Obligație de a face. Decizia 309/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVIL NR. 309/
Ședința public din 02 octombrie 2008
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judector
Judector - ---
Judector -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în D,-, -RE D,.24, județul H, împotriva deciziei civile nr.108 din 16 mai 2008, pronunțat de Tribunalul Arge ș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la 25 septembrie 2008 și s-au consemnat în încheierea de ședinț de la acea dat, care face parte integrant din prezenta decizie, iar în urma deliberrii, s-a pronunțat urmtoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedur civil, asupra recursului civil de faț, a reținut urmtoarele:
Prin acțiunea civil înregistrat la Judec toria Deva sub nr.7563/2005 (-), reclamantul a chemat în judecat pe pârâtele de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice " ", Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice D, Filiala de Întreținere și Servicii Energetice Serv B și Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice T, solicitând instanței s se pronunțe o hotrâre prin care s fie obligate pârâtele s încheie cu acesta un contract de vânzare-cumprare în form autentic, "având ca obiect vânzarea imobilului - garsonier nr.24, situat în D, str.- nr.40, județul H, înscris în nr.6770 D, cu nr.topo. 1331-1332/1/XXIV, cu prețul de protecție social ce urmeaz a fi stabilit prin expertiz tehnic, dup criteriile prevzute în Decretul-lege nr.61/1990 și Legea nr.85/1992, în temeiul art.7 al Legii nr.85/1992, modificat si completat, în caz de refuz a pârâtelor de a încheia acest contract, s se pronunțe o hotrâre care s țin loc de act autentic de vânzare-cumprare asupra imobilului sus-menționat și s se dispun intabularea în, cu cheltuieli de judecat.
În motivarea acțiunii, în esenț, reclamantul a artat c este salariat al pârâtelor - sucursala D, pe post de maistru și prin contractul de închiriere nr.3187/29.03.1996 încheiat cu pârâta " " SDFEE D, prelungit prin acte adiționale și accesoriu contractului individual de munc, i-a fost închiriat locuința de serviciu - garsoniera nr.24, situat în D, str.-, nr.40, - D, proprietatea pârâtelor.
A mai artat c, în speț, este vorba de o locuinț de serviciu, iar nu de intervenție, fiind îndeplinite condițiile prevzute de art.7 al Legii nr.85/1992, având vocație legal de cumprtor al locuinței de serviciu pe care o deține în chirie. Deși a solicitat în scris pârâtelor aprobarea achiziționrii imobilului din litigiu, în mod repetat, oferta a fost refuzat de proprietar. În ce privește prețul de protecție social, reclamantul a artat c acesta are ca temei legal prevederile art.7 alin.4 al Legii nr.85/1992, urmând a fi stabilite "condițiile Decretului-lege nr.61/1990 și ale Legii nr.85/1992, completate cu prevederi referitoare la coeficienții de uzur din Decretul nr.93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țar la data cumprrii, faț de cel existent la data intrrii în vigoare a Legii nr.85/1992".
De asemenea, a mai artat c, în speț, nu se aplic dispozițiile nr.OUG130/2004 deoarece aceasta reglementeaz doar vânzarea locuințelor de serviciu construite dup anul 1992.
În fine, a învederat faptul c sunt îndeplinite condițiile prevzute de art.24 din nr.115/1938.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.85/1992, modificat și completat de Decretul-lege nr.61/1990, art.1073 și 1077 Cod civil, art.24 din Decretul-lege nr.115/1938.
La termenul de judecat din data de 11.01.2006, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul c înțelege s renunțe la captul de cerere prin care solicit s se pronunțe o hotrâre care s țin loc de act autentic de vânzare-cumprare a imobilului sus-menționat și s se dispun intabularea în; a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rmânerii definitive a sentinței și pân la semnarea efectiv a contractului de vânzare-cumprare în form autentic, în temeiul art.1075 cod civil (80).
Pârâta Filiala de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice - a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii în ce o privește, pentru lipsa calitții procesuale pasive, deoarece, în urma reorganizrilor succesive ale fostului, în, apoi în "" B și, implicit, a împrțirii patrimoniului, din numrul de 49 de garsoniere existente situate în imobilul de pe str.- nr.40, doar 24 au rmas în proprietatea " " - SDFEE D, restul rmânând în continuare, proprietatea "" B - - D, iar în prezent, sunt în proprietatea Serv - Agenția
Pârâta - Daf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calitții sale procesuale pasive, învederând aceleași motive invocate de ctre pârâta Filiala de Distribuții și Furnizare a Energiei Electrice -
Pârâta Serv - Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice " " Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinic și nelegal, artând, în esenț, c reclamantul nu poate beneficia de prevederile art.7 din Legea nr.85/1992, întrucât acesta se aplic doar în cazul în care cei care solicit vânzarea erau titularii contractelor de închiriere la data intrrii în vigoare a legii. De asemenea, mai arat c vânzarea este facultativ și nu obligatorie, iar în ipoteza în care organele de conducere ale societții comerciale ar decide s vând, aceast vânzare trebuie s fie fcut conform dispozițiilor art.3 și 4 din nr.OUG130/2004.
În ce privește plata daunelor cominatorii, pârâta a susținut c acestea nu au nici un temei legal, faț de dispozițiile art.5803Cod procedur civil care constituie cadrul legal pentru executarea obligațiilor de a face sau a nu face. În plus, mai susține c reclamantul nu poate proba existența unui prejudiciu care s poat fi acoperit din suma pe care o pretinde.
Pârâta Serv Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat, artând, în esenț, c în speț sunt aplicabile prevederile nr.OUG130/2004 și nicidecum Legea nr.85/1992. De asemenea, a mai artat c reclamantul nu îndeplinește nici condițiile prevzute de art.7 din Legea nr.85/1992, întrucât acesta se aplic doar în cazul în care cei care solicit vânzarea, erau titularii contractelor de închiriere la data intrrii în vigoare a legii, în speț, reclamantul neavând aceast calitate.
Nu în ultimul rând, pârâta a susținut c hotrârile menționate de reclamant nu pot constitui o practic în materie, deoarece legea trebuie aplicat și interpretat la cazuri concrete.
În fine, referitor la plata daunelor cominatorii, pârâta a susținut c acestea nu au nici un temei legal, faț de dispozițiile art.5803Cod procedur civil care constituie cadrul legal pentru executarea obligațiilor de a face sau a nu face. În plus, mai susține c reclamantul nu poate proba existența unui prejudiciu care s poat fi acoperit din suma pe care o pretinde.
de excepțiile invocate, instanța a dispus unirea acestora cu fondul cauzei.
Judec toria Deva, prin sentința civil nr.5359/17.11.2006, a admis excepțiile lipsei calitții procesuale pasive a paratei Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Enel D și a pârâtei de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice -Enel
Prin aceeași sentinț a fost admis acțiunea așa cum a fost precizat, în contradictoriu cu pârâții: Filiala de Întreținere și Servicii Energetice Serv B și Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice T, cu consecința obligrii pârâților s încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumprare în form autentic, având ca obiect imobilul-garsonier nr.24, situat în localitatea D, str.- nr.40, înscris în nr.6770 D, cu nr. top. 1331-1332/1/XXIV, la prețul de 2436 RON stabilit prin raportul de expertiz efectuat în cauz, ce va fi indexat începând cu luna septembrie 2006, în condițiile Decretului-lege nr.61/1990 și a Legii nr.85/1992.
Totodat, pârâtele au fost obligate și la plata unor daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rmânerii definitive a prezentei sentințe și pân la încheierea în form autentic a contractului de vânzare-cumprare.
S-a respins acțiunea precizat faț de pârâții Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Enel D și de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice -Enel
Primele dou pârâte au fost obligate la plata sumei de 760 lei, ctre reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecat.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut de prima instanț, faț de situația actual de carte funciar, c excepțiile invocate de pârâte prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice " " și cea a pârâtei Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice D, sunt întemeiate.
Instanța a constatat c reclamantul este salariat în cadrul Serv, cu locul de munc la punctul de lucru din D, al Sucursalei de Întreținere și Servicii Energetice T, având funcția de "electrician principal montare și reparații PA-PT".
În aceast calitate, reclamantul a deținut și deține în chirie garsoniera nr.24 din blocul de locuințe D, existând contractul de închiriere nr-, contract ce a fost prelungit prin mai multe acte adiționale.
Imobilul ce face obiectul contractului de închiriere este înscris în nr.6770 D cu nr.topo. 1331-1332/1/XXIV, proprietar tabular fiind pârâta - T- D, Serv SA - Agenția D, societate desprins din B, prin nr.HG74/2005.
În imobilul din litigiu reclamantul locuiește împreun cu familia sa de la data încheierii contractului de închiriere.
Potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr.85/1992, modificat și completat, reclamantul a avut și are vocație legal pentru a solicita cumprarea imobilului deținut în chirie, sens în care a și solicitat pârâtei aprobarea achiziționrii acestuia, înc din anul 2002, formulând noi cereri în cursul anilor 2003, 2004 și 2005, cereri care au fost îns respinse.
Din materialul probator administrat în cauz, s-a constatat c în anul 2002, urmare solicitrii tuturor chiriașilor de a dobândi locuințele de serviciu ale fostei SDFEE D, Sucursala de Distribuție Daî naintat filialei, în cursul anului 2003, o documentație de vânzare a celor 24 de locuințe de serviciu din patrimoniul acesteia, din totalul de 49 de locuințe din blocul de garsoniere. Deși, inițial, aceste locuințe de serviciu au fost oferite spre vânzare, ulterior s-a amânat rezolvarea acestei situații.
Imobilul din litigiu este calificat ca locuinț de serviciu, aceast noțiune regsindu-se atât în actul adițional la contractul de închiriere, cât și în contractul colectiv de munc la nivel de filial.
Din conținutul raportului de expertiz tehnic de construcții efectuat în cauz, instanța a reținut faptul c acest bloc a fost construit în anul 1976, deci anterior apariției Legii nr.85/1992, iar lucrrile executate în perioada 1991-1994 au fost doar "lucrri de îmbuntțire confort", neexistând modificri structurale asupra imobilului - bloc de locuințe. Deși procesul-verbal de recepție final a fost încheiat în cursul anului 1994, blocul de garsoniere a fost locuit în mod continuu, chiar în perioada executrii lucrrilor de îmbuntțire.
În aceast situație, instanța a înlturat aprrile invocate de pârât, în sensul c nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.85/1992, ci cele ale nr.OUG130/2004, chiar și practica judiciar fiind în acest sens și cea referitoare la faptul c reclamantul trebuia s aib calitatea de chiriaș la data apariției Legii nr.85/1992, deoarece acest act normativ impune drept condiție pentru efectuarea vânzrii doar aceea ca locuințele s fie construite anterior intrrii în vigoare a legii, nu și pe aceea a anterioritții contractului de închiriere.
Expertiza judiciar ce s-a efectuat în cauz a calculat, conform dispozițiilor legale în materie, prețul de protecție social la valoarea de 2436 lei.
Necesitatea indexrii prețului de protecție social de la data calculrii și pân la data cumprrii efective a rezultat din dispozițiile imperative ale Legii nr.85/1992.
De asemenea, instanța a apreciat c este întemeiat și captul de cerere prin care solicit obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, faț de dispozițiile art.1075 Cod civil, precum și faț de practica judiciar în materie, iar cuantumul acestora de 100 RON/zi de întârziere este de natur a determina pârâta s-și îndeplineasc obligația cât mai curând.
Dispozițiile art.5803Cod procedur civil, aplicabile în faza executrii silite, nu sunt de natur s înlture posibilitatea de a stabili prin însși hotrârea ce rezolv fondul cauzei msuri de natur s asigure îndeplinirea obligației.
Sentința sus menționat a fost apelat de ctre pârâtele Filiala de Întreținere și Servicii Energetice Serv B și Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice T, care au considerat-o nelegal și netemeinic.
Recurenta Serv Baf ormulat recurs în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedur civil, cu referire la faptul c hotrârea pronunțat este lipsit de temei legal ori a fost dat cu înclcarea sau aplicarea greșit a legii.
În susținerea acestei critici se arat de ctre recurent c în cauz nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.85/1992, așa cum a reținut prima instanț, ci prevederile nr.OUG130/2004, act normativ care reglementeaz și situația locuințelor de serviciu construite dup anul 1992 și aflate în patrimoniul societților comerciale din portofoliul Ministerului Economiei și Comerțului.
De asemenea, se consider de ctre recurent c lucrrile efectuate în perioada 1991-1994 nu sunt doar lucrri de îmbuntțire confort, ci au reprezentat modificri structurale asupra imobilului bloc de locuințe deoarece în perioada 1992-1994 existau doar camere de nefamiliști, locuințele în acest bloc fiind create dup intrarea în vigoare a Legii nr.85/1992.
Se mai arat c prima instanț a ignorat aprrile pârâtelor, astfel c în considerentele sentinței nu sunt analizate, iar obiecțiunile acestora au fost respinse.
În mod eronat prima instanț a obligat pârâta și la plata de daune cominatorii, atâta timp cât reclamantul nu a evidențiat prejudiciul creat pentru a fi acoperit din suma pretins.
Recurenta Serv B - Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice a formulat recurs în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedur civil, invocând aceleași argumente și având aceleași susțineri ca și Serv
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara, iar prin încheierea nr.3533/02.05.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civil și de Proprietate Intelectual a dispus strmutarea judecții procesului civil la Tribunalul Arge
La data de 29.02.2008 Tribunalul Arge șac alificat, în raport de obiectul principal al cererii de chemare în judecat, respectiv "obligația de a face" (perfectarea contractului de vânzare-cumprare) și calea de atac ca fiind apel.
La data de 16.05.2008 intimatul-reclamant, prin concluzii scrise, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legal și temeinic a sentinței primei instanțe.
Tribunalul Arge ș, prin decizia civil nr.108 din 16 mai 2008, a admis apelurile și a schimbat sentința în sensul c a respins acțiunea.
Analizând sentința apelat în raport de motivele invocate tribunalul a constatat c apelurile sunt fondate deși prima instanț a reținut corect situația de fapt, aceasta a evaluat în mod eronat probele administrate în cauz.
Imobilul în litigiu este un apartament compus dintr-o camer, buctrie, baie, și hol și face parte dintr-un imobil - bloc cu parter și 4 etaje construit în anul 1976, inițial ca și cmin de nefamiliști. Ulterior, în anul 1994 au fost efectuate lucrri de îmbuntțire de confort, astfel c blocul din cmin de nefamiliști a fost transformat în apartament cu o camer și dependințe.
Ca urmare, nu se poate reține c aceste îmbuntțiri au vizat numai confortul, ci au reprezentat și modificri structurale asupra imobilului bloc de locuințe, chiar dac au fost pstrate structurile inițiale.
final cu modificrile artate s-a efectuat la 27.07.1994.
Un alt argument în sprijinul celor artate mai sus se refer și la prețul la care poate fi cumprat imobilul înainte de a fi efectuate îmbuntțirile substanțiale (anterior anului 1994 exista o singur camer cu dependințe comune) și dup efectuarea îmbuntțirilor (fiecare camer având dependințe proprii).
În aceast situație, nu se poate reține c în cauz sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.85/1992, ci prevederile nr.OUG130/2004, act normativ care reglementeaz situația locuințelor de serviciu construite dup anul 1992 și aflate în patrimoniul societților comerciale din portofoliul Ministerului Economiei și Comerțului.
Mai mult, poziția apelantelor cu ocazia soluționrii pe fond a apelului a fost aceea de a rezolva litigiul pe cale amiabil, în sensul de înstrina ctre reclamant imobilul în litigiu, îns la un preț care s evidențieze valoarea real a acestuia și nu la o valoare social.
În ceea ce privește susținerile apelantelor în sensul c prima instanț nu a avut în vedere și aprrile pârâtelor, acestea au fost privite ca nefondate, atâta timp cât prima instanț le-a analizat, îns nu le-a dat eficienț juridic.
De asemenea, s-a reținut c apelantele-pârâte nu pot fi obligate la plata de daune cominatorii, atâta timp cât reclamantul nu a suferit un prejudiciu, confirmând posesia continu a imobilului.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedur civil și respectarea termenului statuat de art.301 din același cod, împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Într-o prim critic se susține c hotrârea este dat cu înclcarea legii, respectiv a Legii nr.85/1992, în condițiile în care dreptul reclamantului de a cumpra locuința în temeiul art.7 din aceast lege s-a nscut anterior intrrii în vigoare a nr.OUG130/2004.
În dezvoltarea criticii se arat c antecesoarele pârâtelor și-au manifestat acordul cu privire la înstrinarea apartamentelor din blocul în litigiu, motivul care a determinat schimbarea poziției acestora reprezentându-l prețul, care nu poate constitui un argument pentru înclcarea drepturilor reclamantului.
Se susține c nu poate fi imputat reclamantului tergiversarea vânzrii, aceast culp aparținând pârâtelor, nu poate fi sancționat cumprtorul prin acceptarea prețului actual al imobilului.
Recurentul susține c ceilalți 48 de vecini aflați în aceeași situație au câștigat în mod irevocabil litigii identice cu cel dedus judecții.
Într-o alt critic se susține c instanța de apel a dat o interpretare greșit lucrrilor tehnice efectuate în cauz, în condițiile în care din 1976 pân în prezent blocul și-a pstrat destinația de locuinț de serviciu, îmbuntțirile aduse începând cu anul 1991 vizând doar sporirea confortului.
Vânzarea locuințelor de serviciu a devenit obligatorie pentru agenții economici la simpla cerere a chiriașului, inclusiv pentru cei care dețin locuințe construite dup anul 1992, pentru acesta din urm fiind aplicabile nr.OUG130/2004.
Se concluzioneaz c în speț erau aplicabile dispozițiile Legii nr.85/1992, locuința fiind construit din fondurile statului, anterior anului 1991.
Criticile au fost încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod procedur civil și se solicit admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii soluției adoptat de instanța de fond.
Pârâtele Serv B - Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice " " și Serv au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele și lucrrile dosarului, Curtea constat c recursul este fondat.
Este cert c în aceast materie nu a existat o practic unitar în aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/1992, în situația contractelor de închiriere încheiate dup data intrrii în vigoare a acestui act normativ.
De aceea, prin decizia nr.5 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr.59/2007, la data de 21 ianuarie 2008, fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit c dispozițiile Legii nr.85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu alt destinație construite din fondurile statului și din fondurile unitților economice sau bugetare de stat, republicat, sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate dup data intrrii în vigoare a acestui act normativ.
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedur civil, aceast decizie este obligatorie și, în consecinț, cum decizia recurat a fost pronunțat la data de 16 mai 2008, se impunea ca instanța de apel s se conformeze acesteia.
Soluția atacat se întemeiaz pe dispozițiile nr.OUG130/2004, act normativ care reglementeaz situația locuințelor de serviciu construite dup 1992 și aflate în patrimoniul societților comerciale din portofoliul Ministerului Economiei și Comerțului și constat inaplicabilitatea în speț a prevederilor Legii nr.85/1992.
Faț de dispozițiile deciziei pronunțate în interesul legii, se constat c în speț sunt incidente prevederile Legii nr.85/1992, chiar dac contractul de închiriere poart o dat ulterioar intrrii în vigoare a acesteia, așa încât reclamantul, în calitatea sa de titular al unui asemenea contract, poate solicita obligarea unitților economice la încheierea contractului de vânzare-cumprare asupra suprafeței pe care o ocup.
Art.7 din acest act normativ impune drept condiție pentru încheierea contractului de vânzare-cumprare doar aceea ca locuința s fie construit anterior intrrii în vigoare a legii și nu pe aceea a anterioritții contractului de închiriere.
Cum din actele și lucrrile dosarului rezult c celorlalți colocatari li s-au aplicat dispozițiile acestei legi, este de principiu c aceste dispoziții se aplic tuturor raporturilor juridice nscute pe parcursul existenței acestei legi, indiferent de data contractelor de închiriere.
Voința juridic care st la baza încheierii contractului de închiriere trebuie s se circumscrie necesitții de ordin juridic, configurat de dispozițiile Legii nr.85/1992 (art.7 alin.1, 2 și 6).
Prin Decretul-lege nr.61/1990 s-a nscut pentru titularii contractelor de închiriere dreptul de a cumpra la cerere locuințele sau spațiile cu alt destinație construite din fondul statului și ale unitților economice sau bugetare, cu excepția locuințelor de intervenție.
Acest act normativ a consacrat obligația unitților proprietare de a vinde aceste locuințe, obligație ce a fost stabilit imperativ de normele legale (art.1 alin.1 și art.7 alin.1 din Legea nr.85/1992) și care are natura juridic a unei obligații de a face.
raportului juridic este lsat la latitudinea titularului contractului de închiriere care nu este legat de vreun termen în formularea cererii de cumprare, dar odat formulat aceast cerere, cei obligați la vânzare nu mai pot aprecia asupra oportunitții vânzrii întrucât obligația de a vinde este dispus printr-o dispoziție legal.
În aceast materie se constat c puterea legiuitoare a luat msuri de protecție social de natur a asigura cetțenilor un nivel de trai decent, în acest sens sunt și staturile art.7 din Legea nr.85/1992, norm de justiție social și economic.
Așa cum corect a reținut prima instanț, imobilul în litigiu a fost calificat ca locuinț de serviciu, astfel cum se statueaz și în actul adițional la contractul de închiriere, cât și în contractul colectiv de munc la nivel de filial.
Blocul a fost construit în anul 1976, anterior apariției Legii nr.85/1992, lucrrile efectuate în perioada 1991 - 1994 având menirea de a îmbuntți confortul locatarilor, fr a mai aduce modificri structurii de rezistenț.
Prețul locuinței a fost stabilit conform dispozițiilor legale în materie, având natura unui preț de protecție social, cu indexarea stabilit în mod corect de ctre prima instanț.
Susținerea recurentului c a locuit în spațiul în litigiu și anterior întocmirii contractului de închiriere nr.2860/15.03.1993 și predrii spațiului locativ este confirmat și de adeverința nr.4261/2008 emis de Enel Distribuție, conform creia acesta a domiciliat în cminul de nefamiliști la adresa cuprins în contractul la care am fcut referire, începând cu anul 1985.
În aceste condiții, cu atât mai mult se impunea aplicarea prevederilor Legii nr.85/1992.
Întrucât tribunalul a fcut o aplicare greșit a staturilor Legii nr.85/1992, criticile încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod procedur civil sunt privite ca întemeiate, cu consecința admiterii recursului conform art.312 din același cod și a modificrii deciziei în sensul respingerii apelurilor ca nefondate și a menținerii ca legale a soluției adoptat de prima instanț.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în D,-, -RE D,.24, județul H, împotriva deciziei civile nr.108 din 16 mai 2008, pronunțat de Tribunalul Arge ș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele FILIALA DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE SERV B, SUCURSALA DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE T, T și SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE
Modific decizia în sensul c respinge apelurile declarate de pârâtele Filiala de Întreținere și Servicii Energetice Serv B și Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice
Menține sentința civil nr.5359 din 17 noiembrie 2006, pronunțat de Judec toria Deva, în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 02 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITE ȘTI - Secția Civil, pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./07.10.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Florinița
