Obligație de a face. Decizia 296/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 296/R/2008 | |
Ședința publică din 31 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | --- - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Ioana Tripon Antoaneta | - - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1950 din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta NAȚIONALĂ ROMÂNĂ C având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta-recurentă asistată de avocat din Baroul Cluj și reprezentanta pârâtei-intimate, consilier juridic.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în conformitate cu disp. art.98 alin.4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, completul de judecată este compus din domnul JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon Antoaneta care este membru al completului de judecată C 7-R, doamna judecător, conform programării în ședința de judecată din data de 31 ianuarie 2008 și doamna judecător de pe planificarea de permanență, ca urmare a admiterii cererii de abținere formulată de domnul judecător.
Instanța constată că recursul a fost formulat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatei.
Reprezentanta reclamantei-recurente arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs. Critică informarea, în sensul că anunțul despre care s-a făcut vorbire în memoriul de recurs a fost dat în ziar și a fost afișat la avizierul instituției, însă în acel anunț nu s-a menționat faptul că acele contracte de muncă pentru posturile vacante se vor încheia pe o perioadă determinată. Precizează că în ziar nu apărea acel anunț privind perioada pentru care se încheie contractele de muncă, respectiv perioada determinată și nici nu s-a putut dovedi această afirmație. Arată că la Română, pentru rolul de mezosoprană, nu a fost angajată nici o persoană, iar atunci când nu au pe cine să invite, vine din pensie acea mezosoprană care a fost pensionată. De asemenea, arată că există probe la dosar din care rezultă că din cei patru angajați, doar doi au semnat contracte de muncă pe perioadă nedeterminată. Arată că noul contract de muncă trebuia să fie încheiat în aceleași condiții ca și cel încheiat anterior pentru mezosoprana care s-a pensionat. Depune la dosar originalul chitanței care atestă plata onorariului avocațial de 500 lei, copia chitanței care atestă plata onorariului avocațial de 200 lei și solicită obligarea pârâtei-intimate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanta pârâtei-intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar. Arată că anunțul pentru ocuparea posturilor vacante a fost publicat în ziar și la avizierul virtual al instituției și consideră că susținerea reclamantei-recurente despre faptul că nu cunoștea perioada determinată este neîntemeiată, deoarece aceasta a fost angajată pentru necesitatea instituției. De asemenea, arată că cei doi soliști care au fost angajați cu contracte de muncă pentru perioadă nedeterminată, au depășit perioada de doi ani și pentru că îndeplineau condițiile necesare pentru încheierea contractelor de muncă pe perioadă nedeterminată, au fost încheiate astfel de contracte.
În replică, reprezentanta reclamantei-recurente, arată că în ce privește repertoriul reclamantei-recurente există probe la dosar și nu este real faptul că aceasta a fost angajată doar pentru necesitatea instituției.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 1950 din 01 oct. 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea înaintată de reclamanta împotriva pârâtei NAȚIONALĂ ROMÂNĂ C, având ca obiect conflict de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că pârâta Națională Română C-N a organizat, pe data de 25 septembrie 2006, un concurs pentru ocuparea a două posturi gradul 1 mezossoprană și, concurs la care a participat și reclamanta. Acest concurs a fost anunțat atât în presa locală cât și la avizierul instituției, așa cum rezultă din anunțul nr. 1924/08.09.2006.
Așa cum rezultă din procesul-verbal nr. 3154/15.12.2006, reclamanta a fost admisă pe postul de solist vocal gr. prof. 1
Ulterior promovării concursului, pârâta a comunicat reclamantei informarea anterioară încheierii contractului de muncă din data de 15.12.2006 prin care i s-a comunicat și faptul că urmează să fie încheiat contract individual de muncă pe perioadă determinată de 3 luni, informare pe care reclamanta a refuzat să o semneze, astfel încât susținerile reclamantei referitoare la faptul că pârâta nu și-ar fi îndeplinit obligația de informare ce decurge din dispozițiile art. 17 din Codul muncii apar ca neîntemeiate.
Chiar dacă în anunțul apărut în presa locală nu s-a menționat posibilitatea încheierii pe perioadă determinată a contractului individual de muncă, în anunțul nr. 1924/08.09.2006 afișat la avizierul instituției, despre care reclamanta a luat cunoștință anterior prezentării sale la concurs, aspect recunoscut chiar prin cererea de chemare în judecată, s-a specificat faptul că angajările urmează să se facă pe perioadă determinată, în funcție de necesitățile instituției. În consecință, tribunalul constată că reclamanta s-a prezentat la concurs având reprezentarea faptului că urmează să îi fie încheiat contract individual de muncă pe perioadă determinată. Susținerile reclamantei referitoare la faptul că avea convingerea că urmează să candideze pe un post permanent pentru care se va încheia contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată apar ca fiind nefondate, atât raportat la cele reținute mai sus cât și la informarea pe care aceasta a refuzat să o semneze, solicitând încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, dar nu pe 3 luni.
Referitor la posibilitatea pârâtei Națională Română C-N de a încheia contracte de muncă pe perioadă determinată, tribunalul a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 81 lit. e din Codul muncii, angajatorii au această posibilitate în cazuri expres prevăzute de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte, programe, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național și/sau la nivel de ramură.
Această posibilitate, în cazul pârâtei, a fost prevăzută expres atât prin Legea nr. 504/2004, care prevede la art. 16 lit. b și c că, în cazul personalului încadrat în funcții de specialitate artistică sau tehnică, contractele individuale de muncă se pot încheia pe durată determinată sau pe spectacol sau pe proiect, cât și prin Contractul Colectiv de muncă pe ramură cultură 2006-2008 unde, prin art. 23 alin. 1, s-a stipulat că, prin derogare de la regula generală de contract individual de muncă pe durată nedeterminată, angajatorii au posibilitatea de a angaja personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată. Este evident că dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 504/2004 stabilesc expres categoriile de personal pentru care se pot încheia contracte pe perioadă determinată sau pe spectacol sau proiect, aceste dispoziții fiind aplicabile personalului încadrat în funcții de specialitate artistică, categorie în care se include și reclamanta. concretă a diferitelor cazuri în care se pot încheia contracte individuale de muncă pe perioadă determinată nu lipsesc de efect nici Legea nr. 504/2004 și nici Contractul Colectiv de muncă pe ramură cultură 2006-2008, fiind evident că, în condițiile în care aceste dispoziții privesc instituțiile culturale-artistice, instituții care au un domeniu de activitate specific, contractele individuale de muncă se încheie pe perioadă determinată/nedeterminată în funcție de repertoriul persoanei interesate de angajare cât și în funcție de necesitățile fiecăreia dintre aceste - instituții.
Aplicând cele reținute mai sus la speța de față, tribunalul a constatat că postul pentru care a candidat reclamanta era unul de solist vocal, astfel încât la încheierea contractului individual de muncă, în mod logic, instituția pârâtă a avut în vedere, pe de o parte, repertoriul reclamantei și, pe de altă parte, spectacolele programate în stagiunea Naționale Române Cluj-N din perioada decembrie 2006 - iunie 2007. Or, luând în considerare aceste elemente și constatând că spectacolele programate în această stagiune se regăseau în repertoriul reclamantei doar în perioada decembrie 2006-martie 2007, în mod corect pârâta a făcut aplicarea art. 81 lit. e din Codul muncii și a decis încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată de 3 luni, în funcție de necesitățile sale, așa cum de altfel se specificase și în anunțul de concurs.
Este real că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 3 din Legea nr. 504/2004, în cazul încheierii contractelor individuale de muncă pe perioadă determinată conform dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b și c angajarea se poate face și în mod direct, pe baza acordului părților, dar aceste dispoziții nu sunt imperative, astfel încât nu exclude posibilitatea organizării de concursuri și în cazul în care se intenționează încheierea unor astfel de contracte de muncă.
Tribunalul a reținut că, în condițiile în care atât Legea nr. 504/2004 cât și Contractul colectiv de muncă pe ramură cultură 2006-2008 prevăd posibilitatea prelungirii contractelor individuale de muncă încheiate pe perioadă determinată, nu era necesară a se menționa expres în cuprinsul contractului individual de muncă al reclamantei, această posibilitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivele de recurs arată că referitor la aspectul reținut de instanța de fond cu privire la îndeplinirea obligației de informare de către pârâtă, obligație prevăzută de art. 17 din muncii, cum că aceasta s-ar fi realizat anterior prezentării contractului, arată că sunt simple afirmații, întemeiate pe scripte depuse la dosar de pârâtă și care nu existau la data anunțului privind concursul desfășurat de pârâtă, pe interpretarea greșită a afirmațiilor corect furnizate și susținute de reclamanta. Referitor la anunțul nr. 1924/08.09.2006 de la avizierul instituției pârâte privind concursul de angajare, arată că, partea a doua a anunțului cel în care se specifică și faptul că contractul individual de muncă se va încheia pe o perioadă determinată, nu a existat afișat la avizier, acesta fiind depus doar la instanță și este o probă "prefabricată". Arată că exact același anunț depus la avizier a fost tipărit și în ziarul "Adevărul de C", unde se poate lesne observa că nu apare nici o mențiune cu privire la durata pentru care urmează să se încheie contractele individuale de muncă.
Al doilea aspect, ignorat complet de către instanță este momentul la care s-a realizat informarea privind durata contractului individual de muncă. Astfel prevederile art. 17. muncii arată explicit obligația angajatorului:"anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de-a informa persoana - cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice", ori reclamanta nu a fost informată anterior întocmirii contractului ci cu ocazia chemării spre semnare a acestuia, ocazie cu care a luat cunoștință de conținutul lui și de durata pentru care urma să fie încheiat, respectiv 3 luni.
Arată că o simplă afirmație cum că "angajările se fac pe perioadă determinată, în funcție de necesitățile instituției",nu este de natură a oferi o informare completă salariatului cu privire la raporturile de muncă care urmează să se desfășoare, aceasta având în vedere mai ales faptul că "cutuma" în C și în celelalte din tară este că postul câștigat de reclamanta este un post definitiv, în sensul că nu este temporar. În acest sens, arată că persoana care a ocupat anterior postul scos la concurs l-a ocupat timp de 30 ani, doar pensionarea fiind motivul pentru care postul acesteia a rămas vacant.
Reclamanta a invocat abuzul de drept al pârâtei la stabilirea clauzelor esențiale ale acestuia, în special a clauzei privind durata contractului individual de muncă având în vedere faptul că a fost singura dintre cei selecționați căreia i s-a propus contractul pe perioadă determinată de 3 luni.
Reclamanta a invocat lipsa rolului activ al instanței de fond în judecarea pricinii, deoarece s-a rezumat la a considera drept pertinentă o probă care cădea în mod vădit sub semnul întrebării, în defavoarea unei probe care era publică și proba lipsa informării pe care o invocă pârâta. De asemenea, instanța nu a intrat în cercetarea efectivă a fondului litigiului, nefăcând nici o referire la proba nevoii instituției pe care a invocat-o pârâta.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
În motivele de recurs arată că referitor la aspectul reținut de instanța de fond cu privire la îndeplinirea obligației de informare de către pârâtă, obligație prevăzută de art. 17 din muncii, cum că aceasta s-ar fi realizat anterior prezentării contractului, arată că sunt simple afirmații, întemeiate pe scripte depuse la dosar de pârâtă și care nu existau la data anunțului privind concursul desfășurat de pârâtă, pe interpretarea greșită a afirmațiilor corect furnizate și susținute de reclamanta. Referitor la anunțul nr. 1924/08.09.2006 de la avizierul instituției pârâte privind concursul de angajare, arată că, partea a doua a anunțului cel în care se specifică și faptul că contractul individual de muncă se va încheia pe o perioadă determinată, nu a existat afișat la avizier, acesta fiind depus doar la instanță și este o probă "prefabricată". Arată că exact același anunț depus la avizier a fost tipărit și în ziarul "Adevărul de C", unde se poate lesne observa că nu apare nici o mențiune cu privire la durata pentru care urmează să se încheie contractele individuale de muncă.
Curtea reține că potrivit art. 287 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
Prin prisma acestor dispoziții este de reținut că angajatorul s-a achitat de partea sa de probațiune și a făcut dovada conținutului anunțului expus la afișier.
reclamantei să facă dovada contrară dar susținerile sale cu privire la acel anunț expus la afișier s-au oprit la stadiul unor simple afirmații fără relevanță juridică atâta timp cât nu au fost susținute de probe.
Prin urmare dacă reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale rămân a fi considerate ca dovedite doar susținerile pârâtei care a și depus la dosar înscrisul ce cuprindea anunțul iar reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada contrară ce ar fi susținut afirmațiile sale.
Se mai susține de către recurentă că al doilea aspect, ignorat complet de către instanță este momentul la care s-a realizat informarea privind durata contractului individual de muncă. Astfel prevederile art. 17. muncii arată explicit obligația angajatorului:"anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de-a informa persoana - cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice", ori reclamanta nu a fost informată anterior întocmirii contractului ci cu ocazia chemării spre semnare a acestuia, ocazie cu care a luat cunoștință de conținutul lui și de durata pentru care urma să fie încheiat, respectiv 3 luni.
Față de cele expuse mai sus nici aceste susțineri ale recurentei nu pot fi primite atâta timp cât din cuprinsul anunțului ce s-a dovedit a fi fost expus la afișier rezultă că urma ca încheierea contractului de muncă să se facă pe perioadă determinată. Același aspect rezultă și din scriptul depus la instanța de fond (fila 17) intitulat "informare anterioară încheierii modificării contractului de muncă" din data de 15.12.2006 pe care reclamanta a menționat că este de acord cu încheierea unui contract pe perioadă determinată dar nu pe durata de 3 luni.
Cu privire la acest ultim aspect curtea constată că alegerea perioadei pe care se va încheia contractul de muncă pe perioadă determinată nu poate fi impusă de către viitorul angajat, fiind o prerogativă a angajatorului care singur este în măsură să cunoască nevoile și posibilitățile sale și în funcție de acestea să calibreze schema de personal și cheltuielile sale.
Tot din acest aspect rezultă și inconsecvența reclamantei, la momentul semnării acelei informări dorind să încheie un contract de muncă pe perioadă determinată, neprecizând durata. Ulterior, prin scriptul din data de 04.01.2007 solicită încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată sau pe durată determinată de 1 an (fișa 7 verso dosar fond), iar la momentul introducerii acțiunii solicită încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Nici una dintre aceste solicitări nu are nici un fundament și nu denotă decât inconsecvență și nehotărâre care susține doar netemeinicia acțiunii, nici chiar reclamanta nefiind convinsă de susținerile sale atâta timp cât le modifică în timp.
Cu privire la caracterul complet al informării mai trebuie reținut că anunțul în ziar era doar o formă prescurtată a anunțului apărut la afișier, formă impusă și de considerente de ordin economic. Nu toate elementele anunțului au putut fi conținute în anunțul din ziar. Astfel, din conținutul procesului verbal nr. 3154/15.12.2006 rezultă că au fost concurenți descalificați deoarece s-au prezentat pentru alte categorii de voci care nu erau în concurs, or acest aspect nu era menționat în anunțul din ziar ci doar în anunțul de la avizier iar acest aspect al anunțării categoriilor de voci nu a fost contestat de reclamantă deși nu a făcut dovada de unde a luat la cunoștință de categoria de voce dacă nu din anunțul de la afișier
Recurenta arată că o simplă afirmație cum că "angajările se fac pe perioadă determinată, în funcție de necesitățile instituției",nu este de natură a oferi o informare completă salariatului cu privire la raporturile de muncă care urmează să se desfășoare, aceasta având în vedere mai ales faptul că "cutuma" în C și în celelalte din tară este că postul câștigat de reclamanta este un post definitiv, în sensul că nu este temporar. În acest sens, arată că persoana care a ocupat anterior postul scos la concurs l-a ocupat timp de 30 ani, doar pensionarea fiind motivul pentru care postul acesteia a rămas vacant.
Cu privire la aspectul complet al informării curtea reține că acest caracter a fost împlinit prin anunțul ce s-a dovedit a fi fost expus la afișier și prin scriptul depus la instanța de fond (fila 17) intitulat "informare anterioară încheierii modificării contractului de muncă" din data de 15.12.2006 din care rezultă durata determinată de 3 luni a contractului de muncă și pe care reclamanta a menționat că este de acord cu încheierea unui contract pe perioadă determinată dar nu pe durata de 3 luni.
Invocarea "cutumei" în C și în celelalte instituții din țară este fără relevanță juridică atâta timp cât nu este susținută și de norme legale sau alte argumente juridice care să convingă. De asemenea faptul că persoana care a ocupat anterior postul scos la concurs l-a ocupat timp de 30 ani este lipsit de relevanță deoarece alegerea perioadei pe care se va încheia contractul de muncă pe perioadă determinată nu poate fi impusă de către viitorul angajat, fiind o prerogativă a angajatorului, dacă respectă și celelalte dispoziții legale, care singur este în măsură să cunoască nevoile și posibilitățile sale și în funcție de acestea să calibreze schema de personal și cheltuielile sale.
Reclamanta mai invocă în recursul său abuzul de drept al pârâtei la stabilirea clauzelor esențiale ale acestuia, în special a clauzei privind durata contractului individual de muncă având în vedere faptul că a fost singura dintre cei selecționați căreia i s-a propus contractul pe perioadă determinată de 3 luni.
Cu privire la această critică este real că doar reclamantei i s-a propus încheierea unui contract de muncă pe perioadă determinată de 3 luni de zile dar nu a fost singura căreia i s-a oferit contract de muncă pe perioadă determinată, și lui, ce a participat la același concurs pe un alt post i s-a oferit tot un post pe perioadă determinată de 1 an de zile dar acest aspect, al perioadei, este o prerogativă a angajatorului.
Reclamanta a invocat în recursul său și lipsa rolului activ al instanței de fond în judecarea pricinii, deoarece s-a rezumat la a considera drept pertinentă o probă care cădea în mod vădit sub semnul întrebării, în defavoarea unei probe care era publică și proba lipsa informării pe care o invocă pârâta. De asemenea, instanța nu a intrat în cercetarea efectivă a fondului litigiului, nefăcând nici o referire la proba nevoii instituției pe care a invocat-o pârâta.
Cu privire la probe curtea a menționat anterior în ce măsură fiecare parte s-a achitat de această sarcină iar interpretarea unei probe nu poate fi indexată la categoria rolului activ iar faptul că a considerat proba pertinentă nu înseamnă că instanța era obligată să administreze probe din oficiu în condițiile în care nu putea avea cunoștință ce probe ar trebui administrate pentru a răsturna susținerile pârâtei, acest aspect al probelor ce ar trebuie administrate fiind cel mai bine cunoscut de către reclamantă dar această nu a făcut propuneri de probe ci s-a mărginit doar să critice rolul activ al primei instanțe.
Cât privește proba nevoii instituției pe care a invocat-o pârâta aceasta a fost făcută prin decizia din data de 15.09.2006 și prin anunțul ce a fost publicat în ziar, actele fiind anterioare oricăror discuții divergente iar reclamanta face din nou doar afirmații fără a le dovedi, dovada fiind deja făcută din partea angajatorului.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta - recurentă împotriva sentinței civile nr. 1950 din 01 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - recurentă împotriva sentinței civile nr. 1950 din 01 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 08.02.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Ioana Tripon Antoaneta
