Obligație de a face. Decizia 314/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 314/R/2008
Ședința publică din 1 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 260/A din 4 octombrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima, la a doua și la a treia strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul se află la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal, precum și că a fost comunicat cu intimatul.
Recursul este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Se constată că prin memoriul de recurs depus la dosar, recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Curtea, constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentinta civilă nr. 2514 din 15.05.2007 a Judecătoriei Baia Mares - respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul, pentru obligația de a face.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul olograf aflat la fila 5 în dosar, pârâtul a vândut reclamantului în anul 1989 un autoturism marca Mercedes 300.
Proprietar al autoturismului amintit, potrivit certificatului de înmatriculare depus la fila 4 este cetățeanul străin.
Potrivit actului de la fila 11 pârâtul vânzător în contractul olograf nu a acționat în nume propriu, ci în calitate de mandatar al numitului, proprietar al autoturismului. Deși eliberat la 13 ani după momentul vânzării, actul amintit confirmă fără dubii un mandat tacit dat pârâtului în vederea înstrăinării autoturismului vândut dus la bun sfârșit de către pârât.
S-a apreciat că nici din actul de la fila 11 nici din contractul olograf de la fila 5 și nici din declarația martorului audiat în cauză nu rezultă că documentele autoturismului (certificat de înmatriculare și carte de identitate) s-ar fi aflat vreodată în posesia pârâtului (mandatar) sau că acesta s-ar fi obligat să le predea într-un viitor oarecare pârâtului. Prin urmare, se poate prezuma, în lipsa unor probe care să răstoarne prezumția, că proprietarul autoturismului deține și în prezent documentele de proprietate, doar el putând avea calitatea deplină procesuală într-un proces de natura celui pornit de reclamant.
S-a reținut că obligația de a face (de a transfera sau de a facilita transferul proprietății) poate cădea exclusiv în sarcina proprietarului autoturismului, cel care l-a și vândut practic, pârâtul fiind un simplu mandatar potrivit actului de la fila 11.
Coroborând actul olograf de vânzare-cumpărare cu împuternicirea de la fila 11 instanța a apreciat că pârâtul a acționat în calitate de mandatar al proprietarului și nu în calitate de promitent vânzător.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr.260 din 4 oct.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a respins ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr.2514/2007 a Judecătoriei Baia Mare, reținându-se următoarele:
In mod greșit instanța de fond a statuat că pârâtul a acționat în calitate de mandatar întrucât din conținutul contractului de vânzare cumpărare rezultă în mod cert că acesta are calitatea de vânzător, acestuia revenindu-i obligația de predare a cărții de identitate necesară înmatriculării autoturismului vândut marca Mercedes 300 tip 124 număr de înmatriculare CE-HK-72.
Împuternicirea datată 21.11.2002 i-a fost predată reclamantului ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, fără ca acesta să-l cunoască pe numitul. Dacă reclamantul l-ar fi cunoscut pe acesta putea să încheie contractul cu el.
Autoturismul a fost vândut cu destinația de a circula pe drumurile publice și nu ca piese de schimb, fapt pentru care reclamantul a solicitat predarea certificatului de înmatriculare și cartea de identitate.
Întrucât vânzătorul se sustrage cu rea credință de la asumarea obligațiilor contractuale reclamantul a solicitat fie obligarea acestuia să predea actele necesare pentru înmatricularea autoturismului, fie să-i returneze sumele pe care le-a achitat la cumpărare.
Reclamantul apelant a depus la dosarul cauzei nota de constatare eliberată de Registrul Auto Român. Din această notă rezultă următoarele constatări tehnice: Numărul de identificare al autovehiculului diferă față de documentul prezentat, respectiv al 8-lea caracter este 3 în loc de 8 ce apare pe document. În baza de date, conform acestui număr de identificare apare ca autovehicul provenit din Olanda, unde figurează că a fost înmatriculat și are semnal de export cu posibile suspiciuni.
S-a mai menționat că documentul prezentat pentru acest autovehicul nu corespunde, deoarece nu are elemente de protecție în lumina
Față de această constatare, prezentată ca act nou în apel s-a apreciat că, pârâtul nu are calitatea de mandatar al proprietarului (care nu se cunoaște, actul prezentat nefiind corespunzător). De asemenea, acesta nu deține documentele necesare pentru înmatricularea autoturismului (posibil furat), astfel că apelul reclamantului a fost respins ca nefondat.
În legătură cu cererea apelantului de a i se returna sumele pe care le-a achitat cu ocazia achiziționării autoturismului, s-a reținut că aceasta apare ca o nouă cerere în apel, ori, potrivit art. 294 Cod proc.civ. în apel nu se pot face cereri noi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând modificarea ei în sensul de a fi obligat pârâtul să-i returneze suma de 4400 Euro, avansată pentru achiziționarea autoturismului marca "MERCEDES 300 D Tip 124", precum și cheltuielile de judecată suportate de reclamant cu acest proces, invocând dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că, la data de 20.10.2002, pârâtul i-a vândut, în calitate de vânzător, autoturismul menționat, cu nr. înmatriculare CE-HK-72 însă ulterior, potrivit notei de constatare a Registrului Auto Român din 27.09.2007 s-a constatat că pârâtul nu deține documentele legale necesare pentru înmatricularea autoturismului (posibil furat).
Consideră că în mod nelegal instanța de apel a respins apelul, întrucât din însuși conținutul deciziei recurate rezultă fără echivoc culpa vânzătorului, căruia îi incumbă obligația de răspundere pentru lucrul vândut, potrivit art.1313 civ. pârâtul neavând posibilitatea de a-i preda documentele necesare perfectării raportului obligațional întrucât nu le deține. În consecință, consideră că este îndreptățit de a cere de la vânzător restituirea prețului, cheltuieli de judecată, precum și daune interese, solicitând modificarea hotărârii și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea rejudecării cauzei.
Recursul este nefondat.
Potrivit înscrisului sub semnătură privată depus la dosar, pârâtul a înstrăinat reclamantului autoturismul marca MERCEDES 300 Tip 124, cu nr.de înmatriculare CE-HK-72, reclamantul formulând acțiunea pentru obligarea pârâtului de a-i preda actele necesare pentru înmatricularea autoturismului.
În apel s-a depus nota de constatare eliberată de Registrul Auto Român, din care rezultă că numărul de identificare al autoturismului diferă față de documentul prezentat, care, de asemenea nu corespunde, neavând elemente de protecție în lumina
Cum în cauză s-a stabilit cu certitudine că pârâtul nu deține documentele necesare pentru înmatricularea autoturismului, Tribunalul a respins apelul ca nefondat, soluția dată acestui capăt de acțiune fiind legală raportat la probele dosarului.
În subsidiar, reclamantul a formulat în apel cererea de a i se returna sumele pe care le-a achitat cu ocazia achiziționării autoturismului, criticile formulate în recurs vizând soluționarea acestei cereri, respinsă de Tribunal.
Intr-adevăr, apelul reprezintă o cale de atac îndreptată împotriva unei hotărâri nedefinitive, deci un mijloc procedural de continuare a procesului al cărui cadru a fost formulat înaintea primei instanțe, iar nu un mijloc de dezvoltare a acestui cadru procesual, prin care să se formuleze noi pretenții, efectul devolutiv al apelului vizând numai ceea ce s-a judecat de către prima instanță. Această regulă este consacrată de art.294 proc.civ. care, în alineatul 1 arată că în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Cum pretenția reclamantului de a i se returna sumele pe care le-a achitat cu ocazia achiziționării autoturismului nu a fost supusă judecății primei instanțe, raportat la dispozițiile imperative ale art.294 alin.(1) proc.civ. nu poate fi, pentru prima oară, soluționată de instanța de apel, astfel că soluția pronunțată este legală.
În consecință, în temeiul art.312 alin.(1) proc.civ. recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 260/A/ din 04.10.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - - - -
Red.AR
Dact./2ex.
26.02.2007
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Antoaneta
