Obligație de a face. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 313
Ședința publică de la 05 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 26 februarie 2009 privind judecarea recursului formulat de reclamanții și -, împotriva deciziei civile nr.449 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr.18342 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC OLTENIA SA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 05 martie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
1. Prin sentința civilă nr.18324 din 11.12.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova,în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și - împotriva SC OLTENIA SA - Sucursala C, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța in acest sens, instanța a reținut ca punctul de trasformare figurează in evidentele pârâtei din anul 1963, in timp ce reclamanții au dobândit terenul in 1996. Instanța a reținut ca potrivit art.2 si 5 din Legea nr.18/1991, art.37 din Legea nr.318/2003 terenurile pe care sunt amplasate rețele electrice țin de domeniul public, fiind folosite in uz sau interes public. Instanța a mai apreciat ca aceasta situație nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanților, care prin Constituție nu este un drept absolut si supus unor limitări legale, prevăzute prin legi organice cum este si cazul de față. In ceea ce privește limitarea dreptului de proprietate in interes public, instanța a reținut ca prin legea nr. 318/2003 se arata expres care sunt aceste determinări, care reprezentă sarcini si obligații reale atașate fondului aservit impuse proprietarului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.
Apelanții nu au motivat apelul in fapt si in drept, nu au solicitat probatorii.
2. Prin decizia civilă nr. 449/24 sept. 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins apelul declarat de și - împotriva sent. civ. 18324/11.12.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în contradictoriu cu intimata SC DISTRIBUȚIE SA (fost SC SA).
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Susținerile reclamanților de justificare a cererii de desființare a punctului de transformare a energiei electrice au fost corect analizate de prima instanța. Astfel, dreptul de proprietate asupra terenului pe care este amplasat transformatorul a fost dobândit de reclamanți după mai mult de 30 de ani de la construirea si darea in exploatarea a acestuia. Reclamanții sunt dobânditori cu titlu particular, deci le este opozabila situația juridica a imobilului pentru limitări si servituți legale instituite anterior si au cunoscut la data cumpărării in 1996 existenta acestui transformator care era vizibil, deci au contractat pe riscul lor.
De asemenea, prima instanța in mod corect a analizat textele legale, începând cu Constituția României, care recunoaște posibilitatea limitării dreptului de proprietate pentru un interes public si continuând cu legile organice nr.18/1991 si nr.318/2003, care stabilesc ca rețele de energie, precum transformatorul in cauza sunt de interes public. Mai mult, aceste texte normative arata ca terenurile pe care sunt amplasate rețele de curent aparțin domeniului public al statului si pentru exploatarea lor se instituie servituți legale. Față de aceste texte legale, care prevăd ca terenurile pe care sunt amplasate rețelele sunt proprietate publica, reclamanții care invoca dobândirea dreptului de proprietate prin vânzare cumpărare după 30 de ani de la construirea si darea in folosința a rețelei in cauza, nu justifica îndreptățirea să ceara ridicarea, desființarea acesteia.
3. Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții reclamanți, în termen, motivat și timbrat, criticând hotărârea pentru nelegalitate.
Criticile sunt în esență următoarele: ambele instanțe au ignorat caracterul comercial al cauzei, acesta fiind un motiv de nelegalitate întrucât au fost încălcate norme imperative privind competența materială a instanțelor, ce impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei în primă instanță la Tribunalul Dolj; în cazul în care se trece peste această critică, se solicită trimiterea cauzei în primă instanță pentru rejudecare în fond, întrucât în mod greșit s-a respins acțiunea reținându-se ca reclamanții nu ar fi legitimați procesual activ, prin stabilirea greșită a regimului juridic al terenului, prin aplicarea și interpretarea unor dispoziții legale abrogate, prin interpretarea neadecvată disp. legii 13/2007, prin nesocotirea deciziilor Curții Constituționale nr. 167 și 203/2004 privind disp. cuprinse în art. 37 din Legea 318/2004.
Recursul de față este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, având prioritate în examinare, critica din recurs vizând încălcarea normelor de competență materială, având în vedere natura litigiului.
În cauză, reclamanții - invocând prerogativele ce derivă din dreptul lor de proprietate asupra terenului, au solicitat obligarea pârâtei SC SA să desființeze un post de transformare amplasat abuziv de aceasta sau, în subsidiar - în caz că lucrarea nu poate fi desființată, obligarea pârâtei la plata unei chirii - reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului.
Pârâta SC SA, este comerciant în sensul disp. art. 7 din Codul Comercial, potrivit cărora sunt comercianți "aceia car fac fapte de comerciu, având comerciul ca o profesiune obicinuită și societațile comerciale".
Postul de transformare - mijloc fix a cărui desființare se solicită, există în inventarul acestei societăți comerciale, fiind inclus în rețeaua electrică și pus în funcțiune în scopul desfășurării activității economice specifice.
Față de prevederile art. 7 Cod comercial și față de prezumția de comercialitate instituită de art. 4 Cod comercial, constituie fapte de comerț nu numai obligațiile contractuale, ci și cele ce își au izvorul în săvârșirea de fapte licite sau ilicite de către o persoană care exercită un comerț și în legătură cu activitatea sa comercială.
În aceste condiții, obligația corelativă de a desființa postul de transformare, în subsidiar aceea de a plăti contravaloarea lipsei de folosință a terenului, respectiv răspunderea existentă în sarcina pârâtului, invocată de reclamanti ca titulari ai unui pretins drept de proprietate, au un caracter vădit comercial.
Prin urmare, și litigiul de față are o natură comercială și aparține spre soluționare jurisdicției comerciale.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
În speță, cererea principală - în obligație de a face, este neevaluabilă în bani.
Necompetența materială a judecătoriei este de ordine publică, în sensul disp. art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât pricina de față era de competența unei instanțe de alt grad, respectiv a Tribunalului în primă instanță, astfel că hotărârea pronunțată este afectată de nulitatea prevăzută în art. 105 alin. 1 Cod procedură civilă.
Așadar, subzistă cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmând ca în baza art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, alin. 2 teza I Cod procedură civilă, să se admită recursul de față ca fondat, să se modifice în tot decizia recurată, în sensul admiterii apelului declarat de reclamanți.
În baza art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă se va anula sentința pronunțată și se va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Dolj - Secția comercială.
Având în vedere prioritatea în examinare a acestui motiv de recurs și soluția pronunțată, este inutilă examinarea celuilalt motiv de recurs, ce vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții și -, împotriva deciziei civile nr.449 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr.18342 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC OLTENIA SA.
Modifică în tot decizia susmenționată în sensul că admite apelul declarat de reclamanții și -, anulează sentința 18324 din 11.12.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova și trimite cauza în primă instanță la Tribunalul Dolj - Secția Comercială.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
4 ex/3.04.09
Tehn.red.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu
