Obligație de a face. Decizia 3114/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-(1621/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.3114/

Ședința publică din data de 07 mai 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș

JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea

JUDECĂTOR 3: Liviu

GREFIER -

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant Sindicatul Personalului din Serviciile de -, împotriva sentinței civile nr.237 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 34460/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți RA - Administrația Serviciilor de, Sindicatul de -, Sindicatul de -, având ca obiect - obligația de a face.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 07.05.2009, când a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.237 pronunțată la data de 14.01.2009 în dosarul nr- al Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis excepția prematurității invocate de pârâta Romat - Administrația Serviciilor de și în consecință s-a respins cererea ca prematur formulată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie un conflict de interese conform art.248 alin.2 din Codul muncii. Reclamantul a susținut astfel că a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar a respectării prevederilor Legii nr.168/1999. Verificând însă acest aspect, Tribunalul a constatat că procesul-verbal din 31.07.2008 a fost întocmit cu ocazia negocierilor în vederea modificării contractului colectiv de muncă față de prevederile Legii nr.95/2008, procesul-verbal din 3.09.2008 s-a emis ca urmare a continuării negocierilor. S-a statuat astfel că în cauză reclamantul nu a făcut dovada că a sesizat în scris pârâta, că actul de sesizare conținea elementele obligatorii stipulate de dispozițiile legale, că a depus două exemplare din sesizare la Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială în a cărei rază teritorială își are sediul societatea, că a fost desemnat în termen de 24 de ore de la data înregistrării sesizării a delegatului pentru participarea la concilierea conflictului. Cele două procese-verbale depuse la dosar nu pot fi apreciate ca fiind întocmite cu ocazia concilierii, deoarece din conținutul acestora nu rezultă comunicarea sesizării către societatea pârâtă și nici desemnarea reprezentantului pentru a participa la conciliere de către Ministrul, Solidarității Sociale și Familiei. Susținerile părților și rezultatul dezbaterilor în cazul conflictelor de interese se consemnează într-un proces-verbal ce se semnează de către părți și delegatul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

Verificându-se astfel dovada respectării prevederilor art.18 din Legea nr.168/1999 s-a dispus admiterea excepției prematurității și s-a respins acțiunea ca prematur formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul Sindicatul Personalului din Serviciile de Transport -, criticând-o pentru nelegalitate. Recurentul susține în esență, că în mod greșit prima instanță a calificat obiectul acțiunii ca fiind un conflict de interese, în condițiile în care s-a invocat existența unui conflict de drepturi, conform art.248 alin.3 Codul muncii. În consecință, în mod eronat a apreciat Tribunalul că ar fi incidente dispozițiile art.18 din Legea nr.168/1999, nesocotind dispozițiile art.13 alin.1 din același act normativ ce stipulează că pe durata valabilității contractul colectiv de muncă nu pot fi declanșate conflicte de interese.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Administrația Română a Serviciilor de - Romat SA a solicitat prioritar anularea recursului declarat, pentru neindicarea motivelor de recurs în susținerea casării hotărârii judecătorești, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.

Curtea nu va putea primi apărările intimatei formulate prin întâmpinare, prin care se solicită anularea recursului cu motivarea că nu ar conține motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile aduse hotărârii atacate conform art.3021Cod procedură civilă alin.3 Cod procedură civilă, implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Ori, în speță recurentul invocă greșelile anume imputate, respectiv greșita calificare a litigiului ca fiind un conflict de interese, acesta fiind în realitate un conflict de drepturi, conform art.248 alin.3, greșita admitere a excepției prematurității, prin nesocotirea dispozițiilor art.13 alin.1 din Legea nr.168/1999.

În aceste condiții, dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea lor de către instanța de control judiciar într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, respectiv art.304 pct.9 Cod procedură civilă, aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept materiale aplicabile în cauză.

Totodată, hotărârea atacată este o hotărâre pronunțată într-o cauză privind soluționarea unui litigiu de muncă, fapt ce conferă cum susține însăși intimata Administrația Română a Serviciilor de - Romat SA, instanței de control judiciar dreptul de a examina cauza sub toate aspectele, în temeiul art.3041Cod procedură civilă, respectiv stabilirea situației de fapt (temeinicia) și aplicarea legii (legalitatea), fără a fi limitată la motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.

Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.

Conflictele de drepturi sunt potrivit art.248 alin.3 Codul muncii: "conflicte de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau alte acte normative, precum și contractele colective sau individuale de muncă".

În speță, erau incidente aceste dispoziții, întrucât conflictul s-a născut ca o consecință a pretinsei nerespectări a prevederilor art.24 din Legea nr.95/2005 la încheierea contractului colectiv de muncă, respectiv a unor drepturi decurgând din lege.

Dimpotrivă, conflictele de interese sunt guvernate de dezacordul dintre angajat și angajator cu privire la o revendicare a salariaților, încă neconsacrată de lege, contractul individual, contractul colectiv de muncă. Astfel, când dezacordul între cei doi parteneri sociali este dat de neînțelegeri cu privire la încheierea contractului colectiv de muncă ne găsim în situația unui conflict de interese. El are ca obiect interese cu caracter economic, social, profesional ale salariaților cu ocazia încheierii contractul colectiv de muncă, situație neincidentă în cauză, în condițiile în care se contestă nerespectarea unor drepturi consacrate legislativ - art.24 din Legea nr.95/2005.

Drept urmare, procedând la o greșită calificare a naturii litigiului, conform art.248 Codul muncii, nelegal a fost admisă excepția prematurității cererii de chemare în judecată. Practic, prima instanță nu s-a pronunțat asupra pretențiilor concrete deduse judecății, încălcând dispozițiile art.129 alin. ultim Cod procedură civilă, neintrând în cercetarea fondului cauzei, ceea ce impune a se realiza aplicațiunea art.312 alin.5 Cod procedură civilă, cu consecința admiterii recursului, casării hotărârii recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare în fond. În acest mod se asigură posibilitatea unei juste soluționări a pricinii, iar părților din proces nu sunt lipsite de un grad de jurisdicție, urmând ca prima instanță să țină seama de toate aspectele invocate prin motivele de recurs, ca apărări de fond și întâmpinarea formulată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Personalului din Serviciile de -, împotriva sentinței civile nr.237 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 34460/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți RA - Administrația Serviciilor de, Sindicatul de -, Sindicatul de -.

Casează sentința atacată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red./05.06.2009

Jud.fond:;

Președinte:Petrică Arbănaș
Judecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 3114/2009. Curtea de Apel Bucuresti