Obligație de a face. Decizia 295/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 295/
Ședința publică din 29 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în D,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.166/A din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns: avocat, pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.140/2008, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România, lipsă fiind recurentul-pârât -.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 133,00 lei, taxă judiciară de timbru și 0,50 lei, timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care .
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, precizează că nu are de formulat cereri prealabile în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ce nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr.166/A din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, cu cheltuieli de judecată.
Precizează că primul motiv de recurs este inadmisibil, textul de lege pe care se întemeiază, fiind abrogat.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 5 iunie 2006, eclamanta a chemat în judecată pe pârâtul - pentru ca, prin sentința ce se va pronunța în cauză, să fie obligat să-i permită accesul pe proprietatea sa, în vederea efectuării lucrărilor necesare reparării casei pe latura de nord, ce este limitrofă proprietăților lor, să fie obligat la plata sumei de 3.500 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație, precum și la plata daunelor morale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că imobilul-casă proprietatea sa, se învecinează pe latura de nord cu proprietatea pârâtului, ce a fost edificată mult mai târziu, iar atunci când acesta a edificat construcția, aproape de linia de hotar, lama escavatorului a atins temelia imobilului său și i-a produs degradări estimate la suma de 3.500 lei.
Pe de altă parte, lucrările executate au creat condiții propice de infiltrare a apei provenită din ploi și continuarea procesului de degradare a casei sale.
Construcțiile părților sunt paralele, despărțite de o suprafață de teren cu dimensiunea mică, pe lățime, iar pentru executarea remedierilor la casă, pe latura de nord se impune afectarea și a terenului pârâtului, din vecinătate.
Prin încheierea de ședință din 18.04.2006, Judecătoria Drăgășania luat act de renunțarea reclamantei la capătul de acțiune privind acordarea daunelor morale.
Pârâtul - a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii, cu motivarea că imobilul reclamantei este vechi, dobândit în anul 1996, după ce, anterior funcționase în incinta lui un bar.
Pe de altă parte, pârâtul a construit spațiul său comercial doar în anul 2002, respectând proiectul și autorizația și fără afectarea proprietății reclamantei, iar lucrările de edificare a construcției cu destinație de spațiu comercial au fost executate de o societate de construcții, specializată în materie.
Judecătoria Drăgășani, prin sentința civilă nr.3493 din 21.12.2007, pronunțată în dosar nr-, a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată, apreciind că degradările produse la imobilul reclamantei nu se datorează culpei pârâtului, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, în sensul art. 998 Cod civil.
De asemenea, a respins și capătul de acțiune privind obligația "de a face", apreciind că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1073 și art. 1075 cod civil invocate de reclamantă, respectiv pârâtul nu este debitorul obligației de "a face" sau a "nu face".
Reclamanta a fost obligată și la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut, pe baza depozițiilor martorilor:, G, cercetarea la fața locului consemnată în procesul-verbal întocmită la data de 6 octombrie 2006 (fila 31 dosar), și raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, că imobilul proprietatea reclamantei este degradat pe toate laturile, nu numai pe latura de nord vecină cu pârâtul. Aceste degradări sunt determinate de vechimea imobilului reclamantei, nu de lucrările executate de pârât și construirea unui spațiu comercial în vecinătatea sa.
Pârâtul a respectat proiectul și autorizația de construire.
Printr-o motivare lapidară a răspuns instanța și capătului de acțiune privind obligarea pârâtului de a-i permite reclamantei să execute lucrări de remediere și finisaj pe latura de nord, vecină cu el.
Împotriva sentinței și în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru motivele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.166/A din17 iunie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis apelul declarat de apelanta-reclamantă, a schimbat în parte sentința și în consecință, a admis în parte acțiunea introdusă de apelanta-reclamantă și l-a obligat pe intimatul-pârât - să-i permită accesul pe proprietatea sa, în vederea executării lucrărilor de reparație și finisaj, pe latura de nord a casei, situată în D,-, județul
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 650 lei cu titlu de daune și la 100 lei cheltuieli de judecată și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În primul motiv, apelanta a susținut că instanța de fond a reținut în mod eronat că pârâtul nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte ilicite care să conducă la degradarea imobilului proprietatea sa, că degradarea s-ar datora vechimii casei.
Această critică s-a considerat a fi întemeiată, întrucât, din conținutul raportului de expertiză întocmit de expert tehnic, rezultă că principala cauză care a condus la producerea degradărilor casei reclamantei o constituie, atât vechimea imobilului proprietatea acesteia, dar și lucrările de edificare a imobilului de către pârât, în imediata vecinătate a liniei de hotar.
Prin urmare, degradările s-au produs din culpa comună a părților, situație ce justifică ca amândouă să le suporte, respectiv 650 lei fiecare.
În motivul doi de apel, apelanta a susținut că tot greșit a fost respins și capătul de acțiune prin care solicita obligarea pârâtului să-i permită temporar, să execute lucrări de refacere a casei pe latura de nord.
Din raportul de expertiză tehnică și fotografiile depuse la dosar drept probe, rezultă că imobilele părților sunt vecine, distanța între ele este foarte mică, iar lucrările de remediere pe laturile vecine nu se pot executa decât prin acordul părților. Cum pârâtul refuză, această obligație a fost instituită în context cu dispozițiile art. 1073 și art. 1075 Cod civil, critica fiind găsită întemeiată, de asemenea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâtul -, în termen legal, criticând-o ca nelegală, astfel:
1. Decizia civilă recurată este lipsită de temei legal, întrucât instanța de apel a făcut o greșită interpretare a situației de fapt precum și a probelor administrate pe fondul cauzei.
2. Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel, reclamanta-intimată a solicitat atât prin acțiunea principală cât și prin motivele de apel să fie obligat recurentul să o despăgubească cu suma de 3.500 lei RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație pe care reclamanta le va face.
Însă, obligarea recurentului la plata sumei de 650 lei, cu titlu de daune, nu este legală, atâta timp cât nu i se poate imputa nicio faptă ilicită care să fi generat un prejudiciu.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, este necesar să existe neîndoielnic, un raport de cauzalitate între prejudiciul cauzat și fapta ilicită(ca acțiune sau inacțiune a omului prin care se încalcă norma juridică), însă în cazul de față această legătură nu există, întrucât recurentul nu a făcut decât să execute o lucrare de construcție care respectă toate normele legale în vigoare și nu poate avea nicio conexiune cu prejudiciul despre care vorbește reclamanta.
Prin raportul întocmit în cauză, au fost apreciate ca fiind cauze principale ce au dus la degradarea imobilului, vechimea acestuia și nerealizarea lucrărilor de întreținere.
Mai mult decât atât, instanța de apel, deși apreciază în considerentele hotărârii recurate că starea de degradare a imobilului se datorează culpei comune a reclamantei și a pârâtului, l-a obligat la plata de 650 lei, cu titlu de daune, fără a lămuri ce fel de daune sunt sau care este modalitatea de calcul prin care s-a ajuns la suma aceasta.
Or, la termenul de judecată din data de 18 octombrie 2006, reclamanta prin apărător, a înțeles să renunțe la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale.
Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și având în vedere actele și lucrările dosarelor de fond, Curtea constată că, recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, în ceea ce privește prima critică, se observă că, recurentul face referire lao greșită interpretare a situației de fapt precum și a probelor administrate pe fondul cauzeide către instanța de apel, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.11 Cod procedură civilă care, abrogat fiind prin art.I pct.112 din nr.OUG138/2003 nu mai poate fi pus în discuție în acest stadiu procesual.
În ceea ce privește a doua critică adusă deciziei, care se referă la o insuficientă motivare, din dezvoltarea acesteia reiese că, în realitate este vizat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, respectivhotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, însă nu va fi găsită întemeiată.
Astfel, la baza răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 Cod civil se află fapta ilicită a unei persoane, care, cu vinovăție sau chiar din culpă, cauzează altuia un prejudiciu ce se impune a fi reparat.
În speță, se reține că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art.998 Cod civil și art.999 Cod civil, apreciind că din probele administrate în cauză, în principal raportul de expertiză tehnică - lucrare de specialitate construcții - întocmit, reiese culpa comună a pârâtului în producerea prejudiciului suferit de reclamantă.
Este real că vechimea imobilului reprezintă o cauză importantă a degradării acestuia, însă, constatările de specialitate ale expertului sunt în sensul că,înainte de edificarea construcției de către pârât, terenul dinspre partea de Nord a imobilului reclamantei era liber și neamenajat, deci nu exista nici posibilitatea umbririi acestei zone, iar după realizarea acestei construcții, a fost afectat echilibrul zonei.
Zona dinspre Nord a casei reclamantei este afectată mai mult decât celelalte porțiuni, iar din cauza aproprierii imobilului pârâtului, a fost imposibilă efectuarea unei hidroizolații la partea exterioară a fundației și elevației și pe partea de Nord.
Deosebit, în zona dinspre peretele de Nord a casei reclamantei și construcția pârâtului, acesta a încercat realizarea unei rigole de preluare a apelor, care nu este corespunzătoare și poate permite pătrunderea apelor înspre subsolul casei reclamantei.
Prin urmare,vechimii imobilului reclamanteii se adaugă drept cauză a degradăriiși construcțiile edificate de pârât care au împiedicat efectuarea unor lucrări de întreținere și reparații în partea de Nord a casei reclamantei, astfel că, în mod corect instanța de apel a apreciat întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului-recurent, cu consecința obligării acestuia la a-i permite reclamantei accesul pe proprietatea sa, în vederea executării lucrărilor de reparație și finisaj, pe latura de nord a casei și la plata a Jd in valoarea prejudiciului încercat de reclamantă, respectiv a contravalorii lucrărilor necesare aducerii construcției la starea tehnică inițială, astfel cum a fost calculată de același expert( filele 143-147 dosar fond).
În ceea ce privește critica referitoare la acordarea daunelor morale Curtea reține că, recurentul face o confuzie între daunele materiale(despăgubiri) reprezentând reparația prejudiciului încercat de reclamantă și daunele morale, la acordarea cărora reclamanta a renunțat la termenul de judecată din data de 18.10.2006.
Față de cele expuse mai sus, în baza disp.art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr.166/A din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, pe care o va menține ca legală.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, îl va obliga pe recurent la 300 de lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu apărător ales, potrivit chitanței depuse la fila 195 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.166/A din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./6.10.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
