Obligație de a face. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 31/R-CM
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL T ȘI SPORTULUI, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr.585/CM din data de 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns procuratorul intimatului-reclamant G, lipsind recurentul-pârât Ministerul T și Sportului și intimații-pârâți Statul Român-reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Afacerilor Externe.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, o cerere din partea intimatului-pârât Ministerul Afacerilor Externe, prin care solicită comunicarea motivelor de recurs, în copie.
Procuratorul intimatului-reclamant, solicită rectificarea citativului, în sensul că numele complet al reclamantului este G.
Curtea constată întemeiată cererea formulată, urmând aoa dmite și a dispune rectificarea citativului, potrivit celor menționate.
Procuratorul intimatului-reclamant G arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Procuratorul intimatului-reclamant G, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01.02.2008, pe rolul Tribunalului București, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Afacerilor Externe și Agenția Națională pentru Sport, solicitând să fie obligați la emiterea unei adeverințe din care să rezulte că în perioada 21.01.1978-23.06.1983 reclamantul a desfășurat în activitate în calitate de antrenor în baza contractului încheiat între fostul Consiliu Național pentru Educație Fizică și Sport B și Republica, că în baza acestuia a achitat la Ambasada Română din toate taxele aferente cuvenite statului român pentru impozite, cât și cotele de asigurări sociale ce trebuiau achitate de către fostul la Ministerul Muncii potrivit dispozițiilor Decretului nr. 233/23.12.1974 și că prin statul român s-au încasat prin cote cedabile sumele depuse în contul Agenției Naționale pentru Sport care a preluat gestiunea, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a solicitat pârâților în cauză emiterea acestei adeverințe, iar aceștia au refuzat. Astfel, Ministerul Finanțelor Publice, prin adresa nr.-/2007 i-a comunicat că nu este în măsură să îi confirme suma încasată în valută care a fost reținută pentru Fondul de Pensii pentru că în calitate de minister de sinteză centraliza încasările în valută raportate de ministerele și instituțiile de stat care pe domeniul de activitate încheiau contracte personalului român de specialitate trimis la muncă în străinătatea cu recomandarea de a se adresa Agenției Naționale pentru Sport în vedere rezolvării situației.
Ministerul Afacerilor Externe i-a comunicat că toate veniturile realizate aparțin statului român și nu acestui minister, apreciind că Ambasada Română din nu a fost decât un intermediar.
Ca urmare a refuzului acestor pârâți de a-i elibera adeverința respectivă, Casa Județeană de Pensii A nu i-a luat în considerare vechimea pentru care a achitat în valută sume considerabile de bani pe perioada 21.01.1978-31.12.1982, întrucât Agenția Națională pentru Sport i-a eliberat o adeverință în acest sens însă incompletă întrucât nu a menționat sumele cedate Ministerului Muncii.
La data de 08.05.2008, pârâta Agenția Națională pentru Sport a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât la data formulării acțiunii Decretul nr.233/1974 a fost abrogat prin Legea nr.120/2000, pct.II.alin.25.
Pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât în conformitate cu disp. art.6 din Decretul nr.233/1974 misiunile diplomatice sau oficiile consulare calculează și urmăresc încasarea sumelor suspuse obligației de transfer, iar sumele încasate se comunică trimestrial ministerelor de care aparțin angajații trimiși în străinătate, precum și Ministerul Finanțelor.
Pârâtul a invocat și excepția de necompetență materială a Tribunalului București față de împrejurarea că între și reclamant nu au existat raporturi de muncă și față de disp. Legii nr.554/2007.
Prin sentința civilă nr.3925/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a a respins excepția de necompetență materială a instanței, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului București, Secția a VIII-a și a declinat competența în favoarea Tribunalului Argeș, cu motivarea că reclamantul are domiciliul în județul
La data de 18.02.2009, Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are calitatea de reprezentant al Statului Român, având în vedere disp. nr.HG34/2009, art.3 pct.81 și că, în principal are atribuții de natură fiscală, având calitate procesuală pasivă doar în acele situații în care legea i-o conferă prin dispoziții speciale sau pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, fiind necesar întotdeauna ca această calitate să fie justificată de existența unor legături cu raportul juridic dedus judecății. În aceste condiții, Agenția Națională pentru Sport și Ministerul Afacerilor Externe sunt singurele în măsură să formuleze apărări cu privire la cazul de față.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.585/CM/20.03.2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Afacerilor Externe și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respingând acțiunea față de aceștia și a admis acțiunea împotriva pârâtului Ministerul T și Sportului, care a fost obligat să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte că în perioada 12.01.1978-23.06.1983 a lucrat în pe bază de contract și să evidențieze sumele virate cu titlu de contribuții la bugetele speciale de stat, precum și impozitul aferent.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul solicită eliberarea de către pârâți a unei adeverințe din care să rezulte reținerea și, respectiv, virarea contribuției de asigurări sociale și a celorlalte rețineri salariale ce s-ar fi efectuat de fostul angajator în perioada 12.01.1978-23.06.1983, interval în care a desfășurat activitate în.
Potrivit art.5 din Decretul nr.233/1974, cetățenii români angajați în străinătate erau obligați să declare la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale România, în termen de 30 de zile de la data încasării, veniturile realizate în valută, pentru munca prestată, inclusiv gratificații, sporuri, indemnizații și orice alte venituri în valută, precum și reținerile, contribuțiile și cheltuielile prevăzute la art.3 și să anexeze la declarație actele doveditoare privind aceste venituri, rețineri, contribuții și cheltuieli. În termen de 30 zile de la data încasării veniturilor în valută se depuneau la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare sumele care se transferau. Calculul și urmărirea încasării sumelor supuse obligației de transfer se făceau de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale România din țările respective. Sumele încasate se comunicau trimestrial ministerelor de care aparțin angajații trimiși în străinătate, precum și Ministerului Finanțelor.
Din analiza acestor texte rezultă că Ministerul Finanțelor Publice avea la acel moment doar rolul de a centraliza încasările în valută raportate de ministerele și instituțiile de stat care în domeniul lor de activitate încheiau contracte personalului R de specialitate trimis la muncă în străinătate și că Ministerul Afacerilor Externe avea doar rol de intermediar, asigurând transferul acestor sume către Statul Român. Așa cum a precizat și reclamantul în acțiune și cum prevăd și disp. art.6 din Decretul nr.233/1974, cotele legale în valută asupra veniturilor reclamantului au fost încasate de către Ambasada Română din, au fost virate către Ministerul Afacerilor Externe, iar acesta, la rândul său a virat sumele încasate către fostul Consiliu Național pentru Educație și Sport, care a achitat reclamantului drepturile salariale respective.
În consecință, între și reclamant nu a existat nici un fel de raport juridic, la fel și între reclamant și Ministerul Finanțelor Publice, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Externe și Ministerului Finanțelor Publice a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii introdusă împotriva acestor pârâți.
În ceea ce privește fondul cauzei, tot din dispozițiile de mai sus rezultă că angajatorului reclamantului, Agenția Națională pentru Educație Fizică și Sport, în prezent Ministerului T și Sportului, care a realizat plata drepturilor salariale ale reclamantului și care trebuie să dețină documente doveditoare în acest sens, îi revine această obligație de a emite adeverința, potrivit art.40 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, în baza textelor legale invocate, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtul Ministerul T și Sportului să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte că în perioada 12.01.1978-23.06.1983 a lucrat în pe bază de contract și să evidențieze sumele virate cu titlu de contribuții la bugetele speciale de stat, precum și impozitul aferent.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Ministerul T și Sportului criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate arătând, în esență, următoarele:
- Instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, motiv prevăzut de art.304 pct.9 teza I Cod procedură civilă, deoarece a admis acțiunea împotriva recurentului, în baza dispozițiilor Decretului nr.233/1974, fără a se pronunța asupra apărării acestuia în sensul că decretul susmenționat a fost abrogat prin Legea nr.120/2000 privind abrogarea unor acte normative, Pct.II - Decrete ale Consiliului de Stat;
- Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 teza a II-a Cod procedură civilă, deoarece fostul Consiliu Național pentru Educație Fizică și Sport nu avea calitatea de instituție publică nominalizată în art.38 din Decretul nr.233/1974 privind unele drepturi și obligații ale cetățenilor români care realizau venituri în valută.
Instanța nu a ținut cont la pronunțarea sentinței de faptul că, pârâtul l-a informat pe reclamant că trebuie să se adreseze Ministerului Afacerilor Externe pentru obținerea informațiilor necesare, și de împrejurarea că reclamantul este nemulțumit de răspunsurile primite de la alte ministere, însă această situație nu poate angaja răspunderea pârâtului.
Instanța a aplicat greșit dispozițiile art.40 din Codul muncii, care nu prevăd obligația angajatorului de a elibera adeverințe în sensul celei solicitate de reclamant și nu a ținut cont că, la data înregistrării cererii de chemare în judecată reclamantul nu deținea calitatea de angajat al Ministerului T și Sportului.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză prin procuratorul său, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivând, în esență, că recurentul a preluat și fostul Consiliu Național pentru Educație Fizică și Sport, care era administrație publică centrală, și deci răspunde de obligațiile ce-i reveneau acestuia potrivit Decretului nr.233/1974, chiar dacă, ulterior, acest decret a fost abrogat.
S-a mai arătat că, pentru perioada menționată în acțiune era în vigoare un alt cod al muncii, iar argumentul că reclamantul nu deține calitatea de angajat al recurentului este pueril și formal.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 teza I Cod procedură civilă este nefondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, acțiunea nu a fost admisă în temeiul dispozițiilor Decretului nr.233/1974, ci în baza art.40 din Codul muncii, potrivit obligației ce i-ar fi revenit fostului, preluat de recurent.
Este adevărat că la data pronunțării sentinței Decretul nr.233/1974 fusese abrogat prin Legea nr.120/2000, însă acțiunea reclamantului se referă la perioada 1978 - 1983 când decretul susmenționat era în vigoare.
Prima critică din cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 teza a II-a Cod procedură civilă, este nefondată pentru că, astfel cum rezultă în mod clar din actele dosarului, angajatorul reclamantului pentru perioada 1978 - 1983, cât acesta a lucrat în Republica, a fost Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport care, potrivit art.8 și 11 din decret, reprezenta instituția prin care s-a încheiat contractul de muncă cu partenerul extern și care trebuie să aibă în evidența încasărilor pentru perioada respectivă, situația sumelor virate în țară, având destinație de contribuții la bugetele speciale de stat.
Mai mult, Decretul nr.233/1974, în vigoare de la data de 01.02.1975, avea doar 23 de articole, astfel că articolul nr.38 din acesta, articol invocat de recurent, nu se regăsește în decret.
Cea de-a doua critică din cel de-al doilea motiv de recurs invocat este nefondată, în condițiile în care recurentul a preluat, între alte agenții, și pe cea care i-a succedat fostului, astfel că acestuia îi revin și dispozițiile ce i-ar fi revenit angajatorului reclamantului pentru perioada în litigiu.
Și ultima critică formulată este nefondată în condițiile în care dispozițiile art.40 din Codul muncii prevăd obligativitatea angajatorului de a elibera, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat și evident de fost salariat a solicitantului.
Tot în legătură cu această critică trebuie reținut că nu are nici un fel de relevanță împrejurarea că reclamantul nu avea, la data formulării acțiunii, calitatea de angajat al recurentului, în condițiile în care prin acțiune s-a solicitat comunicarea de date privind perioada 1978-1983, când reclamantul avea calitatea de angajat al unei instituții preluate ulterior de recurent.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL T ȘI SPORTULUI, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr.585/CM din data de 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul G, prin mandatar, domiciliat în B,-, - 10,.3, etaj 5,.142, sector 6 și pârâții STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,- și MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, cu sediul în B,-, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.6/21.01.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
