instanța a dispus asupra unei obligații de a face, care nu se încadrează în nici o categorie de izvoare ce ar da naștere unei asemenea obligații.
Concluzionează că nu există nici un raport juridic între reclamant și apelantă din care să se fi născut obligația de reconstruire a imobilului în care locuiește acesta.
Că, în fapt, s-a dispus o expropriere cu încălcarea dispozițiile Legii nr.33/1994.
Prin decizia civilă nr.393 din 09 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 3291 din 25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-.
A fost schimbată sentința, în sensul că s-a respins acțiunea.
S-a reținut că obiectul cererii introductive îl reprezintă o obligație de a face, respectiv cererea reclamantului ca pârâta să-i reconstruiască un imobil casă de locuit într-o zonă nepoluată pe un teren aferent în suprafață de 803 mp și plata uzufructului pe perioada 2004-2006.
Obligația de a face este îndatorirea ce revine subiectului pasiv de a efectua o lucrare ori o prestație pozitivă și care s-a născut dintr-un raport juridic de obligație
Izvorul unei asemenea obligații îl poate constitui contractul, actul juridic unilateral fapta ilicită cauzatoare de prejudicii sau faptul licit, respectiv îmbogățirea fără justă cauză, gestiunea de a face sau plata nedatorată.
Obligația invocată de reclamant că ar aparține pârâtei, ca subiect pasiv față de cele expuse nu s-ar fi putut naște, decât dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu și astfel s-ar fi pus problema unei răspunderi delictuale a pârâtei.
Reclamantul nu a invocat ca temei al cererii sale contractul, vreun act unilateral și nu rezultă existența unui fapt licit cauzator de prejudiciu.
Or, este fără dubiu că se invocă o răspundere delictuală, răspundere ce presupune dovedirea condițiilor prevăzute de art. 998 Cod civil, respectiv fapta ilicită, vinovăția, legătura de cauzalitate și existența prejudiciului cert, lichid și exigibil.
Greșit instanța de fond a obligat-o pe pârâtă să-i reconstruiască reclamantului imobilul casă de locuit și anexe și să-i acorde un teren echivalent, pentru că nu s-a dovedit existența unui astfel de prejudiciu.
De altfel, prin cererea de chemare în judecată nu s-au invocat prejudicii cu privire la imobile, ci numai cu privire la starea de sănătate.
Reclamantul putea să solicite despăgubiri pe care le-a înregistrat ca urmare a întreținerii stării sale de sănătate și avea la îndemână alte mijloace juridice pentru a obliga pe pârâtă să desfășoare o activitate în concordanță cu legislația mediului, respectiv să ia măsuri de reducere a noxelor din zonă.
Executarea în natură a unei obligații de natura celei din litigiu, ar fi însemnat executarea unei prestații la care s-ar fi obligat pârâta în calitate de debitoare sau care s-ar fi născut dintr-un fapt ilicit, care ar fi dus la distrugerea în totalitate a gospodăriei reclamantului, dar o asemenea situație nu există în speță.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că obligația de reconstruire a gospodăriei acestuia nu are temei legal, întrucât aceasta își are izvorul chiar în Decretul de expropriere nr.180/1985, precum și în protocolul nr.1 Anexă la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A învederat că, prin Decretul nr.180/1985 s-a dispus exproprierea unui număr de 26 de imobile și demolarea acestora în vederea măririi capacității de depozitare a lignitului la societatea pârâtă, printre cele 26 de imobile figurând și gospodăria proprietatea recurentului reclamant.
Că, din cele 26 de gospodării, 16 au fost deja strămutate în baza angajamentelor pe care pârâta le-a luat ca urmare a controalelor efectuate de garda de mediu, ce a constatat afectarea mediului și a bunurilor prin activitatea desfășurată de pârâtă.
Recurentul a mai a arătat că imobilul ce constituie gospodăria sa figurează în prezent în zonă demolată, așa cum rezultă din adresa emisă de Primăria comunei, situație în care nu-și mai poate exercita pe deplin atributele dreptului de proprietate.
De asemenea, a susținut că prin activitatea desfășurată de pârâtă este pusă în pericol sănătatea și viața reclamantului și a familiei sale, ca urmare a declanșării unor boli incurabile, zona în care este amplasată locuința acestuia, fiind deosebit de poluată.
Recurentul reclamant a făcut trimitere și la jurisprudența în materie.
Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind afectată de nelegalitate.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 29 mai 2007, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC SA să procedeze la reconstruirea imobilului - casă de locuit compus din 2 camere, sală, pivniță și anexă compusă din bucătărie și 3 camere - din cărămidă și acoperit cu țiglă, situat în satul, comuna, județul
Deși în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul nu a indicat în mod explicit temeiul legal al dreptului pe care îl valorifică, este de necontestat că acesta și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 1073 Cod civil, instanța fiind investită cu acțiune în obligație de a face.
În motivarea acțiunii reclamantul s-a referit atât la Decretul de expropriere nr.180/1985 prin care s-a dispus exproprierea imobilului proprietatea sa, cât și la obligațiile ce-i revin pârâtei, ca poluator, de a restabili situația anterioară poluării, în scopul respectării dreptului la sănătate și la viață a reclamantului și membrilor familiei sale.
Observând Decretul de expropriere nr.180/1985 și anexa la decret, existente la filele 7 - 9 din dosarul de fond, se constată că prin acest act normativ s-a aprobat numai demolarea locuințelor supuse exproprierii, fără a se prevedea în mod expres obligația expropriatorului ori a beneficiarului actului de expropriere de a strămuta gospodăriile expropriate.
În atare situație, nu se poate reține că Decretul de expropriere nr.180/1985 ar reprezenta izvorul obligației pârâtei de a reconstrui gospodăria reclamantului pe un alt amplasament.
Izvorul acestei obligații îi revine pârâtei însă, în calitate de poluator, fiind de necontestat că prin activitatea pe care aceasta o desfășoară dezvoltă continuu cantități considerabile de pulberi de cărbune și noxe, prin care s-a modificat total cadrul al gospodăriei reclamantului într-un mediu impropriu, ce pune în pericol viața și sănătatea acestuia și a familiei sale.
Potrivit art. 94 lit. i din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului, modificată prin Legea nr.265/2006 de aprobare a cestei ordonanțe, protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop acestea suportă costul pentru repararea prejudiciului și înlătură urmările produse de aceștia, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului potrivit principiului "poluatorul plătește".
Prejudiciul este definit prin ordonanța modificată, ca efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului provocat prin poluare, activități dăunătoare ori dezastre.
În același timp, art. 95 din OUG nr.195/2005 prevede că răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă.
Din prevederile legale citate, rezultă cu certitudine obligația legală ce revine poluatorului de a repara prejudiciul produs, în principal, prin restabilirea situației anterioare.
În speța dedusă judecății restabilirea situației anterioare nu se poate realiza, decât prin reconstruirea gospodăriei reclamantei pe un alt amplasament, într-o zonă nepoluată.
Raportul de expertiză tehnică în domeniul protecției mediului efectuat în cauză, existent la filele 88 - 100 din dosarul de fond, a constatat că depozitul de cărbune energetic este amplasat la o distanță de 30. de locuința reclamantului, iar rezultată din combustia cărbunelui este alcătuită din particule granulare cu un conținut preponderent silicios cuprins între 48 % - 58 %, care purtate de curenții de aer fac atmosfera din zonă irespirabilă și provoacă silicoze cancerigene.
Expertul a constatat de asemenea, că în zona în care este amplasată locuința reclamantului concentrațiile pulberilor sedimentabile sunt cu mult peste maximele prevăzute de lege, ceea ce produce consecințe grave asupra vegetației, sănătății și vieții locuitorilor din zona respectivă.
Față de concluziile raportului de expertiză în domeniul protecției mediului, este de necontestat că prin activitatea desfășurată pârâta aduce grave prejudicii reclamantului și familiei sale, periclitând sănătatea și viața acestora, situație în care în conformitate cu principiul "poluatorul plătește" prevăzut de art. 94 lit. i din OUG nr.195/2005, pârâtei îi revine obligația să restabilească situația anterioară prin reconstruirea locuinței reclamantului pe un alt amplasament, într-o zonă nepoluată.
În atare situație, Tribunalul Gorj în mod greșit a stabilit că reclamantul poate obține doar despăgubiri pe calea unei acțiuni separate întemeiată pe dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil, întrucât izvorul obligației de a face îl constituie nu numai convenția, ci și fapta ilicită cauzatoare de prejudicii și legea specială, așa cum s-a arătat în considerentele expuse anterior.
Așa fiind, recursul declarat de reclamant este fondat și în baza art. 312 alin.3 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, urmează a fi admis.
Se va modifica decizia recurată, se va respinge apelul declarat de pârâta SC SA și va fi menținută sentința Judecătoriei Tg. J, ca legală și temeinică.
Se va lua act că recurentul reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 393 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Modifică decizia, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC SA și menține sentința civilă nr.3291 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-.
Ia act că recurentul reclamant, nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
12.03.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
