Obligație de a face. Decizia 3115/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2519/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3115/
Ședința publică din 08.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul, împotriva deciziei civile nr.565R din data de 28.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Societatea de Construcții Metalice Montaj și Utilaje, având ca obiect "obligație de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns revizuentul G personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 09.03.2009 revizuentul Gad epus la dosar set acte, prin serviciul registratură al acestei secții.
Curtea procedează la identificarea revizuentului, care se legitimează cu seria - nr. -.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de revizuire.
Revizuentul G, personal solicită admiterea revizuirea ca nefondat și schimbarea în tot a deciziei atacate, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1200 din 11.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta Societatea de Construcții Metalice, Montaj și Utilaje SA; a fost admisă în parte cererea privind cheltuielile de judecată și obligat reclamantul la 400 lei cu acest titlu.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei în perioada mai 1970 - 2004.
La cererea reclamantului atât anterior sesizării instanței cât și pe parcursul soluționării cauzei, pârâta i-a comunicat situația veniturilor obținute de acesta în perioada mai 1970 - 2004, când a fost salariatul său, adeverințe cu veniturile brute inclusiv sporurile de toxicitate și spor de vechime, încasate de reclamant pe perioada în care acesta a fost salariatul acesteia, respectiv adeverința nr.473/13.06.2007, adeverința nr.1074/23.11.2006 și adeverința 4300/2004.
Din analiza comparativă a statelor de plată și a celorlalte evidențe care au stat la baza emiterii adeverințelor depuse în copie la dosar și a datelor evidențiate în adeverința, instanța a constatat că reclamantului i-au fost comunicate drepturile salariale, sporurile și primele de care a beneficiat în perioada în care a fost salariatul pârâtei, așa cum acestea au fost înregistrate în evidențele pârâtei.
Tribunalul a mai reținut că în cauză nu s-a făcut dovada existentei altor drepturi salariale încasate de reclamant pentru care s-au achitat contribuții la asigurări sociale și care ar putea fi avute în vedere la recalcularea pensiei.
În privința acordării grupei a ll-a de muncă, tribunalul constată că din actele dosarului rezultă că în perioada 17.11.1977-01.01.2002 în cadrul societății pârâte a beneficiat de încadrarea în grupa a ll-a de muncă și a beneficiat de prevederile HG nr. 1223/20.11.1990 și a Ordinului nr.5O/1990, numai personalul angajat al de Construcții Montaj B din cadrul intimatei, reclamantul nefiind încadrat în această grupă de muncă întrucât a lucrat la sediul societății, la activitatea industrială iar nu în activitate de construcții montaj, nefiind nominalizat în procesul verbal nr. 12607/08.08.1990 prin care s-au stabilit salariații care beneficiază de grupa a ll-a de muncă.
De asemenea, Tribunalul a reținut că nu are relevanță faptul că obiectul de activitate al pârâtei era prevăzut de Ordinul nr.59/14.02.1969, anexa 2 poziția 20, Legea nr.57/1974 art. 68 alin. 1 și alin. 2 HG nr.1223/20.11.1990 și Ordinul nr.50/1990 al, întrucât nu tot personalul pârâtei a lucrat în locuri de muncă ce au fost încadrate în grupa a ll-a de muncă.
S-a mai reținut că sumele primite cu titlul de spor sunt incluse în venitul brut realizat de reclamant, nefiind necesară evidențierea acestor sume separat față de adăugarea acestora la rubrica "total venit brut" din adeverința nr.473/13.06.2007, eliberată pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-reclamant, iar Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin decizia civilă nr.565/R/28.02.208, a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurent, îm potriva sentinței civile mai sus amintite.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și a dat dovadă de rol activ cu ocazia judecății în primă instanță.
În acest sens, Tribunalul a reținut că anterior sesizării instanței cât și pe parcursul soluționării cauzei, intimata i-a comunicat situația veniturilor obținute de acesta în perioada mai 1970 - 2004, când a fost salariatul său, adeverințe cu veniturile brute inclusiv sporurile de toxicitate și spor de vechime, încasate de reclamant pe perioada în care a fost salariatul acesteia.
Curtea a reținut că recurentul și cu ocazia exercitării recursului formulează aceleași critici cu privire la conținutul adeverințelor potrivit cărora acestea sunt false, astfel de motive fiind invocate și în primă instanță.
Însă din analiza comparativă a statelor de plată și a celorlalte evidențe ce au stat la baza emiterii adeverințelor, depuse în copie la dosar și a datelor evidențiate în adeverință, Curtea constată că recurentului i-au fost comunicate drepturile salariale, sporurile și primele de care a beneficiat în perioada în care a fost salariatul intimatei, așa cum acestea au fost înregistrate în evidențele intimatei.
Cu privire la critica recurentului că ar fi beneficiat de sporul de vechime în muncă începând cu 16.10.1975 iar nu de la data de 01.09.1976 nu poate fi reținută deoarece este contrazisă de evidențele depuse în cauză de către intimată.
Recurentul nu a făcut în recurs dovada existenței unui fals cu privire la emiterea adeverințelor de către intimată privind perioada acordării sporului de vechime.
În privința criticii cu privire la luarea în considerare a perioadei în care a lucrat în grupa a ll-a de muncă, recurentul arată că a fost prejudiciat în drepturile sale de pensie.
Curtea a constatat că potrivit susținerilor instanței de fond cât și probelor administrate în cauză rezultă că în perioada 17.11.1977-01.01.2002 în cadrul societății intimate a beneficiat de prevederile HG nr. 1223/20.11.1990 și a Ordinului nr. 50/1990 numai personalul angajat al de Construcții Montaj B din cadrul intimatei, reclamantul nefiind încadrat în această grupă de muncă întrucât a lucrat la sediul societății, la activitatea industrială iar nu în activitatea de construcții de montaj, nefiind nominalizat în procesul verbal nr.1260/08.08.1990 prin care s-au stabilit salariații care beneficiază de grupa a ll-a de muncă.
Prin urmare recurentul nu a fost încadrat în grupa a ll-a de muncă nici anterior sau ulterior acestei perioade, neavând relevanță faptul că obiectul de activitate al intimatei era prevăzut de Ordinul nr.59/14.02.1969, anexa 2, poziția 20, Legea nr.57/1974 art. 68 alin. 1 și 2, HG nr. 1123/20.11.1990 și Ordinul nr.50/1990 al, întrucât nu tot personalul pârâtei a lucrat în locuri de muncă ce au fost încadrate în grupa a ll-a de muncă.
Prin urmare, față de aceste motive Curtea constată că intimata și-a îndeplinit față de recurent obligația legală de a-i elibera adeverințele solicitate, iar potrivit legii adeverințele respective nu pot cuprinde decât ceea ce există în arhiva societății și nici de cum acordarea unor drepturi pe care recurentul consideră că în perioada desfășurării activității i s-ar fi cuvenit.
Împotriva acestei decizii a formulat cererii de revizuire revizuientul
În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art.324 pct.4 pr.civ. revizuientul a arătat că a formulat cerere prin care a solicitat să se constate modificările făcute in adeverința nr. 4300/09.12.2004 la filele nr. 25,26,33,38,de asemenea in adeverința nr.21/12.01.2005 fila nr. 24,unde in mod intenționat veniturile sale lunare au fost modificate, respectiv luna nu se regăsește in adeverința nr.4300/2004, și că făcând demersuri pentru a i se elibera adeverința nr.21/2005, a observat că și acolo venitul sau lunar a fost modificat, revizuientul arătând ca pârâta, prin persoana d-nei. în mod intenționat pe lunile noiembrie si 2004 i-a calculat incorect concediul medical.
Revizuientul a mai arătat că în adeverința nr.4300/2004 se precizează sporul de vechime începând cu data de 16.10.1975, iar in adeverința nr.473/2007, acesta se acorda începând cu data de 01.09.1976, iar ulterior toate procentele de spor de vechime sunt prezentate diferit fapt ce rezultă din adeverința nr.473/2007, față de adeverința nr.4300/2004.
Revizuientul a mai arătat că în carnetul său de muncă au fost operate o serie de modificări, precum și faptul că a lucrat în toată perioada solicitată pe Societății de Construcții - Montaj ca sudor si tehnician, având calificarea specifica,iar activitatea desfășurata in perioada 06.05.1970 pana la 31.12.2004 îndeplinește toate condițiile prevăzute de Ordinul nr.59/69, anexa 2, poziția 20, Legii 57/74,art.68,alin.(1) si (2), reglementate prin nr.HG1223/90, art.1, coroborat cu Ordinul nr.50/90, art.3, anexa 2, poziția 30, și că datorită muncii prestate ca sudor a suferit un accident de munc, nd cu handicap fizic permanent cu pierderea unui.
În susținerea cererii de revizuire, revizuientul a depus un set înscrisuri, reprezentând Adițional nr.1 la Contractul individual de muncă nr.53/2003, fișa postului, Ordin nr.242/8.10.1989, proces-verbal nr.12607/8.08.1990, adeverința nr.-, date extrase statele de plată aflate în arhiva societății, stat lichidare pentru lunile noiembrie și 2004, act privind concedii medicale, pentru lunile noiembrie și 2004, adeverințele nr.4300/9.12.2004, nr.21/12.01.2005, nr.1074/23.11.2006, nr.-/2007, fișa fiscală pentru anul 2004, iar prin concluzii scrise revizuientul a solicitat admiterea cererii formulate și schimbarea în tot a deciziei atacate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către revizuient, încadrate în motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.4 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Din conținutul cererii formulate, rezultă că revizuientul a avut în vedere cea de-a doua ipoteză reglementată de dispozițiile art.322 pct.4 pr.civ. respectiv "dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals, în cursul sau în urma judecății.
Această ipoteză vizează, deci, situația în care hotărârea ce se atacă pe calea revizuirii s-a bazat pe un înscris declarat fals, în cursul sau în urma judecății.
Rezultă deci, că pentru a se putea invoca acest temei legal este nevoie ca înscrisul respectiv să fi fost determinant pentru soluția la care s-a oprit instanța, iar prin sintagma înscris declarat fals" legiuitorul a înțeles ipoteza în care falsitatea "înscrisului a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească, în principiu o hotărâre penală.
În principiu falsul trebuie să fie constatat printr-o hotărâre penală, irevocabilă, dar acesta poate rezulta și dintr-o hotărâre civilă, practica judiciară considerând însă că această din urmă situație poate fi avută în vedere doar în situația în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată, astfel încât instanța civilă sesizată cu cererea de revizuire se va pronunța pe cale incidentală asupra falsului invocat.
Cum, în speță, partea nu a dovedit intervenirea unui impediment legal la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, astfel încât înscrisurile invocate de către acesta să fie declarate false, printr-o hotărâre judecătorească pronunțată conform dreptului penal, și nici faptul că falsitatea "înscrisurilor indicate în cuprinsul cererii de revizuire a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească, Curtea apreciază că, în speță, nu sunt întrunite dispozițiile reglementate de art.322 pct.4 pr.civ. astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei civile nr.565R din data de 28.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Societatea de Construcții Metalice Montaj și Utilaje.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
13.05.2009
Jud. recurs:;,
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
