Obligație de a face. Decizia 316/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 316
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cormanencu Stanciu Valeria
JUDECĂTOR 2: Pavelescu Georgeta
JUDECĂTOR 3: Palihovici
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 84 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta și intimații și asistați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; recurenta va timbra cu suma de 3 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
La dosar s-a depus prin Serviciul de Registratură întâmpinare formulată de intimații și,cu duplicat.
Se înmânează duplicatul întâmpinării și recurentei spre luare la cunoștință.
Instanța pune în vedere recurentei ca până la terminarea ședinței de judecată să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 3 lei și a timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei.
Recurenta se obligă ca până la terminarea ședinței de judecată să achite taxa de timbru și timbrul judiciar puse în vedere la termenul de astăzi de către instanță.
Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimații și.
Avocat pentru intimați nu se opune cererii recurentei.
Instanța admite cererea recurentei și acorda termen la 10 2008 pentru când părțile au termen în cunoștință,recurenta urmând să achite taxa de timbru până la terminarea ședinței de judecată.
Se prezintă avocat pentru intimați și recurenta,care solicită reluarea cauzei.
Recurenta,fiica lui și,domiciliată în I,strada - nr. 21,legitimată cu seria - nr. -,declară că își retrage recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 84 din 6 februarie 2008 Tribunalului Iași și sentinței civile a Judecătoriei nr. 6906 din 7 iunie 2007,precizând că nu înțelege să achite taxa de timbru în recurs,declarația sa fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosar.
Avocat pentru intimați solicită anularea recursului ca netimbrat,fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 6906 din 7 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -au dispus următoarele:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și.
Obligă pârâții la respectarea servituții de scurgere a streșinei,astfel încât scurgerea apelor pluviale să se realizeze doar pe suprafața de teren aparținând pârâților.
Obligă pârâții să ridice canalul de colectare a apelor amplasat pe terenul reclamantei.
Obligă pârâții să permită reclamantei accesul pentru repararea peretelui din spatele casei reclamantei.
Respinge cererile de obligare a pârâților la ridicarea construcției și daune cominatorii.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 860 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut că:
Analizând motivele invocate de reclamantă pentru susținerea cererii de desființare a construcțiilor,instanța reține că acestea se referă la: nerespectarea distanței legale ( servitutea distanței construcțiilor ),alipirea construcției de proprietatea reclamantei fără consimțământul acesteia,ridicarea anexei fără autorizație.
Conform raportului de expertiză,pârâții au ridicat construcția cam la 10 cm de limita proprietății cu reclamanta,specificând expertul că această construcție este alipită de construcția proprietatea reclamantei.
Art. 610 și următoarele din Codul civil reglementează servitutea distanței construcțiilor,precum și servitutea de vedere.
În ceea ce privește servitutea distanței construcțiilor,Codul civil a stabilit anumite limite doar în cazuri speciale,cum sunt cazurile construirii unui puț,a unei private,a unei fierării etc.ceea ce nu este cazul în speță.
În ceea ce privește servitutea de vedere,regulile Codului civil protejează vederea înspre proprietatea vecinului și nu vederea vecinului înspre afară ( spre uliță,cum cere reclamanta ). Or,pârâții nu au deschis vederi spre proprietatea reclamantei,servitutea de vedere fiind respectată.
Prin ridicarea construcției,pârâții nu au ignorată dispozițiile legale de mai sus.
Față de textul de lege indicat de reclamantă,cererea este nefondată.
Celelalte motive indicate pentru demolarea construcției - lipsa consimțământului și lipsa autorizației de construire nu sunt motive pentru admiterea acestui capăt de cerere,decât ca o modalitate de reparare a prejudiciului,în cazul întrunirii condițiilor art. 998-999 Cod civil: faptul ilicit,culpa,prejudiciul și legătura de cauzalitate.
Reclamanta nu a făcut dovada că edificarea construcției de către pârâți i-a adus un prejudiciu care nu se poate repara decât prin demolarea acesteia. Expertul a constatat următoarele prejudicii: prin construirea fără realizarea unui rost între părțile construcției s-a afectat structura de rezistență a casei reclamantei,în eventualitatea unui cutremur și construcția nu respectă servitutea de picătură a streșinei. Astfel,reclamanta poate solicita pârâților efectuarea lucrărilor necesare ( aplicarea rostului ) și chiar daune pentru prejudiciul suferit,nu și demolarea construcției.
În ceea ce privește respectarea servituții de scurgere a apei,expertul a constatat că imobilul nou al pârâților afectează proprietatea reclamantei,astfel încât instanța va admite cererea reclamantei de obligare a pârâților la respectarea acestei servituți,urmând ca în realizarea acestei obligații pârâții să ia toate măsurile necesare ca apa pluvială scursă de pe proprietatea lor să nu atingă proprietatea reclamantei ( casă sau teren).
Întemeiate sunt și celelalte capete de cerere formulate de reclamantă și anume ca pârâții să ridice canalul de colectare a apelor amplasat pe terenul reclamantei și ca pârâții să permită reclamantei accesul pentru repararea peretelui din spatele casei reclamantei,din concluziile expertului,coroborate cu depozițiile martorilor audiați,rezultând atât existența canalului de colectare care trece pe terenul reclamantei și îi afectează construcția,cât și necesitatea ca aceasta să repare peretele casei și imposibilitatea de a face acest lucru fără acceptul pârâților de a avea acces la perete.
În ceea ce privește daunele cominatorii,instanța le respinge. Astfel,aceste daune se acordă în cazul în care debitorii refuză executarea unei obligații de a face,împrejurare care nu a fost probată în cauză.
Pentru toate aceste considerente,instanța a admis în parte cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,arătând că nu poate fi primită motivarea din considerente că textul indicat de către reclamantă nu ar fi evident incident în cauză,chiar dacă textul se referă la dreptul de accesiune,rezultă din probe că această construcție se întinde și pe proprietatea recurentei. Din chiar cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă - fără putință de tăgadă - că această construcție a fost ridicată la o distanță de circa 10 cm față de limita proprietății cu reclamanta și fiind alipită de construcțiile proprietatea acesteia.
În aceste condiții,chiar dacă nu s-au invocat dispozițiile art. 610 - 614 Cod procedură civilă părții - care nu are cunoștințe juridice care să-i dea posibilitatea să invoce incidența oricărui text de drept material sau procesual specific instituției juridice pe care o reclamă în justiție - nu i se poate invoca turpitudinea și - pe cale de consecință - să i se respingă cererea.
Concluziile probelor cu acte și martori se coroborează cu cele ale expertizei tehnice efectuată în cauză.
Din răspunsurile la interogatoriu date de cei doi soți rezultă clar că aceștia nu au avut acest acord, că această construcție s-a edificat la numai 10 cm distanță de proprietatea reclamantei și nu 60- 70 cm cum susține sau 30 cm cum susține. De asemenea,rezultă din aceste răspunsuri prin care cei doi se contrazic că nici nu-i permite recurentei accesul la peretele din spatele construcției sale pentru a face lucrări de întreținere și consolidare a acestuia.
Față de această poziție capătul de cerere privind obligarea pârâților intimați la plata daunelor cominatorii era justificat,iar soluția de respingere adoptată prin soluția criticată este vădit nelegală și netemeinică. Motivarea din dispozitivul hotărârii că - prin ridicarea acestei construcții - pârâții nu au ignorat dispoziții legale imperative ale codului civil - și pe cale de consecință - nu au produs un prejudiciu material major reclamantei,apare în contradicție flagrantă cu probatoriu cu acte și expertiza administrate în cauză. Susțin apelanții că,constatările expertului și concluziile raportului de expertiză sunt mai mult decât clare,reclamanta făcând dovada că edificarea acestei construcții anexă i-a adus un prejudiciu real,major,care nu poate fi reparat decât prin demolarea construcției.
Un al doilea motiv de apel se referă la faptul că - deși i s-a admis cererea formulată sub aspectul a trei dintre capetele acțiunii introductive,instanța de fond i-a obligat pe pârâții intimați doar la 860 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Iași,prin decizia civilă nr. 84 din 06 februarie 2008 s-a respins apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 6906 din 07 iunie 2007 Judecătoriei Iași,sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească intimaților suma de 600 RON cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a constatat că în prezenta cauză reclamanta a solicitat obligarea pârâților și la ridicarea construcției edificate de pârâți cu nerespectarea distanței legale și alipirea acesteia la construcția proprietatea sa fără consimțământul ei,conform art. 494 al. 1 cod civil și fără a deține autorizație de construcție, ridicarea canalului de colectare a apei menajere situat pe terenul proprietatea ei,obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor legale privind servitutea de scurgere a streșinii,obligarea pârâților să îi permită accesul pentru a putea repara peretele din spatele casei,obligarea pârâților la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere,cu cheltuieli de judecată.
În fapt,tribunalul a reținut că reclamanta este moștenitoarea defunctei,decedată la 20.01.2005 și împreună cu aceasta a devenit proprietara imobilului compus din 2 camere,2 holuri,garaj,magazie și teren construit și neconstruit în suprafață de 450 mp în-,
Pârâții și sunt proprietarii imobilului situat în I,str. - nr. 21,I compus din 2 camere,2 bucătării,hol,magazie și teren aferent în suprafață de 750 mp.
La data de 20.08.1996 părțile au ieșit din indiviziune prin contractul de partaj voluntar nr. 6627/1996 proprietățile lor formând inițial un singur imobil dobândit de părți prin moștenire de la numitul în baza certificatului de moștenitor nr. 109/1963.
Tribunalul a constatat că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins cererile reclamantei de obligare a pârâților la demolarea construcției anexă demarată în anul 2003 și privind daunele cominatorii.
Astfel,în mod temeinic s-a constatat că nu este incidentă în cauză dispoziția legală invocată de reclamanți respectiv art. 494 alin. 1 Cod civil construcția anexă fiind edificată de pârâți pe terenul asupra căruia își legitimează dreptul de proprietate,respectiv la 10 cm de limita proprietății cu astfel cum rezultă și din raportul de expertiză tehnică efectuat la fond.
În ce privește dispozițiile art. 610 - 614 Cod procedură civilă invocate de apelanți în cererea de apel,acestea de asemenea nu sunt incidente cauzei privind materia divorțului.
Tribunalul constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat că prejudiciul cauzat reclamantei prin edificarea construcției de către pârâți poate fi reparat prin obligarea acestora la daune,nefiind justificată cererea de demolare a construcției cu atât mai mult cu cât se apreciază că edificarea construcției s-a făcut pe baza înțelegerii între proprietarii celor două imobile,ce se deduce din faptul că nu s-a făcut nici o opoziție la edificare din 2003 și până în 2006 de către reclamantă sau autoarea acesteia,pârâții fiind considerați de bună - credință.
Referitor la lipsa autorizației de construcție,aceasta este irelevantă pentru determinarea relei - credințe a constructorilor pârâți deoarece aceasta poate avea doar consecințe administrative.
În ce privește servitutea de vedere,tribunalul reține că prin dispozițiile art. 611- 613 Cod civil legiuitorul a stabilit anumite condiții cu privire la construirea de ferestre sau deschideri prin care să fie cu putință vederea spre proprietatea vecinului.
Ori din raportul de expertiză și din declarația martorei,tribunalul reține că pârâții nu au ferestre spre proprietatea vecinei reclamante și în plus se reține că reclamanta în fapt invocă împrejurarea că ridicarea construcției îi afectează vederea spre strada -.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond,tribunalul constată că acestea au fost în mod corect acordate potrivit art. 274 Cod procedură civilă având în vedere doar cererile ce au fost admise reclamantei.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Iașia declarat recurs reclamanta,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de recurs invocat se referă la faptul că instanța de fond a admis în parte acțiunea introductivă formulată,respingând capătul de cerere privind obligarea pârâților - intimați la ridicarea construcțiilor edificate fără respectarea dispozițiilor legale și la obligarea acestora la plata daunelor cominatorii pentru refuzul executării obligației de a face.
Judecătoria Iașia motivat respingerea capătului de cerere privind obligarea intimaților la ridicarea construcțiilor având în vedere expertiza tehnică în construcții,aflându-se însă în eroare,întrucât din chiar cuprinsul expertizei rezultă că această construcție a fost ridicată la o distanță de numai 10 cm față de limitele proprietății reclamantei și chiar partea a invocat dispoziții normative de drept material și procesual neincidente în cauză,astfel încât acesteia nu i se poate invoca propria culpă procesuală sancționabilă cu respingerea capătului de cerere.
De asemenea,recurenta invocă faptul că din conținutul adreselor aflate la filele 17,18 dosar fond rezultă că branșamentele proprietății recurentei au fost grav afectate de construcțiile edificate și improvizațiile practicate de intimați prin nerespectarea dispozițiilor art. 26 al. 2 litera a din legea nr. 50/1991.
Față de acest prim motiv de recurs,recurenta solicită a se constata că atât instanța de fond,cât și cea de apel au pronunțat o soluție nelegală și netemeinică,înlăturând probe concludente și pertinente în cauză,respectiv proba cu expertiză și cu acte.
C de-al doilea motiv de recurs invocat de recurentă vizează respingerea capătului de cerere privind obligarea intimaților la plata daunelor cominatorii în cadrul obligației de a face. Astfel,deși din chiar cuprinsul considerentelor deciziei Tribunalului Iași rezultă că reclamantei i s-a creat un prejudiciu prin edificarea acestei construcții gospodărești anexă cu înfrângerea unor dispoziții imperative și apreciază că acest prejudiciu poate fi acoperit prin acordarea daunelor cominatorii,atunci când se pronunță cu privire la motivul de apel formulat în această direcție,îl respinge fără nici o motivare. Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au manifestat rol activ față de capetele de cerere introductive,astfel încât s-a ajuns la o soluție netemeinică și nelegală.
De asemenea, se invocă de către recurentă faptul că din probele administrate în cauză rezultă reaua credință a intimaților față de solicitările recurentei,iar considerentele deciziei Tribunalului Iași nu exprimă realitatea.
Se solicită admiterea recursului,casarea hotărârii instanței de fond,reținerea cauzei spre rejudecare și obligarea intimaților la plata daunelor cominatorii pentru refuzul executării obligației de a face.
Recursul formulat de este insuficient timbrat.
Recursul a fost timbrat cu suma de 1 leu taxă judiciară de timbru,la cererea de recurs fiind anexată chitanța - din 25 martie 2008.
La primirea recursului și fixarea termenului de judecată,s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea timbrării cu suma de 3 lei diferență de taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar,conform dispozițiilor art.13 din Legea nr. 146/1997 actualizată,modificată prin HG nr. 797/2005 și art. 3 din Legea nr. 123/1997 pentru modificarea și completarea OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Pentru termenul de judecată din 09 iulie 2008,recurenta a fost legal citată cu mențiunea timbrării cu suma 3 lei diferență de taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Cauza a fost amânată la cererea intimaților pentru a-și angaja apărător pentru termenul din data de 03 2008.
Pentru termenul din data de 03 2008 recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita diferența de 3 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
La termenul din data de 03 2008 recurenta a declarat că își retrage recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 84 din 06 februarie 2008 Tribunalului Iași și a sentinței civile nr. 6906 din 07 iunie 2007 Judecătoriei Iași și a precizat că nu înțelege să achite taxa de timbru în recurs,declarația sa fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosar.
Cum recurenta nu a achitat diferența de taxă de timbru și timbru judiciar și la termenul de judecată din data de 03 2008 precizat că nu înțelege să achite diferența de taxă de timbru datorată, s-a invocat excepția privind insuficienta timbrare a recursului.
Așadar,nefăcându-se dovada timbrării,potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă,se va examina excepția privind insuficienta timbrare a recursului.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic,prin norme imperative,soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit,în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996,recursul urmează a fi anulat ca insuficient timbrat pentru următoarele aspecte:
În principiu,taxele de timbru se plătesc anticipat,astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997,până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997," neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii ".
Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar," cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate,dacă nu sunt timbrate corespunzător ",iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege," în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe,se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ".
Faptul că,recurenta, care a fost legal citată cu mențiunea timbrării,nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea diferențelor de taxă de timbru,indiferent din ce motive,constituie motiv pentru anularea ca insuficient timbrată a cererii formulate,fără a mai fi analizate aspectele invocate prin cererea de recurs și fără a da curs cererii sale de retragere a recursului.
În consecință,în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbru judiciar,urmează a se anula ca insuficient timbrat recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 84 din 06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași,decizie pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 84 din 6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași,pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 2008.
Președinte, - | Judecător, | Judecător, |
Grefier
Red.
Dact.
2 exemplare / 30 2008
Tribunalul Iași:
Președinte:Cormanencu Stanciu ValeriaJudecători:Cormanencu Stanciu Valeria, Pavelescu Georgeta, Palihovici
