Obligație de a face. Decizia 301/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 301/R/2010
Ședința publică din:11.02.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Ioan Daniel
- - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A PREȚIOASE ȘI SA împotriva deciziei civile nr. 253/A din 26.11.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe intimatul reclamant -, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare, se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, având în vedere Hotărârea nr. 79/17.12.2009, privind compunerea completelor de judecată pe anul 2010, în compunerea completului intră domnul judecător, aflat pe a doua poziție din planificarea de permanență, pe prima poziție fiind doamna judecător, președinta completului de judecată din data de 11.02.2010.
Se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței, în termenul legal de 5 zile, întâmpinare, înregistrată la data de 05.02.2010, depusă fiind de către intimatul reclamant.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1360 din 13 martie 2007 Judecătoriei Baia Mare,a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă exercitată de reclamantul împotriva pârâtei "", având ca obiect obligarea pârâtei, sub sancțiunea unor daune cominatorii, la ridicarea cablurilor de alimentare cu energie electrică amplasate pe terenul reclamantului, plata contravalorii readucerii terenului la vechiul grad de fertilitate, cu motivarea că, deși reclamantul este proprietarul terenului pe care au fost amplasate cablurile de către pârâtă, aceasta a efectuat lucrările în baza unui drept de servitute instituită prin Legea energiei electrice, iar despăgubirile pentru lucrări nu se cuvin, întrucât fertilitatea solului nu a fost afectată.
Prin decizia civilă nr. 255 din 3 octombrie 2007 Tribunalului Maramureș,apelul reclamantului a fost admis, sentința judecătoriei desființată și cauza trimisă spre rejudecare, pe motiv că nu a fost cercetat fondul, neverificându-se dacă amplasarea cablurilor s-a făcut cu respectarea autorizațiilor prevăzute de lege, respectiv art. 102 din Legea nr. 18/1991, Legea nr. 318/2003, HG 867/2003 și ordinele date în aplicarea lor, precum și dacă a existat sau nu consimțământul reclamantului la efectuarea lucrărilor.
Prin decizia civilă nr.278 din 30 ianuarie 2008 curții de Apel Cluj, recursul pârâtei a fost respins ca nefondat,reținându-se, în esneță, considerentele deciziei pronunțate în apel.
Prin sentința civilă nr. 2980/4 noiembrie 2009,fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei SA și a fost obligată pe pârâtă să ridice cablurile de alimentare cu energie electrică pe care aceasta le-a amplasat fără acordul reclamantului în subteranul imobilului în natură teren proprietatea reclamantului, înscris în CF 4564 nr. top. 286/2 în suprafață de 4600 mp sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 lei zi de întârziere; au fost disjunse celelalte cereri în pretenții formulate de reclamant, fiind înregistrate sub un nou număr de dosar, cu termen de judecată în data de 25.05.2009.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul tabular al imobilului înscris în 4564 B M nr. top. 3286/2, în natură teren în suprafață de 4600 mp.
Așa cum a recunoscut și pârâta pe terenul proprietatea reclamantului s-a făcut montarea cablurilor electrice, respectiv au fost înlocuite cablurile vechi cu altele noi, fără a deține vreo documentație în acest sens.
Conform comunicării făcute de SA în ultimii 10 ani "" SA nu a efectuat investiții energetice care să implice modificări ale instalației de racordare, că nu dețin documentațiile care să fi stat la baza efectuării lucrărilor.
Așa fiind, reiese că pârâta a efectuat lucrări de înlocuire a cablurilor electrice pe terenul proprietatea reclamantului fără acceptul acestuia, fără să existe vreo documentație etc. conform cerințelor prevăzute de art. 102 din Legea nr. 18/1991, Legea nr. 318/2003, HG867/2003.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Comisia Europeană a Drepturilor Omului se prevede că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale", iar potrivit art. 20 din Constituția României, reglementările internaționale în materia drepturilor omului, în măsura în care au fost ratificate, au prioritate față de dreptul intern. Prin efectuarea lucrărilor de către pârâtă pe terenul reclamantului, se apreciază că dreptul de proprietate al reclamantului a fost încălcat.
Pe cale de consecință instanța a admis acțiunea, pârâta a fost obligată să ridice cablurile de alimentare cu energie electrică, conform dispozitivului.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamant, precizată în rejudecare, în sensul obligării pârâtei la plata contravalorii de înlocuire a imobilului teren, cerere nouă, formulată în urma concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert și pentru soluționarea căreia se mai impune administrarea unor probe, noi expertize, ceea ce ar fi întârziat cu mult soluționarea cererii principale, în temeiul art. 165. pr. civ. s-a disjuns această cerere, urmând a fi înregistrată sub un nou dosar.
Prin decizia civilă nr. 253/26.11.2009 a Tribunalului Maramureș, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reține că reclamantul este proprietarul tabular al imobilului înscris în CF 4564 B M, nr.topo. 3286/2, în natură teren în suprafață de 4.600 mp. Pe terenul proprietatea reclamantului, au fost montate respectiv înlocuite cabluri electrice fără acordul proprietarului terenului.
Intimatul-reclamant, ulterior obținerii titlului de proprietate, și-a intabulat dreptul de proprietate cu privire la imobilul teren în cartea funciară la data de 21.09.1995.
de care se prevalează apelanta pentru prima dată în apel au fost emise în anii 2005, respectiv 2006, la 10, respectiv 11 ani ulterior înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamantului.
Legea 18/1991, în art. 102 alin. 1 prevede că: "liniile de telecomunicații și cele de transport și distribuire a energiei electrice se vor grupa și amplasa de-a lungul și în imediata apropriere a căilor de comunicații-șosele, căi ferate, a digurilor, canalelor de irigații și de desecări și a altor limite obligate din teritoriu, astfel încât să nu stânjenească execuția de lucrări agricole".
Art. 102 alin. 2 din Legea 18/1991 prevede că: aprobarea ocupării terenurilor în astfel de cazuri se dă de către Oficiul de cadastru agricol și organizarea teritoriului agricol, județean sau al municipiului B după caz, indiferent de mărimea suprafeței necesare, pe baza acordului deținătorilor și cu plata despăgubirilor convenite.
Din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă existența aprobării instituite de către alin. 2 al art. 102 din Legea 18/1991.
Apelanta recunoaște că nu a solicitat și nu a obținut acordul proprietarului terenului.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a apreciat că judecătoria a pronunțat o sentință temeinică și legală, în acord cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 20 din Constituția României.
Împotriva acestei decizii, a exercitat în termen legal recurs pârâta, solicitând casarea ei și trimiterea apelului spre rejudecare.
În motivarea recursului ei, pârâta învederează că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că, în realitate, cablurile au fost înlocuite și nu montate, iar aceasta s-a întâmplat încă în anul 2005, anterior dobândirii dreptului de proprietate de către reclamant. Așadar, acestea existau, însă, datorită gradului M de uzură, trebuiau înlocuite.
au fost montate încă în anii 1958-960, iar, prin înlocuirea lor, nu s-a modificat traseul vechi și nu au fost create prejudicii terenului. Lucrările au fost cuprinse în obiectivul " și reutilarea Centrale", adresa nr. 2541/12.10.2005, procesul verbal de recepție a lucrării nr. 3/13.03.2006, procesul verbal nr. 2, ce cuprinde avizul favorabil dat lucrării și faptul că s-a făcut în baza unui memoriu tehnic, plan de situație cu trasele cablurilor.
nu pot fi scoase, întrucât există subconsumatori, ele nu influențează solul, reclamantul cunoștea existența lor la data când a devenit proprietar, iar traseul traversează și terenul altor proprietari care nu s-au arătat deranjați de existența cablurilor.
Oricum, potrivit Legii energiei electrice nr. 318/2003, terenurile pe care se situează rețele electrice de distribuție existente înainte de intrarea în vigoare legii sunt și rămân proprietatea statului.
Reclamantul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât motivele nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 pct. 9. pr.civ.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, parțial, recursul se fundamentează pe reevaluarea stării de fapt, susținându-se că nu a fost schimbat traseul cablurilor din anii 1958-1960, de când acesta au fost montate. Acest motiv presupune reaprecierea probelor, ceea ce nu se încadrează în prevederile art. 304. pr.civ. așa cum corect a reținut reclamantul. Oricum, din cuprinsul adresei nr. 2541/12/10.2005, la care face referire pârâta în motivele de recurs, rezultă că noua conductă a fost montată la 2 distanță de cea veche, traseul noii conducte fiind paralel cu al celei vechi, așadar, fiind vorba de un traseu nou, diferit de cel vechi ( 6 dosar apel, nr- al Tribunalului Maramureș ).
Din cuprinsul CF nr. 4564 B M, rezultă că reclamantul este proprietar tabular din anul 1995 ( 5-6 dosar inițial nr. 3030/2006 al Judecătoriei Baia Mare ), așadar, anterior montării noilor cabluri, cele vechi având, așa cum rezultă din cele de mai sus, un alt traseu, paralel cu cel vechi.
Deși se referă la diferite autorizații, pârâta nu a depus acordul reclamantului, la care se face referire în prima decizie dată în recurs, obligatorie pentru instanța de rejudecare, conform art. 315 alin. 1. pr.civ.
În fine, ultimul motiv referitor la proprietatea terenului, respectiv că statul ar fi proprietar, acesta este nefondat, câtă vreme, pe de o parte, nu s-a invocat, măcar pe cale de excepție, nulitatea titlului de proprietate al reclamantului, iar, pe de altă parte, traseul noii conducte diferă de cel al vechii conducte, conform chiar actului depus de pârâtă, la care face referire în motivele de recurs, astfel că problema dreptului de proprietate se putea pune, din această perspectivă, eventual, pentru terenul pe care se afla vechiul traseu.
Existența unor subconsumatori nu este relevantă sub aspectul soluționării cauzei, aceștia nefiind proprietari ai conductei, ca și împrejurarea că alți proprietari de terenuri nu au fost deranjați de amplasarea noilor cabluri.
În temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ A PREȚIOASE ȘI SA BMî mpotriva deciziei civile nr. 253 din 26 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
6 ex/19.03.2010
Jud. apel:,
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Ioan Daniel
