Obligație de a face. Decizia 312/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 312
Ședința publică de la 02 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea soluției asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 31 martie 2008 și consemnate în încheierea de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 412A din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, și sentinței civile nr. 1937 din 19 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.J, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți, a, a, -, având ca obiect obligație de a face.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu -J, sub nr. 8648/2003 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea acestuia să demoleze gardul construit pe terenul lor și să-l reconstruiască pe linia de hotar unde a fost anterior, la plata contravalorii scândurilor de stejar și țevilor de metal din gardul demolat anterior sau la restituirea acestora, la plata taxei de folosință a terenului proprietatea reclamanților, cu lungimea de 20 metri și lățimea de 2 metri, și la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6926/10.11.2003 pronunțată de Judecătoria Tg.J, a fost admisă în parte acțiunea, fiind obligat pârâtul să-și retragă gardul pe vechiul amplasament de la zero centimetri în punctul de pornire din zidul exterior al anexelor gospodărești ce îi aparțin acestuia până la 30 cm la limita nordică a proprietăților învecinate ale părților, să plătească reclamanților 242.790 lei ROL contravaloare producție agricolă, 495.000 lei Rol contravaloare scânduri și 750.000 lei Rol contravaloare țevi de metal și să plătească reclamanților cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 310/02.03.2004 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAa fost admis apelul declarat de pârât, schimbându-se în parte sentința. Astfel s-a respins acțiunea formulată de reclamantul pentru lipsa calității procesuale active a acestuia, s-a respins capătul de acțiune al reclamantei privind obligarea pârâtului la plata contravalorii scândurilor și țevilor pentru prescrierea dreptului material la acțiune și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtului 3.148.000 lei Rol cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 2771/2.11.2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAa fost admis recursul declarat de pârât împotriva acestei decizii și sentinței nr. 6926/10.11.2003, casându-se ambele hotărâri și trimițându-se cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg J, reținându-se că, potrivit art. 129 alin. 5. judecătorii aveau îndatorirea de a pune în discuția reclamanților calificarea cererii de chemare în judecată în condițiile în care prin acțiune s-a cerut expres obligarea pârâtului să demoleze gardul construit pe terenul reclamanților și să îl reconstruiască pe vechea linie de hotar, cerându-se totodată și despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului proprietatea reclamanților pe o lungime de 20 metri și o lățime de 2 metri.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J, sub nr. unic -.
La primul termen după rejudecare, 13.02.2006, reclamanții și-au modificat acțiunea depunând la dosar cerere prin care au solicitat chemarea în judecată și a pârâților și - ( fostă ) - alături de pârâtul inițial și au pretins și stabilirea liniei de hotar dintre terenuriașa încâtterenul reclamanților să aibă suprafața de 1200 mp. cu latura dinspre șosea de 23 metri, latura dinspre sud de 35 metri și latura dinspre apus de 28 metri, cu obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren lată de 2 metri pe o lungime de 28 metri învecinată la S-, N-, V- S și E- drumul comunal, precum și, în cazul refuzului pârâților de demolare a gardului, să fie autorizați reclamanții să-l demoleze pe cheltuiala pârâților.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane care ar pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta, chemând astfel în judecată pe intervenienții și - în calitate de moștenitori legali ca și reclamanta ai autorului.
La termenul de judecată din 26.02.2007 pârâtul a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamanților să îl despăgubească pentru prejudiciul pe care l-au cauzat prin deteriorarea zidului pivniței sale ca urmare a faptului că după anul 1997 au lipit anexele lor, bucătărie de vară, WC și cotețe de păsări, de peretele pivniței pârâtului și zidurilor anexelor sale, totodată obligarea reclamanților să-i lase liber terenul lăsat pentru streașina pivniței și ocupat prin amplasarea anexelor cotețe de păsări, de porci și WC, respectiv suprafața de 4,425 mp. în valoare de 100 lei RON, cu lungimea de 8,85 metri și lățimea de 0,50 metri, cerere ulterior precizată, prin obligarea reclamantei să își retragă anexele care sunt lipite de anexele sale și care îi ocupă terenul lat de 0,5o m și de 8,85.
Au fost administrate probe cu martori, înscrisuri, expertiză de specialitate efectuată de expertul și contraexpertiză efectuată de experții, și -.
Soluționând cauza Judecătoria Tg-J, prin sentința civilă nr. 1937 din 19.03.2007, a respins cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanții și, împotriva pârâților, - și -decedată și moștenită de pârâții, și. A obligat reclamanții să plătească pârâtului 306,1 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de acest pârât față de intervenienții a, și s-a disjuns judecarea cererii reconvenționale formulată de pârâtul împotriva reclamanților și.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut și motivat că reclamanții nu dețin un act de proprietate asupra terenului în litigiu; terenul din certificatul de moștenitor al reclamantei nu coincide cu situația de fapt din teren; aceeași este și situația terenului din certificatul de moștenitor al pârâtului.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență în dezvoltarea motivelor scrise că în raport de cadrul procesual stabilit prin cererea inițială și completarea ulterioară adusă acesteia, instanța de fond era datoare în principal să stabilească operațiunea grănițuirii, respectiv linia de hotar între proprietățile părților, celelalte capete de cerere fiind accesorii capătului principal, astfel că instanța practic nu s- pronunțat, nu și-a motivat în considerentele hotărârii soluția de respingere a acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 412 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins ca nefondat apelul. Au fost obligați apelanții la 200 lei cheltuieli judecată în apel către intimatul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Probele administrate cu ocazia rejudecării au evidențiat că între terenurile autorilor părților a existat un gard de sârmă, înlocuit inițial cu gard de lemn, cu poartă de trecere între cele două terenuri, ulterior fiind înlocuit cu gardul în litigiu, din scândură și bordură de ciment; autorul pârâților a dobândit terenul prin două cumpărături succesive; ultima operațiune privind înlocuirea gardului s-a realizat în anul 1997, de la acea dată între autorul reclamantei și cel al pârâților neexistând litigii pentru amplasamentul gardului așa cum a fost edificat sau pentru anexe.
Proba testimonială administrată a confirmat susținerile pârâtului, cum că gardul refăcut în anul 1997 respectat vechiul amplasament al liniei de hotar stabilită anterior între terenurile părților de autorii lor. Certificatul de moștenitor are doar un efect declarativ, prin care se constată calitatea de moștenitor, cota legală și componența masei succesorale, neconstituind așadar, în sensul legii, un titlu de proprietate valabil.
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr civilă a declarat recurs în cauză reclamanta solicitând casarea hotărârilor pronunțate și rejudecarea cauzei.
În motivarea recursului recurenta reclamantă a susținut că terenul este situat în zonă necooperativizată astfel încât nu au fost eliberate titluri de proprietate; obiectul litigiului l-a constituit mutarea gardului de pe vechiul aliniament pe aliniamentul nou cu 0,30 cm. și nu grănițuirea, care nici nu s-a făcut, precum și degradarea anexelor din cauza modificărilor făcute de pârât la anexele 4,5 și 6. Rapoartele de expertiză sunt contradictorii și nerelevante. De asemenea martorii au dat declarații mincinoase și chiar false. Certificatul de moștenitor al pârâtului este fals. Fotografiile dovedesc existența vechiului gard și mutarea acestuia pe noul aliniament.
Cu ocazia cuvântului în fond asupra recursului s-a învederat instanței de către apărătorul recurentei faptul că acțiunea a fost precizată la fond ca fiind grănițuire, însă instanțele nu au stabilit nici acum linia de hotar, sub acest aspect hotărârile recurate fiind nelegale.
Recursul este fondat și urmează a fi admis, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Instanțele au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 584 din Codul civil.
Acțiunea în grănițuire se impune a fi admisă și în situația în care se constată că amplasamentul liniei de hotar se situează pe aliniamentul ce desparte, la data judecății, cele două proprietăți. Într-o asemenea situație va fi stabilită linia de hotar pe acest aliniament, prin indicarea unor repere ce sunt necesare pentru identificarea acesteia în teren la momentul judecății și, mai ales, în viitor pentru evitarea unor litigii ulterioare.
Reclamanta și pârâtul au terenurile învecinate și există divergențe în ce privește amplasamentul liniei de hotar dintre cele două proprietăți. Astfel fiind și întrucât nu există un titlu care să ateste locul unde este situată linia de hotar dintre proprietățile părților, în mod greșit instanțele - constatând că linia de hotar se situează pe amplasamentul gardului despărțitor existent în prezent pe teren și care separă cele două proprietăți - au respins acțiunea în grănițuire.
În raport de cele expuse numai din acest punct de vedere recursul este fondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind nelegale.
Va fi admis recursul în sensul individualizării liniei de hotar dintre proprietățile părților.
Individualizare liniei de hotar, însă, va fi făcută în concordanță cu cele stabilite de instanța de apel, respectiv cu faptul că hotarul despărțitor în litigiul de față se situează pe amplasamentul actual al gardului dintre proprietățile părților.
Pentru a se decide astfel se au în vedere următoarele aspecte:
- instanța de apel a făcut o analiză a probatoriului administrat, iar pe baza acestei analize a stabilit că amplasamentul liniei de hotar dintre proprietățile părților este pe locul pe care este amplasat gardul dintre proprietățile părților și că pârâtul nu ocupă teren din proprietatea reclamantei;
- modificarea stării de fapt reținută de instanța de apel nu poate fi făcută în calea de atac a recursului întrucât implică o reapreciere a probatoriului administrat. În calea de atac a recursului nu este posibilă reanalizarea probatoriului administrat la fond și în apel, față de prevederile art. 304 Cod pr. civilă;
- criticile din recurs referitoare la faptul că rapoartele de expertiză sunt contradictorii și nerelevante, că martorii au dat declarații mincinoase și chiar false, că certificatul de moștenitor al pârâtului este fals iar fotografiile dovedesc existența vechiului gard și mutarea acestuia pe un alt aliniament nu se încadrează în exigențele art. 304 Cod pr. civilă. Instanța de apel a avut în vedere, la stabilirea stării de fapt, depozițiile martorilor. Aceste depoziții precum și fotografiile au fost luate în considerare și de expertul, expert care a concluzionat în sensul că linia de hotar se situează pe amplasamentul actual al gardului despărțitor. Faptul că declarațiile martorilor ar fi mincinoase iar certificatul de moștenitor ar fi fals excede competenței instanței și limitelor investirii.
În ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 274 și următoarele din Codul d e pr. civilă, instanța reține că potrivit art. 584 din Codul civil cheltuielile grănițuirii trebuie suportate de ambii proprietari. Astfel fiind, va fi respinsă cererea intimatului pârât privind obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul pârât la fond, în apel și recurs. Aceste cheltuieli privesc onorarii de avocat, ori în cauză atât reclamanta cât și intimatul au avut apărător, astfel încât aceste cheltuieli se compensează.
Sentința va fi menținută în ce privește respingerea cererii formulată de pârâtul pentru chemarea în judecată a altor persoane și disjungerea cererii reconvenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 412A din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, și sentinței civile nr. 1937 din 19 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.
Modifică decizia.
Admite apelul reclamantei declarat împotriva sentinței civile nr. 1937 din 19.03.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul cu nr-.
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința.
Admite în parte acțiunea, respectiv cererea în grănițuire.
Stabilește linia de hotar dintre proprietățile reclamantei și pârâtului, de la Sud spre Nord pe aliniamentul existent, astfel încât terenul reclamantei va avea la Sud 31,90 și la Nord 39,53, iar terenul pârâtului va avea o lățime de 11 în punctul situat în continuarea laturii de Sud a terenului reclamantei și 8,70 la Nord (conform schiței întocmită de expert, aflată la fila nr. 89 din dosarul nr. 1107/C/2006 al Judecătoriei Tg.J).
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea intimatului pentru cheltuieli de judecată în recurs, apel și fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn./2 ex
18.04.2008
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
