Obligație de a face. Decizia 308/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.6054/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.308/
Ședința publică de la 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții, și, împotriva sentinței civile nr.4763 din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.26954/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimațiiMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Casa de Pensii a Municipiului, având ca obiect:"obligația de a face - actualizare pensie de serviciu, plata drepturilor bănești".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 13 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20 ianuarie 2010, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4763 din data de 02.06.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în conformitate cu certificatul de calitate de moștenitor nr.73 din 4 octombrie 2007 de pe urma defunctului, zis și, au rămas în calitate de moștenitori reclamanții, și.
S-a constatat că defunctul a avut o vechime în magistratură de 40 de ani, îndeplinind la data ieșirii la pensie funcția de procuror.
S-a avut în vedere faptul că art.91 din Legea nr.19/2000 prevede că plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care beneficiarul a decedat și s-a reținut că dreptul la pensie fiind un drept cu caracter viager și strâns legat de titularul său, nu se transmite moștenitorilor, cu atât mai mult cu cât nici titularul nu a solicitat pe timpul cât era în viață actualizarea pensiei.
În privința sumelor de bani ce s-ar fi cuvenit defunctului ca diferențe dintre pensia încasată și cea cuvenită, sume pretinse prin prezenta acțiune, s-a arătat că atât timp cât titularul dreptului nu a formulat acțiuni prin care să solicite actualizarea pensiei, ca urmare a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interesul legii prin care s-a recunoscut dreptul la sporul de risc de suprasolicitare neuropsihică și dreptul la sporul de anticorupție, moștenitorii acestuia nu mai pot solicita plata de despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții, și, criticând sentința pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8, 9 și art.3041pr.civ. recurenții au arătat că rin p. acțiunea introductivă nu au cerut Tribunalului București să dispună actualizarea pensiei de serviciu a defunctului magistrat, ci dimpotrivă au solicitat obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la actualizarea pensiei de serviciu, în raport cu venitul brut comunicat de Ministerul Public.
Reclamanții recurenți au precizat că nu au cerut plata pensiei curente a defunctului, ci stabilirea de către Ministerul Public și comunicarea către CNPAS a venitului brut lunar, care să cuprindă și drepturile salariale restante neacordate în perioadele anterioare adică sporurile de anticorupție de 30-40%, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică abrogat neconstituțional și sporul de vechime în muncă, înlăturate abuziv prin OG nr. 83/2000 și redobândite de magistrații în activitate prin hotărâri judecătorești irevocabile care nu sunt cuprinse în baza de calcul a pensiei curente a defunctului și nu au nici o legătura cu acesta.
Altfel spus, s-a învederat că reclamanții nu au cerut să li se transmită pensia curentă a defunctului magistrat, ci au solicitat includerea în venitul brut lunar a unor sporuri restante și neacordate la timpul respectiv, la care au dreptul în calitate de moștenitori legali.
S-a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 1-3 din Decretul nr. 167/1958, considerând ca dreptul la acțiune pentru perioada anterioară datei de 10.07.2005 s-a prescris, fiind încălcate prevederile art.7 din același decret, conform cărora "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune".
S-a susținut că Tribunalul București trebuia să aibă în vedere că dreptul magistraților în activitate la acțiune în redobândirea sporurilor salariale care le-au fost luate abuziv prin încălcarea prevederilor constituționale, nu putea să înceapă să curgă mai înainte de Hotărârea nr. 185/27.07.2005 dată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării și respectiv după apariția deciziilor in interesul legii nr. VI/15.01.2007, nr. XXXVI/7.05.2007 și nr.21/10.03.2008, prin care Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit că sporurile salariale de vechime în muncă, de anticorupție și de risc și suprasolicitare neuropsihică înlăturate sau abrogate se cuvin tuturor magistraților și după intrarea în vigoare a OG Nr. 83/2000 dată cu încălcarea prevederilor constituționale.
S-a amintit că aceste decizii date în interesul legii constituie temeiul juridic și de fapt pe baza căruia prin hotărâri judecătorești irevocabile magistrații în activitate au obținut atât recunoașterea sporurilor de anticorupție de 30-40%, acordate inițial discriminatoriu numai anumitor categorii de magistrați, cât și sporurile de vechime în muncă și pentru risc și suprasolicitare neuropsihică arătate anterior, de care au fost lipsiți ilicit prin OG nr. 83/2000, fiind majorat astfel și venitul brut lunar, în raport cu care se actualizează pensia de serviciu a magistraților pensionari.
Pe cale de consecință, s-a arătat că dreptul la acțiune al magistraților pensionari pentru actualizarea pensiei de serviciu, în raport cu venitul brut și aceste sporuri salariale s-a născut după această dată, caz în care acțiunea de față a fost formulată în cadrul termenului legal, admiterea excepției privind prescripția dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 10.07.2005 de către instanței de fond fiind făcută cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor legale.
S-a mai precizat că instanța de fond a încălcat și prevederile art. 329 al 3 din Codul d e procedura civilă, conform cărora deciziile date de Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate, dar dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe.
Pe cale de consecință, s-a susținut că și magistrații pensionari au dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, în raport cu aceste sporuri salariale cuprinse în venitul brut al magistraților în activitate, pe care însă instanța de fond le-a ignorat total.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a făcut o analiza pertinentă a probelor din dosar și nu a ținut seama de principiul nediscriminării și nici de practica judiciară în materie a instanțelor din B și din alte orașe ale țării, care prin hotărâri judecătorești irevocabile au stabilit că toți judecătorii și procurorii în activitate au dreptul la sporurile de vechime în muncă, de risc și suprasolicitare neuropsihică, precum și la sporul de anticorupție, cu care le-a fost majorat venitul brut, în raport de care se actualizează și pensia de serviciu judecătorilor si procurorilor pensionari, potrivit Legii 303/2004.
Prin întâmpinarea formulată intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze acțiunea formulată de către recurenții reclamați, având ca obiect obligarea intimaților pârâți Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la stabilirea pe etape, începând cu 1.11.2000 și comunicarea către Casa Națională de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale a venitului brut lunar al unui judecător sau procuror în activitate, incluzând indemnizația de încadrare brută lunară majorată, conform art. 4 din OUG nr. 177/2002, sporul de vechime în muncă prevăzut de art. 33 al 2 din Legea nr. 50 /1996, sporul pentru condiții deosebite de muncă prevăzut de art. 43 din Legea nr. 50/1996 și de art. 30 din OUG nr. 177/2002, sporul de anticorupție prevăzut de art.11 din OUG nr. 177/2002 și de art.28 al 4 din OUG nr. 43/2004, precum și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în vederea actualizării pensiei de serviciu a autorului lor defunctului magistrat (decedat la 2.06.2007); obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la actualizarea pensiei de serviciu, precum și la plata drepturilor bănești rezultate din actualizare, cuvenite defunctului magistrat în perioada 11.01.2000 - 2.06.2007.
Prin sentința recurată s-au respins toate capetele de cerere formulate de către reclamanți, motivat de faptul că aceștia, în calitate de moștenitori, nu sunt îndreptățiți la plata sumelor cuvenite defunctului ca diferențe dintre pensia încasată și cea cuvenită, de vreme ce titularul dreptului nu a formulat acțiuni având ca obiect actualizarea pensiei, ca urmare a deciziilor în interesul legii pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin urmare, prima instanța s-a pronunțat exclusiv asupra cererilor cu care a fost sesizată, în conformitate cu prevederile art.129 alin.6 pr.civ. fără a schimba în vreun fel natura sau înțelesul actului dedus judecății, caz în care apare ca fiind nefondat primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ.
Curtea reține ca fiind nefondată și critica recurenților reclamanți referitoare la excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere faptul că tribunalul a constatat judicios prescripția dreptului la acțiune în privința drepturilor aferente perioadei 11.01.2000 - 10.05.2005, raportat la prevederile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, care stipulează că "dreptul la acțiune, având ca obiect un drept patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", de vreme ce obligația de plată a pensiei se execută prin prestații succesive, pentru fiecare dintre prestații curgând un termen de prescripție distinct, care are o existență independentă de celelalte, stingându-se la momentul împlinirii celor 3 ani, acțiunea dedusă judecății pentru drepturile aferente perioadei 11.01.2000 - 10.05.2005 fiind promovată peste termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din același act normativ.
Argumentarea recurenților reclamanți în sensul că dreptul la acțiune s-ar fi născut la momentul pronunțării recursurilor în interesul legii, nu poate fi primită de către C, întrucât nimeni nu se poată apăra invocând necunoașterea legii, iar pentru a-și valorifica drepturile pretins nesocotite cel interesat se putea adresa instanței de judecată în termenul de prescripție de 3 ani, recursul în interesul legii stabilind doar interpretarea corectă a unei dispoziții legale față de practica neunitară a instanțelor judecătorești, iar nu o noua dispoziție legală, necunoscută până la acea dată.
Pe fondul cauzei, Curtea reține căsporul de vechime în muncănu a mai fost acordat magistraților în activitate upă intrarea în vigoare a OUG nr.83/2000, astfel că acest spor nu a mai fost luat în considerare nici la actualizarea pensiei de serviciu a magistraților.
Ulterior, prin Decizia Curții de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport de prevederile art.I pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OG160/2000 se interpretează în sensul că: "judecătorii, procurorii, precum și persoanele ce au îndeplinit funcția de judecător financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege."
Prevederile Legii nr. 45/6.03.2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 prin care a fost reglementat sporul de vechime în muncă de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 12.03.2007, îi vizează doar pe toți magistrații în activitate, iar nu și pe magistrații pensionari, ale căror drepturile de pensie ale acestora se actualizează exclusiv pe baza dispozițiilor art. 85 din Legea nr.303/2004.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate, pentru perioada în litigiu, dreptul autorului recurenților reclamanți la actualizarea pensiei de serviciu nu s-a născut de la aceeiași dată cu dreptul judecătorilor și procurorilor în activitate la plata drepturilor salariale majorate prin OUG nr.27/2006.
În cazul autorului recurenților reclamanți, aflat la pensie la data intrării în vigoare a Legii nr. 45/6.03.2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006, ctualizarea pensiei de serviciu presupunea modificarea bazei de calcul avută în vedere la stabilirea inițială a pensiei de serviciu și nu se realiza în mod automat din momentul în care se majora indemnizația brută lunară a unui judecător sau procuror în activitate, ci numai după procedura prevăzută în Hotărâre nr. 1275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Astfel, potrivit prevederilor art. 18 din Hotărârea nr. 1275/2005, "(1) în aplicarea prevederilor art. 85 alin.2 și 3 din lege privind actualizarea anuală a pensiei de serviciu, se stabilește următoarea procedură: a) Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale transmite Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Departamentului Național Anticorupție și Ministerului Justiției listele cu titularii pensiilor de serviciu aflați în plată în luna decembrie a fiecărui an; b) instituțiile publice prevăzute la lit. a) transmit adeverințele nominale, întocmite conform anexelor nr. 4 - 6 la prezentele norme metodologice, cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care le comunică caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare. (2)Actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate.", iar potrivit art. 20 din același act normativ " răspunderea cu privire la stabilirea vechimii în magistratură, a vechimii în funcția de judecător sau de procuror, a mediei veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și a venitului brut realizat la data pensionării a judecătorilor și procurorilor revine instituției care eliberează adeverința - tip."
Ca atare, în condițiile în care în media veniturilor realizate în ultimele 12 luni se includ exclusiv veniturile realizate în cele 12 luni ale anului calendaristic 2006, evident că, nici în adeverința prin care intimatul pârât a comunicat Casei de Pensii media acestor venituri și nici în decizia prin care drepturile au fost actualizate începând cu data de 1.01.2007, sporul de vechime nu putea fi prevăzut în cazul autorului recurenților reclamanți, pentru că acesta nu făcea parte din veniturile unui procuror în anul 2006.
Prin OUG nr.100/2007, au fost modificate dispozițiile art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, în sensul că pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime, însă această norma legală modificată se aplică doar pentru viitor nu și pentru trecut.
Așadar, aceste dispoziții legale nu au relevanță în speță, în condițiile în care perioada pentru care se contestă modul de actualizare a drepturilor de pensie cuvenite autorului recurenților reclamanți este anterioară datei de intrare în vigoare a OUG nr.100/2007.
În privințasporuluipentru risc și suprasolicitare neuropsihică, Curtea reține că prin Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, au fost interpretate în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin legea nr.334/2001."
Cu toate acestea, dreptul la acțiune al recurenților reclamanți nu s-a născut la momentul pronunțării recursului în interesul legii (10.03.2008), întrucât acesta nu reprezintă izvorul drepturilor patrimoniale pretinse în cauză, ci doar stabilește interpretarea corectă a unei dispoziții legale față de practica neunitară a instanțelor de judecată, iar nu o nouă dispoziție legală, necunoscută până la acea dată.
Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii nu are ca efect recunoașterea unui drept individual, ci interpretează o normă juridică preexistentă, interpretare ce devine obligatorie pentru instanțe, cu condiția stabilirii și respectării condițiilor de formă și de fond ale cadrului procesual în care o instanță de judecată se poate pronunța asupra fondului dreptului.
Aceeași concluzie se impune a fi reținută și în cazul deciziei în interesul legii privindsporul de anticorupție.
Cu privire la drepturile salariale individuale ale altor magistrați, acordate pe cale jurisdicțională, Curtea apreciază că hotărârile judecătorești invocate sunt opozabile doar părților care s-au judecat în acel litigiu și față de care s-a obținut recunoașterea acestor drepturi.
Ca atare, Curtea reține că cererea recurenților de obligarea a pârâților de comunicare către Casa de Pensii a veniturilor prevăzute de art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, în raport de media veniturilor magistraților în activitate, majorate cu sporurile de anticorupție, vechime și de risc și suprasolicitare neuropsihică, este lipsită de fundament juridic, dezlegarea dată problemelor de drept prin recursul în interesul legii soluționat prin deciziile în interesul legii fiind efectiv obligatorie doar pentru instanțe, potrivit art.329 pr.civ.
Curtea nu poate primi susținerea recurenților reclamanți cu privire la existența unei discriminări în sensul avut în vedere de art.2 din nr.OG137/2000 republicată privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, între autorul acestora și persoanele aflate în activitate, care au primit sporul de anticorupție, de vechime în muncă și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât hotărârile judecătorești prin care s-au admis acțiunile magistrațiilor în activitate pentru acordarea acestor sporuri au avut efecte relative, care nu puteau fi extinse și la alte persoane decât părțile în proces, iar deciziile n interesul legii nr. VI/15.01.2007, nr.XXXVI din data de 7.05.2007 și nr.21/10.03.2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțate în recurs în interesul legii nu constituie izvor de drept, care automat să ducă la plata acestor sporuri.
Pentru toate considerentele arătate, de vreme ce autorul recurenților reclamanți nu era îndreptățit la actualizarea drepturilor sale de pensie, în raport de sporurile de anticorupție, de vechime în muncă și de risc și suprasolicitare neuropsihică, Curtea reține că nici aceștia nu aveau dreptul, în calitate de moștenitori legali, la plata diferențelor de pensie rezultate dintre cuvenită titularului pe timpul vieții ca urmare a actualizării și pensia efectiv încasată de către acesta.
Față de considerentele arătate, suplinind motivarea fondului, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții, și, împotriva sentinței civile nr.4763 din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.26954/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Casa de Pensii a Municipiului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.02.2010
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
