Obligație de a face. Decizia 296/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 296
Ședința publică de la 31 martie 2008
PREȘEDINTE: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Marian Budă președinte secție
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 28 martie 2008, privind recursul formulat de reclamanții, domiciliată în com., sat, jud. G, domiciliată în G,-, jud. G, domiciliat în B,-, jud. H, domiciliată în H,-, jud. H și G domiciliat în com., sat, jud. G împotriva deciziei civile nr. 456 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2442 din 18 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în com., sat, jud. G, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 28 martie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Tg. Cărbunești, reclamanții, G și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să-l oblige pe pârât să-și ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea lor situat în com., jud. G și care însumează o suprafață de 2,4040 ha, teren cuprins în titlul de proprietate nr. -/4.12.2003, iar în caz de refuz să fie autorizați ei să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului. S-a mai solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 200 lei, reprezentând contravaloarea producției de pe acest teren precum și la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 5.03.2007, pârâtul a depus la dosarul cauzei o cerere reconvențională prin care a solicitat ca reclamanții pârâți să-i plătească contravaloarea construcțiilor și a plantației de vie întrucât a fost constructor de bună credință.
Prin sentința civilă nr. 2441 din 18 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârâtul, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient și au fost obligați reclamanții pârâți să-i plătească acestuia suma de 60.240 lei, reprezentând contravaloarea imobilelor și plantațiilor existente pe terenul proprietatea reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a făcut dovada bunei credințe a autorului său la momentul edificării construcțiilor, iar din raportul de expertiză a rezultat contravaloarea construcțiilor și plantațiilor la suma de 60.240 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanții pârâți criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 456 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Gorja respins apelul, reținându-se că, în cauză s-a făcut dovada bunei credințe a autorului pârâtului, deoarece prin titlul de proprietate nr.- eliberat de Comisia Județeană G la 5 iunie 1998, s-a reconstituit dreptul de proprietate lui, autorului pârâtului, pentru suprafața de 5,96504 ha, acest titlu fiind anulat parțial abia la 4 decembrie 2003, când Comisia Județeană Gae mis un alt titlu de proprietate reclamanților.
S-a mai reținut că, după obținerea titlului de proprietate de către, acesta a solicitat și a obținut la 1 ianuarie 1995, autorizație de construcție, emisă în baza titlului valabil la acea dată și a planului de urbanism.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții recurenți, și G, criticând-o pentru următoarele motive:
1.Instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, deoarece la termenul din 14.11.2007, dată la care s-a soluționat apelul, la dosarul cauzei a fost depus un certificat emis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a arătat că s-a formulat de către apelanții reclamanți o cerere de strămutare a judecății, iar apelanta care era și procurator al celorlalți apelanți, depusese acte medicale prin care demonstra că urma să suporte o operație chirurgicală, însă instanța de apel nu a ținut cont de aceste dovezi și a soluționat apelul fără ca reclamanții apelanți să-și poată susține apelul.
Se mai apreciază de către recurenți că instanța de apel nu a analizat capătul de cerere în pretenții.
2.Atât decizia civilă instanței de apel cât și sentința instanței de fond sunt pronunțate cu aplicarea greșită a legii și cuprind motive contradictorii.
a)Din interogatoriul luat pârâtului cât și din susținerile acestuia rezultă că toate construcțiile și plantațiile ce se găsesc pe terenul proprietatea reclamanților au fost ridicate în anii 1991 - 1992, ori în acea perioadă, autorul pârâtului, nu avea un act translativ de proprietate și nici autorizație de construcție, rezultând că aceste construcții au fost edificate cu rea credință.
Autorului pârâtului i s-a eliberat autorizație de construcție abia în anul 1995, iar titlul de proprietate a fost emis după edificarea construcțiilor și înființarea plantațiilor.
De altfel, începând cu anul 1993 între reclamanți și autorul pârâtului au existat numeroase procese legate de acest teren.
b)Recurenții arată că, din declarațiile martorilor rezultă că, încă din momentul în care autorul pârâtului a început edificarea construcțiilor, reclamanții s-au opus și au atras atenția să nu construiască deoarece terenul respectiv le aparține.
c)Pentru a-și acoperi ilegalitățile comise între autorul pârâtului, pe de o parte și și pârâtul, pe de altă parte, s-a încheiat în anul 1995 un contract de întreținere cu privire la terenul în litigiu și construcțiile edificate pe acesta din care rezultă că, autorul pârâtului nu deținea decât adeverința de proprietate nr. 705/1994, iar pentru construcții, autorizația nr. 1 din 11.01.1995, rezultând faptul că autorul pârâtului și-a edificat toate construcțiile într-o lună, de la 11.01.1995 până la 17.02.1995.
d) Din declarațiile martorilor, rezultă că autorul pârâtului deținea teren învecinat cu terenul reclamaților, acest fapt demonstrând în opinia reclamanților, reaua credință a autorului pârâtului.
e) Este eronată susținerea instanței de apel cu privire la faptul că autorul pârâtului și pârâtul ar fi deținut la data edificării construcțiilor, acte pe teren, la dosar neexistând o astfel de dovadă, dimpotrivă, recurenților reclamanți eliberându-se adeverința de proprietate nr. 1471/12.08.1992 în care se afla cuprins și terenul în litigiu.
3.Recurenții reclamanți consideră că s-a făcut dovada ocupării abuzive a terenului de 2,4040 ha în ultimii 3 ani, acest lucru rezultând atât din sentința civilă nr.2879 din 8.12.2005 a Judecătoriei Tg. Cărbunești cât și din decizia civilă nr. 398 din 27.02.2006 a Tribunalului Gorj precum și din procesul verbal de executare a acestor hotărâri.
Pentru anul 2007, pârâtul a recunoscut că acesta ocupa efectiv o suprafață de 4610. și că restul de teren nu a putut fi folosit de reclamanți deoarece era îngrădit și nu aveau acces.
În sprijinul cererii de recurs, recurenții au depus la dosarul cauzei următoarele acte: adeverința nr.1481/12.08.1992 a Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991, copie de pe foaia de observație nr.12091/17.12.2007 eliberată de Spitalul de urgență, Profesor Doctor ", certificatul nr- din 29. 10.2007 eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiție, adresa nr. 2687/VIII/1/1994 din 25.10.1994 a Parchetului Județean G, adresa nr.873/II/2/1995 din 3.10.1995 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
La data de 29.02.2008, pârâtul intimat a depus la dosarul cauzei o întâmpinare solicitând respingerea recursului, susținând că motivele de recurs nu se încadrează între cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei precum și decizia recurată, prin raportare la motivele de recurs, curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
1)Decizia recurată cuprinde motive contradictorii în sensul că, s-a constatat de către instanța de apel faptul că după obținerea titlului de proprietate acesta a solicitat și a obținut la data de 1 ianuarie 2005, autorizație de construcție pentru construcțiile edificate, ori ceva mai sus se arătase că, din analiza probatoriului rezultă că titlul de proprietate i-a fost eliberat lui la data de 5 iunie 1998 fiind evident că titlul de proprietate a fost eliberat după obținerea autorizației.
Rezultă că autorizația de construcție i s-a eliberat autorului pârâtului fără ca acesta să dețină un titlu de proprietate, el deținând doar acte premergătoare eliberării titlului de proprietate.
De altfel, chiar prin răspunsul la interogatoriul luat de reclamanți, pârâtului, și aflat la fila 40 din dosarul de fond, acesta recunoaște că toate construcțiile au fost edificate în anul 1992 de către tatăl său, același lucru rezultând și din declarațiile martorilor.
Tot contradictorie este și motivarea instanței de apel referitoare la faptul că susținerea apelanților cu privire la reaua credință a autorului pârâtului ar fi fost corect înlăturată de prima instanță, reținându-se că prin sentința civilă nr. 8648 din 20 decembrie 1996 Judecătoriei Piteștia fost desființată sentința civilă nr. 3043 din 20 iulie 1993 Judecătoriei Tg. Cărbunești, fiind admisă plângerea formulată de și anulată în parte Hotărârea nr. 501/1993 a Comisiei Județene G și menținută Hotărârea nr. 43/1991 a aceleiași comisii, cu reținerea faptului că, acesta" are dreptul să primească suprafața de 9,8 ha teren pe raza com., jud. G, inclusiv pe terenul în litigiu.
În primul rând că nu se explică la cine se referă prin,acesta", iar în al doilea rând, o asemenea susținere nu se regăsește în motivarea instanței de fond.
Prin urmare, deși, instanța de apel concluzionează că autorul pârâtului ar fi edificat construcțiile după obținerea autorizației de construire și având deja obținut un titlu de proprietate pentru teren, motivarea este în mod evident contradictorie, din probe rezultând exact contrariul și anume faptul că, autorul pârâtului edificat
construcțiile în anii 1991- 1992 fără a avea autorizație.
2.Atât decizia pronunțată de instanța de apel cât și sentința instanței de fond sunt pronunțate cu aplicarea greșită a prevederilor legale cu privire la buna credință(art.494 Cod civil).
Astfel pentru a exista buna credință trebuie ca cel ce a construit să fi avut convingerea că era proprietarul terenului la data edificării construcțiilor, ori din tot probatoriul administrat a rezultat cu certitudine că autorul pârâtului a edificat construcțiile și a înființat plantațiile în anii 1991 - 1992, neavând autorizație de construire( pe care a obținut-o tocmai în anul 1995) și nici titlu de proprietate pentru teren (acesta fiind obținut în anul 1998).
Mai mult, din adresele nr. 2687/VIII/1/1994 din 25.10.1994 a Parchetului Județean G și nr. 873/II/2/1995 din 3.10.1995 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA rezultă că autorul pârâtului, a făcut unele completări pe copia filei din Registrul Agricol dar s-a dispus anularea acestor completări, fiind evident astfel, faptul că a fost de rea credință prin aceea că a încercat să falsifice un act pe baza căruia a vrut să obțină titlu de proprietate pe terenul pe care a edificat construcțiile știind de fapt că acest teren nu-i aparține.
Având în vedere cele de mai sus, curtea constată că sunt întrunite condițiile cerute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, astfel că, în baza art.312 alin.1,2 și 3 Cod procedură civilă, și urmează să admită recursul reclamanților recurenți, să modifice decizia recurată în sensul că va admite apelul și va schimba în parte sentința instanței de fond.
Deoarece reaua credință a autorului pârâtului a fost dovedită, curtea urmează să respingă cererea reconvențională formulată de pârât privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea construcțiilor și plantațiilor și să admită în parte acțiunea în sensul că va obliga pe pârât să ridice de pe terenul proprietatea reclamanților situat în com., jud. G, potrivit titlului de proprietate nr. -/4.12.2003 următoarele construcții:1. 1) gard de plasă de sârmă și stâlpi de lemn situat pe latura de Vat erenului(la ), în, P5/1; 2) gard de ulucă pe stâlpi de lemn situat în, P8, precum și un gard din plăci de beton și 2 porți metalice situate pe latura de Eaa celuiași teren.3)un gard din plăci de beton pe latura de Eat erenului situat în, P7.4) o fântână de pe terenul livezi situat în, P1 precum și un gard din plăci de beton situat pe latura de Eaa celuiași teren. 5) un gard de ulucă pe stâlpi de lemn pe laturile din S și V ale terenului situat în, P5/1.6) un garaj din zid acoperit cu plăci de azbociment, un pătul din lemn cu sprijin pe zid, din BCA, acoperit cu tablă din aluminiu, 2 cotețe pentru porci, din scânduri, acoperite cu plăci de azbociment, o perdea din lemn cu plasă de sârmă acoperită cu plăci de azbociment pentru păsări și o magazie din scândură acoperită cu plăci de azbociment, toate situate pe terenul situat în, P5/1.
În cazul în care, pârâtul nu va demola de bunăvoie aceste construcții, curtea va autoriza pe reclamanți să facă acest lucru pe cheltuiala pârâtului.
În ce privește despăgubirile solicitate, acestea nu pot fi acordare deoarece inițial reclamanții au solicitat despăgubiri în cuantum de 200 lei, iar din raportul de expertiză a rezultat un cuantum al contravalorii producției totale posibil de realizat de pe terenul în litigiu, pe ultimii 3 ani, de 12.147 lei, însă aceștia nu și-au precizat cererea și nu au timbrat la valoare.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale instanței de fond cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune și respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocate de pârâtul reconvenient.
În baza art.274 Cod procedură civilă, curtea va obliga pe pârât la 3659 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorarii avocați, onorarii experți, către reclamanți, cheltuieli efectuate atât la instanța de fond cât și la instanțele de apel și de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul formulat de reclamanții recurenți, domiciliată în com., sat, jud. G, domiciliată în G,-, jud. G, domiciliat în B,-, jud. H, domiciliată în H,-, jud. H și G domiciliat în com., sat, jud. G împotriva deciziei civile nr. 456 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în com., sat, jud. G, având ca obiect obligație de a face.
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul formulat de apelanții reclamanți împotriva sentinței civile nr. 2441 din 18 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-.
Schimbă sentința în parte.
Respinge cererea reconvențională formulată pârâtul reclamant împotriva reclamanților pârâți, și
Obligă pe pârât să ridice de pe terenul reclamanților situat în com., jud. G, identificat prin titlul de proprietate nr. -/4.12.2003, următoarele construcții:. 1) gard de plasă de sârmă și stâlpi de lemn situat pe latura de Vat erenului(la ), în, P5/1; 2) gard de ulucă pe stâlpi de lemn situat în, P8, precum și un gard din plăci de beton și 2 porți metalice situate pe latura de Eaa celuiași teren.3)un gard din plăci de beton pe latura de Eat erenului situat în, P7.4) o fântână de pe terenul livezi situat în, P1 precum și un gard din plăci de beton situat pe latura de Eaa celuiași teren. 5) un gard de ulucă pe stâlpi de lemn pe laturile din S și V ale terenului situat în, P5/1.6) un garaj din zid acoperit cu plăci de azbociment, un pătul din lemn cu sprijin pe zid, din BCA, acoperit cu tablă din aluminiu, 2 cotețe pentru porci, din scânduri, acoperite cu plăci de azbociment, o perdea din lemn cu plasă de sârmă acoperită cu plăci de azbociment pentru păsări și o magazie din scândură acoperită cu plăci de azbociment, toate situate pe terenul situat în, P5/1.
În caz contrar, autoriză pe reclamanți să facă acest lucru pe cheltuiala pârâtului.
Respinge cererea în despăgubiri formulată de reclamanți împotriva pârâtului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe pârât către reclamanți la 3659 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud. -
Tehn.
Jud. apel:
Jud. fond:
4 exp/04.04.2008
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Daniela Vijloi, Marian Budă
