Obligație de a face. Decizia 301/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 301/

Ședința publică din 06 octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon

JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu

JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase

Grefier - -

Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenții reclamanții și, domiciliate în C, B-dul. - nr. 9. -. 7,. 26, județ C - declarat împotriva deciziei civile nr. 319/C/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimați pârâți SOCIETATEA NAȚIONALĂ "", cu sediul în B,-, sector 1 și SOCIETATEA NAȚIONALĂ "" - SUCURSALA -, cu sediul în Cernavodă,-, județ C, având ca obiectobligație de a face.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Curtea,având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate recurenților reclamanți și să depună note scrise, în temeiul art. 260 în referire la art. 146 Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării la data de 06 octombrie 2008, dată la care a pronunțat următoare decizie civilă:

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Societatea Națională "" și Sucursala Cernavoda, pentru ca în contradictoriu cu aceștia și prin hotărâre judecătorească pârâții să fie obligați să le încheie contract de vânzare -cumpărare pentru apartamentul situat în C, B-dul. - nr. 86, - 12,. 7,. 26, iar în subsidiar să se constate că efectele contractului de închiriere s-au prelungit prin intervenția tacitei relocațiuni.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pârâții le-au închiriat apartamentul situat în C, B-dul. - nr. 86, -. 7,. 26, ca fiind locuință de serviciu, ei fiind angajați, iar în prezent refuză să încheie contractul de vânzare-cumpărare.

Judecătoria Constanța prin sentința civilă 4573/18.04.2007 a respins capătul de cerere principal ca neîntemeiat.

S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere subsidiar.

Pronunțând această hotărâre, instanța de fond pe baza probelor administrate a reținut că, a încetat contractul de închiriere în favoarea reclamantului ca titular de contract și a familie sale, fapt față de care reclamantul a achiesat prin declarație autentificată sub nr. 1332/2003 la.. Nu poate opera tacita relocațiune întrucât în permanență locatorul a întreprins de la expirarea contractului și până în prezent acte de împiedicare a folosinței bunului.

Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 319/3.06.2008 a respins ca nefundat apelul declarat de apelanții reclamanți și, apreciind soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei hotărârii în termenul legal au declarat recurs și.

În motivele de recurs, recurenții învederează instanței, că soluțiile pronunțate de cele două instanțe sunt greșite în raport de OUG130/2004 care în art. 1, arată că societățile comerciale menționate și companiile din sectorul energiei, petrolului și gazelor naturale pot vinde personalului propriu, titulari ai contractelor de închiriere, pensionarilor și disponibilizaților cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici, apartamentele pe care le ocupă.

Recurenta a fost salariată la cernavoda, disponibilizată prin decizia 373/1999, iar recurentul prin decizia 253/2000 a fost transferat la "", iar ulterior la "SMART", acest transfer făcându-se în interesul serviciului. Prin urmare îndeplinesc toate condițiile pentru a cumpăra apartamentul din litigiu.

Examinând criticile formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:

OUG 130/2004 invocată de recurenți în art. 1 stabilește că " Societățile naționale din sectorul energiei pot vinde locuințele din patrimoniul lor, către salariați, disponibilizați sau pensionari, care sunt titulari de contracte de închiriere valabil încheiate".

Acest text de lege permite vânzarea locuinței, însă nu o impune, urmând ca societățile comerciale în patrimoniul căreia se găsește acest bun să dispună.

Apartamentul ocupat în prezent de recurenți situat în C, B-dul. - nr. 86, - 12, este o locuință de serviciu, nu a reprezentat niciodată un accesoriu la contractul de muncă al recurenților, nefiind transferat în patrimoniul societății unde a fost transferat în interes de serviciu.

Contractul de închiriere s-a încheiat la data de 7.03.1994 între recurentul și -Filiala Centrală Cernavodă, iar prin decizia nr. 253/2000 recurentul a fost transferat începând cu 15.08.2000 de la Cernavodă la ca efect al nr. 627/13.07.2000, apoi în baza 710/2001 același recurent reclamant a fost transferat la "SMART", transferul având loc în interes de serviciu.

Convenția civilă încheiată între recurentul reclamant și - Cernavodă privind folosința apartamentului, s-a datorat faptului că exista pe rolul instanțelor un litigiu înregistrat la nr. 5603/1999 la Judecătoria Constanța.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Constanța prin sentința civilă 3754/2000, prin care s-a admis acțiunea reclamantului recurent a fost schimbată prin decizia civilă nr. 2091/9.11.2000 a Tribunalului Constanța în sensul că s-a respins cererea de obligare a pârâtelor la transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu; această motivare a fost menținută prin decizia civilă nr. 366/2006 a Curții de APEL CONSTANȚA, irevocabilă.

Instanțele au reținut corect faptul că recurenții au achiesat prin declarația autentificată sub nr. 1332/2003, la încetarea contractului de închiriere.

Intimata a demonstrat în calitate de locator, că de la data expirării contractului de închiriere a făcut tot timpul acte de împiedicare a folosinței bunului de către reclamanți.

Reținând că în cauza de față, apartamentul din litigiu nu reprezintă o locuință de intervenție, este o locuință de serviciu care nu a fost niciodată accesorie la contractul de muncă, nu a fost transferată în patrimoniul societății unde lucrează în prezent recurentul, ea nu poate fi cumpărată de către recurenți și în consecință recursul declarat este nefondat urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenții reclamanții și, domiciliate în C, B-dul. - nr. 9. -. 7,. 26, județ C - declarat împotriva deciziei civile nr. 319/C/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimați pârâți SOCIETATEA NAȚIONALĂ "", cu sediul în B,-, sector 1 și SOCIETATEA NAȚIONALĂ ""-SUCURSALA -, cu sediul în Cernavodă,-, județ C, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2008.

PREȘEDINTE,

Ptr. Judecător

,

lipsă de la instanță, conf. art. 261(2) pr.civ. semnează

Președinte instanță,

Grefier,

- -

Jud.fond-

Jud.apel--

Red.jud.dec.-/09.10.2008

Tehnored.gref./10.10.2008

Președinte:Eleonora Spiridon
Judecători:Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu, Vanghelița Tase

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 301/2008. Curtea de Apel Constanta