Obligație de a face. Decizia 311/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 311
Ședința publică din data de: 04.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurentele - reclamante și și recurenții - pârâți și - împotriva deciziei civile nr. 1099A/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentele - reclamante și, reprezentate de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/24.01.2009, aflată la fila nr. 23 din dosar și recurenții - pârâți și -, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/18.02.2009, aflată la fila nr. 41 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 04.05.2009, prin compartimentul registratură, recurenții - pârâți și - au depus un set de înscrisuri, într-un singur exemplar. Totodată, arată că la data de 02.06.2009, prin compartimentul registratură, recurenta - reclamantă a depus un set de șase fotografii, într-un singur exemplar.
Reprezentantul recurentelor - reclamante și precizează că recursul părților adverse a fost anulat ca netimbrat, la acest moment aflându-se pe rol numai recursul declarat de către părțile pe care le reprezintă.
Menționează că recursul declarat de către părțile pe care le reprezintă privește doar împrejurarea că decizia Tribunalului Bucureștia fost pronunțată în contradictoriu cu recurenții - pârâți și nu cu fiul acestora.
Precizează că a depus la dosar setul de fotografii pentru că nu s-a schimbat situația de fapt, veranda nefiind demolată.
Totodată, comunică și părților adverse, prin avocat, setul de fotografii depus la dosar prin compartimentul registratură.
Continuând, solicită introducerea în cauză a lui.
De asemenea, solicită să depună la dosar un set de înscrisuri, în susținerea împrejurării că s-a cumpărat atât imobilul cât și dependințele acestuia și precizează că este vorba despre acte emanate de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară din care rezultă că nu s-a dezmembrat dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
Depune note scrise și copii după: încheiere nr. -/14.03.2007 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B Sector 1, extras de carte funciară cu privire la nr. cadastral 7204/1, contract de vânzare-cumpărare nr. 32081/08.07.2003 și schiță cadastrală.
Reprezentantul recurenților - pârâți și - apreciază că în raport de dispozițiile art. 316 Cod procedură civilă raportat la art. 239 pct. 1 Cod procedură civilă, cererea este inadmisibilă.
Totodată, invocă excepția lipsei de interes a părților adverse în raport de declarațiile depuse la dosar, cauza fiind, în opinia sa, rămasă fără obiect.
De asemenea, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a face dovada asigurării de dovezi.
Reprezentantul recurentelor - reclamante și apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 316 Cod procedură civilă.
Reprezentantul recurenților - pârâți și - învederează că veranda a fost demolată și nu mai are sens introducerea în prezenta cauză a lui .
Curtea, deliberând, având în vedere criticile aduse deciziei prin motivele de recurs, apreciază că nu poate să primească criticile formulate la termenul de judecată de astăzi și din perspectiva unei măsuri procesuale cum este cea de a introduce în cauză a succesorului cu titlu particular, pentru că în această modalitate ar rezolva obiectul dosarului de recurs și, în raport de susținerile părților, apreciază că prezenta cauza se află la acest moment în stare de judecată.
Curtea acordă cuvântul părților cu privire la cererile de recurs formulate în cauză, urmând ca acestea să aibă în vedere și mențiunea din încheierea de ședință anterioară, când s-a constatat că nu a s-a achitat taxa judiciară de timbru datorată de către recurenții - pârâți și -.
Reprezentantul recurentelor - reclamante și solicită admiterea recursului declarat de către părțile pe care le reprezintă și pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu și în subsidiar, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, solicită respingerea excepție lipsei de interes invocată de către părțile adverse și anularea ca netimbrat a recursului formulat de către recurenții - pârâți și -, cu cheltuieli de judecată; depune copii după: chitanța nr. 21/01.06.2009 și factura nr. 160/01.06.2009.
Reprezentantul recurenților - pârâți și - formulează concluzii de respingere a recursului promovat de către recurentele - reclamante și ca rămas fără obiect și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată; depune chitanța nr. 89/22.05.2009 și factura nr. 12/22.05.2009.
Totodată, lasă la aprecierea instanței recursul promovat de către părțile pe care le reprezintă.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererilor de recurs formulate de către recurentele - reclamante și și recurenții - pârâți și - împotriva deciziei civile nr. 1099A/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul 4817/299/26.02.2007 la Judecătoria sectorului 1 B, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții și și au solicitat să fie obligați să desființeze construcția edificată între imobilul situat în B,-, sector 1 și limita de proprietate cu imobilul situat în B,-, sector 1, iar în situația în care pârâții nu se vor conforma să fie autorizați reclamanții să desființeze pe cheltuiala pârâților construcția edificată de către aceștia între imobilul situat în B,-, sector 1 și limita de proprietate cu imobilul situat în B,-, sector 1, precum și obligarea pârâților la plata de daune cominatorii către reclamante în cu antum de 500 lei/zi începând cu data introducerii acțiunii.
Pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând inadmisibilitatea în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect daune cominatorii.
Pârâții au depus la dosar și o cerere reconvențională prin care au solicitat să fie obligate reclamantele - pârâte să-și retragă construcția edificată cu destinația de garaj pe o adâncime de 0,5, astfel încât apa și reziduurile provenite din precipitații, să cadă pe proprietatea acestora.
Judecătoria sector 1 pronunțat sentința civilă nr. 14531/22.oct.2007 prin care a respins excepția de inadmisibilitate în ceea ce privește capătul 3 de cerere având ca obiect daune cominatorii.
A fost admisă în parte acțiunea introdusă de reclamantele - pârâte și au fost obligați pârâții - reclamanți să desființeze construcția denumită "verandă" situată în B,-, sector 1, la limita de proprietate cu imobilul din B,-, sector 1, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic. Totodată au fost autorizați reclamanții - pârâți ca în situația în care în termen de 2 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii pârâții - reclamanți nu procedează la desființarea construcției respective, să desființeze pe cheltuiala pârâților reclamanți această construcție.
A fost respins ca neîntemeiat capătul 3 de cerere având ca obiect daune cominatorii.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că noua construcție - "veranda" - edificată între imobilele din-, sector 1 și din-, sector 1, ce are o suprafață de 13,72. afectează proprietatea reclamantelor-pârâte deoarece reduce lumina naturală care pătrunde în terasă prin peretele de plăci de sticlă, iar datorită distanței de numai 25 cm. Față de peretele terasei reclamantelor-pârâte nu permite executarea de lucrări de întreținere și reparații la peretele vestic al terasei. De asemenea, în spațiul de 25 cm. Dintre cei doi pereți se adună zăpadă, ori se udă în cazul ploilor torențiale, producându-se igrasie.
În ceea ce privește construcția denumită garaj, a reținut instanța că aceasta este construită dintr-un schelet metalic și acoperită parțial cu plăci de azbociment, aceasta constituind practic o copertină cu suprafața de 11. ce are panta de scurgere în curtea reclamantelor pârâte.
Referitor la apărarea pârâților-reclamanți în sensul că edificarea noii construcții s-ar fi făcut în baza autorizației de construire nr. -6/2004, a reținut instanța că respectiva autorizație se referea la reparații capitale ale vechii verande - în privința căreia s-a constatat desființarea (în baza sentinței civile nr. 7801/2002 a Judecătoriei sector 1) prin procesul verbal întocmit la data de 23.11.2006 de executorul judecătoresc.
Excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la plata de daune cominatorii a fost respinsă în considerarea interpretării date art. 580 ind. 3 din pr.civ.prin decizia nr. 20/2005, pe calea recursului în interesul legii, de către Înalta Curte de Casația și Justiție.
Pe fondul acestui capăt de cerere, a apreciat instanța că este neîntemeiat pentru că obligația solicitată a fi stabilită în sarcina pârâților-reclamanți poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite, prin intermediul executorilor judecătorești, ori prin realizarea ei de către reclamantele pârâte pe seama pârâților reclamanți.
Relativ la invocarea de către reclamante a excepției autorității de lucru judecat în privința cererii reconvenționale (față de sent. civ. nr. 7801/2002) și respectiv la invocarea de către pârâții reclamanți a autorității de lucru judecat pe aspectul referitor la inadmisibilitatea capătului de cerere având ca obiect plata de daune cominatorii (raportat la dec. civ. nr. 1086/2007 a Tribunalului București secția a III-a civilă), a constatat instanța că au fost invocate după închiderea dezbaterilor, cu încălcarea principiului contradictorialității, și ca atare nu au fost avute în vedere în analiza făcută.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și.
În motivarea apelului s-a susținut în esență că:
1) Deși în considerentele sentinței apelate se recunoaște că obiectul acțiunii îl reprezintă construcția nou edificată între imobilul din B,-, sector 1 și limita de proprietate a imobilului din B,-, sector 1, denumită verandă, cu o suprafață de 13,72. totuși instanța de fond a autorizat pe reclamanții - pârâți să desființeze construcția, fără a lua în considerare că reclamantele nu au obținut o hotărâre în contencios administrativ de anulare a acestei autorizații de construcție.
2) Instanța de fond a luat în considerare doar raportul de expertiză întocmit de expertul, care precizează că respectiva verandă reduce lumina naturală ce pătrunde în terasa reclamantelor - pârâte, fără a aduce critici asupra autorizației de construcție, eliberată de specialiști în materie.
3) Hotărârea instanței de fond se întemeiază pe sentința civilă nr. 4267/15.03.2006 a Judecătoriei Sector 1, hotărâre schimbată în apel și aflată în faza de recurs, totodată fiind avută în vedere de instanță și sentința civilă nr. 8869/5.06.2007 dată de Judecătoria sector 1, atacată cu recurs.
4) Instanța de fond a dispus obligarea pârâților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1716,3 lei, însă, există o contradicție între considerente și dispozitiv de vreme ce s-au acordat în integralitate aceste cheltuieli în condițiile în care acțiunea formulată de reclamantele-pârâte a fost admisă în parte.
Intimatele - reclamante au formulat, la data de 27.03.2008, o cerere de aderare la apelul introdus de pârâți și prin care au solicitat să fie respinsă cererea reconvențională ca urmare a constatării autorității de lucru judecat.
Au specificat reclamantele-intimate că prin sentința civilă nr. 7801/19.09.2002, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosar nr. 5809/2002, între aceleași părți, având aceeași cauză, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de numiții privind obligarea lui și la refacerea acoperișului copertinei la limita proprietății, ca urmare a situației menționate în expertiza dispusă în cauză, reținându-se în hotărâre că odată cu modernizarea terasei a fost schimbată și panta de scurgere a apelor de pe terasă în curtea apartamentului din-.
Prin decizia civilă nr. 1099A/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă, a fost respins apelul principal, ca nefundat, și a fost admisă cererea de aderare la apel formulată de către apelantele-reclamante-pârâte.
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat în privința cererii reconvenționale, dispunându-se schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii acestei cereri pentru autoritate de lucru judecat în raport de sent. civ. nr. 7801/2002.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost obligați apelanții la 1910 lei cheltuieli de judecată către apelanții aderanți.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că:
Potrivit sentinței civile nr. 7801/19.09.2002 pronunțată de Judecătoria sector 1, hotărâre devenită irevocabilă, a fost admisă în parte acțiunea introdusă de reclamantele - pârâte și, fiind obligați pârâții-reclamanți să desființeze construcția edificată între imobilul situat în B,-, sector 1 și limita de proprietate cu imobilul situat în B,-, sector 1. Prin încheierea din data de 24.03.2005 pronunțată în Camera de Consiliu de către Judecătoria sector 1 fost încuviințată executarea silită a sentinței civile mai sus menționate, după care reclamantele - pârâte au fost autorizate prin încheierea din data de 6.06.2006 să desființeze pe cheltuiala pârâților - reclamanți construcția intitulată generic "verandă", edificată între imobilul din B,-, sector 1, la limita de proprietate cu imobilul din B,-, sector 1.
Instanța de fond a reținut corect că înșiși pârâții - reclamanți au desființat această construcție, fiind întocmit în acest sens de către executorul judecătoresc procesul - verbal din data de 23.11.2006, în cadrul dosarului de executare nr. 433/2006, și că ulterior pârâții au început la data de 12.02.2007 să ridice o nouă construcție cu destinația de verandă.
Susținerile făcute de pârâții - reclamanți în cadrul apelului pe care l-au declarat, în sensul că prima instanță nu ar fi luat în considerare autorizația de construire nr. -6/14.04.2004 au fost fi înlăturate de tribunal ca nefondate întrucât respectiva autorizație viza efectuarea de reparații capitale la vechea verandă, iar nu autorizarea efectuării de noi lucrări de construire așa cum au procedat pârâții - reclamanți.
Pârâții - reclamanți au mai susținut că instanța de fond a luat în considerare sentința civilă nr. 8869/5.06.2007 pronunțată de Judecătoria sector 1, deși hotărârea a fost atacată cu recurs.
Prin respectiva sentință a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta și s-a dispus suspendarea lucrărilor de construire pe care pârâții le executau neautorizat pe terenul dintre imobilul din- și limita de proprietate cu imobilul din-, sector 1, până la soluționarea litigiului care face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei sector 1, hotărârea pronunțată devenind irevocabilă în urma respingerii recursului declarat de pârâții prin decizia civilă nr. 367/28.02.2008 a Tribunalului București.
Referitor la sentința civilă nr. 4267/15.03.2006 pronunțată de Judecătoria Sector 1, despre care se face vorbire în motivele de apel, instanța de apel a constatat că prin decizia civilă nr. 1079/3.07.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bucureștia fost admis recursul declarat de recurenta - reclamantă - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 553/27.04.2007 dată de Tribunalul București în contradictoriu cu reclamanții - pârâți și, modificându-se în parte decizia recurată, s-a dispus respingerea ca nefondată a apelului declarat de apelanții - reclamanți - pârâți împotriva sentinței civile nr. 4267/15.03.2006 pronunțată de Judecătoria sector 1
Or, față de conținutul deciziei pronunțate de Curtea de Apel București este evident că sentința civilă nr. 4267/2006 a Judecătoriei sector 1 nu a fost schimbată în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate de numiții de a se constata că veranda a fost edificată cu respectarea normelor legale privind disciplina în construcții precum și a drepturilor ce se cuvin numitelor și.
Prima instanță a avut în vedere la soluționarea prezentului litigiu ansamblul dovezilor administrate în cauză, printre care figurează și raportul de expertiză tehnică întocmit de expert și prin care se concluzionează că, construcția nou edificată între imobilul din B,-, sector 1 și limita de proprietate a imobilului din B,-, sector 1, denumită "verandă" și având o suprafață de 13,72. afectează proprietatea reclamantelor - pârâte întrucât reduce lumina naturală care pătrunde în terasă prin peretele de plăci de sticlă tip "Nevada", iar datorită distanței de numai 25 cm față de peretele terasei reclamantelor-pârâte nu permit executarea de lucrări de întreținere și reparații la peretele vestic al terasei.
Totodată expertul menționează în raportul pe care l-a întocmit că în spațiul de 25 cm dintre cei 2 pereți se adună zăpadă sau se udă în cazul ploi lor torențiale, producându-se igrasie.
A fost apreciată nefondată și critica referitoare la obligarea pârâților - reclamanți la plata cheltuielilor de judecată acordate reclamantelor - pârâte și în raport de dispozițiile art. 274.pr.civ. potrivit cărora partea care cade în pretenții va suporta cheltuielile ocazionate de proces făcute de partea care a câștigat, cheltuieli ce sunt reprezentate în cauză de taxa de timbru, onorariu de avocat și onorariu de expert.
S-a mai reținut că, prin cererea reconvențională, pârâții au solicitat obligarea reclamantelor - pârâte să-și retragă construcția edificată cu destinația de garaj pe o adâncime de 0,5, astfel încât apa și rezidurile provenite din precipitații să cadă pe proprietatea acestora.
Excepția invocată de reclamantele - pârâte privind autoritatea de lucru judecat pe cererea reconvențională astfel formulată a fost apreciată întemeiată, în raport de sentința civilă nr. 7801/19.09.2002, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria sector 1 în dosar nr. 5809/2002, hotărâre prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții, privind obligarea reclamantelor la refacerea acoperișului copertinei la limita proprietății, reținându-se în considerente că așa după cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, o dată cu modernizarea terasei a fost schimbată și panta de scurgere a apelor de pe terasă în curtea apartamentului din-, sector 1.
Hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs de către apelantele reclamante-pârâte.
În motivarea recursului se susține în esență că:
Dezbaterile asupra apelurilor formulate de părți au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2008, fiind amânată pronunțarea la data de 18.09.2008 și apoi la 25.09.2008,când instanța de apel a pronunțat decizia recurată.
Intimații și nu au adus la cunoștință instanței de apel împrejurarea că, în timpul desfășurării litigiului în apel, și-au vândut imobilul din-,. 1, sector 1 către fiul lor,.
Astfel, la data de 17.09.2008, soții și au vândut imobilul din-, sector 1, B către fiul lor, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1582/17.09.2008 emis de BNP și prin încheierea din 18.09.2008, acesta din urmă și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului.
Întrucât numiții și au fost obligați prin sentința de la fond, sentința menținută în apel, să desființeze construcția intitulată veranda, situată în-, sector 1, B, recurentele arată că nu vor putea solicita executarea silită a hotărârilor judecătorești dacă noul proprietar nu va fi menționat ca atare în decizia civila recurată.
Mai susțin recurentele că intimații au premeditat cu multă vreme în urmă această acțiune, astfel că în luna martie 2008 au făcut o dezlipire a imobilului și l-au împărțit în 2 loturi.
Deși prin Sentința civilă nr. 4267/15.03.2006 pronunțată de Judecătoria sector 1 în Dosarul nr- s-a anulat parțial, în ceea ce privește veranda, contractul de vânzare-cumpărare nr. 32081/08.07.2003 pentru frauda la lege, această verandă a făcut obiectul dezlipirii imobilului în lotul 2, conform cu propunere de dezlipire, anexat prezentului recurs.
În această situație, decizia civilă recurată a fost pronunțată în contradictoriu cu 2 persoane care nu mai aveau calitate procesuală întrucât nu mai erau titularii dreptului de proprietate al imobilului din B,-, sector 1.
Recurs legal timbrat.
Prin recursul declarat de către recurenții pârâți-reclamanți se susține în esență că între părțile din proces au existat mai multe litigii, în urma acestora fiind pronunțate hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
Susțin recurenții că, în speță, instanțele nu au clarificat ce certitudine dacă "veranda controversată" a fost edificată de pârâții-recurenți sau a făcut obiectul unei translații a dreptului de proprietate din fondul de stat, astfel cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare. Organul administrației de stat abilitat să răspundă de disciplina în construcții a eliberat autorizația de construire nr. -6/2004 privitoare la repararea verandei cumpărate de recurenți. Instanțele de fond și apel trebuia să decidă ca unul dintre obiectivele expertizei să fie acela de a se stabili dacă și în ce măsură recurenții pârâți reclamanți au respectat menționata autorizație de construire.
Recurenții-pârâți reclamanți nu au depus dovada achitării taxelor judiciare aferente căii de atac exercitate.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cu precădere recursul declarat de către recurenții-pârâți, corespunzător exigențelor art. 137 alin. 1.pr.civ. în condițiile în care pentru acesta nu a fost depusă dovada achitării taxelor judiciare legal datorate, Curtea reține următoarele:
Potrivit cu exigențele art. 20 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se achită anticipat, iar sancțiunea care operează în ipoteza neachitării acestora este aceea a anulării cererii de investire a instanței.
Constatând că recurenții pârâți-reclamanți și au fost legal înștiințați - prin mențiune corespunzătoare în conținutul citației trimise pentru primul termen de judecată - cu privire la cuantumul taxei de timbru și timbrului judiciar datorate pentru judecarea căii de atac pe care au înțeles să o promoveze, iar aceștia nu au înțeles să administreze dovezi care să ateste îndeplinirea obligației ce le icumba potrivit normei juridice menționate, Curtea urmează a face aplicarea sancțiunii susarătate, respectiv anularea recursului ca netimbrat.
Analizând recursul formulat de către recurentele reclamante-pârâte în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele impuse prin art. 304.pr.civ. Curtea constată caracterul fondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Potrivit actelor administrate în fața instanței de recurs, pârâții-reclamanți și - care aveau calitate de proprietari ai imobilului situat în-, sector 1, B, din a cărui compunere făcea parte și construcția "verandă" în privința cărora reclamantele pârâte au solicitat instanței să dispună obligația pârâților de aod esființa - au procedat la dezmembrarea /dezlipirea imobilului menționat. În urma acestei operațiuni au fost formate două loturi, cel de-al doilea lot fiind format din:veranda acoperită de 19,6m.p. + magazie de 7,85. situate la parte; pivnița de 8,68. situată la subsol și teren aferent de 32,29.
Schița în baza căreia s-a efectuat această dezmembrare (fila 28) este datată martie 2008, la această dată litigiul aflându-se în faza judecării apelului.
La data de 17.09. 2008, după închiderea dezbaterilor în fața instanței de apel și reținerea cauzei spre soluționare, pârâții-reclamanți au înstrăinat cel de-al doilea lot rezultat în urma dezmembrării menționate - în compunerea căruia intră, astfel cum s-a reținut, și veranda asupra căruia poartă litigiul pendinte.
Procedând în acest mod, și neaducând la cunoștința instanței de apel modificarea care s-a produs în privința situației juridice a construcției în litigiu, pârâții-reclamanți au creat premisele lipsirii de efecte a hotărârilor judecătorești prin care s-a statuat asupra situației litigioase existente între ei și reclamantele-pârâte.
Altfel spus, pârâții recurenți au înstrăinat către un terț (față de proces) chiar dreptul litigios în condițiile în care au vândut bunul asupra căruia purta litigiul, iar într-o atare situație aveau obligația - potrivit cu exigențele art. 129 alin. 1 coroborat cu 723 alin. 1.cpr.civ. - să încunoștiințeze instanța de apel (care încă nu se desesizase de judecarea apelurilor câtă vreme nu pronunțase o hotărâre aptă să producă acest efect) pentru ca aceasta să aibă posibilitatea de a aprecia asupra consecințelor actului juridic translativ de proprietate în planul cadrului procesual în care s-a desfășurat procesul și urma să pronunțe o hotărâre susceptibilă de a tranșa situația litigioasă dedusă judecății.
Față de considerentele expuse Curtea apreciază că, urmare a unei conduite contrare exigențelor art. 129 alin. 1 coroborat cu art. 723 alin. 1.pr.civ. pe care pârâții-reclamanți au avut-o în perioada în care pricina s-a aflat pe rolul instanței de apel, aceștia au creat condițiile sustragerii de la aducerea la îndeplinire a obligației stabilite în sarcina lor în urma judecății în fond a pricinii atât în ceea ce îi privește cât și în ceea ce îl privește pe terțul cumpărător al dreptului asupra căruia poartă litigiul.
Având în vedere că singurul motiv al recursului analizat se referă la conduita anterior descrisă a recurenților pârâți reclamanți, iar într-o atare situație eventuala extindere în recurs a cadrului procesual prin introducerea în cauză a cumpărătorului verandei asupra căreia poartă litigiul ar fi echivalat cu antepronunțarea instanței de recurs pe însuși recursul formulat de către reclamantele-pârâte, cât și împrejurarea că menționata conduită a pârâților-reclamanți este contrară normelor juridice menționate dar și dreptului la un proces echitabil care rezidă în favoarea recurentelor reclamante pârâte din prevederile art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea constată că soluția care se impune în cauză este, potrivit cu dispozițiile art. 312 alin. 3.pr.civ. aceea a casării deciziei recurate și trimiterii cauzei la aceeași instanță de apel pentru rejudecare (a ambelor apeluri, ținând seama de împrejurarea că apelul declarat de către reclamantele-pârâte este unul incident și, în consecință, analiza lui pe fond este supusă unor condiționări legate de soarta apelului principal).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de și - împotriva deciziei civile nr. 1099A/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de recurentele - reclamante și împotriva deciziei civile nr. 1099A/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor principal și incident.
Obligă recurenții-pârâți la 2499 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentelor reclamante.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. GS
.red. AP
2 ex./17.06.2009
Judecători apel - Secția a III-a Civilă
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
