Obligație de a face. Decizia 318/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 318
Ședința publică din 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al municipiului T împotriva deciziei civile nr.1030/A/6.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții recurenți Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al municipiului T, consilier juridic și pentru pârâții intimați și, avocat
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar delegația de reprezentare; reprezentantul pârâților intimați depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise, autorizație de funcționare, chitanța nr.70/25.03.2008 și factura fiscală, privind achitarea onorariului avocațial și, nemafiind alte cereri de formulat sau probe de aministrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamnților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului formulat de pârâții și.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile atacată ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1030/A/6.12.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 11598/22.12.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.11605/2005, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul T prin Primăria municipiului T reprezentată prin Primar și Consiliul Local al municipiului T, împotriva pârâților.
Tribunalul a reținut că reclamantul Municipiul T reprezentat prin Primar și Consiliul Local al municipiului Tac hemat în judecată pe pârâții și și a solicitat obligarea acestora de a aduce imobilul la starea inițială, în caz contrar, urmând a fi autorizat să efectueze lucrările pe cheltuiala pârâților.
În motivare a arătat că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 91/603/7.09.2004 întocmit în urma controlului din 7.02.2004 pârâții au fost sancționați contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 23 lit. a din Legea nr. 50/1991 cu amendă de 1000 lei, constatându-se că au executat fără autorizație de construire o împrejmuire de cărămidă cu lățimea de circa 2,50 și lungimea de circa 12 în cursul anului 2004, spre imobilul dinspre-, precum și o împrejmuire din cărămidă spre imobilul din- și parțial de la nr.76
Prin același proces-verbal s-a dispus intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire, sau în caz contrar, aducerea împrejmuirii la starea inițială până la data de 01.03.2005, pârâții fiind obligați să notifice îndeplinirea acestei obligații la termenul stabilit.
Ulterior, s-a constatat prin procesul-verbal din 29.06.2005 că pârâții încalcă în continuare dispozițiile Legii nr. 50/1991, neconformându-se dispozițiilor din procesul-verbal de contravenție.
În drept reclamanții au invocat art. 26, 28 și 32 din Legea nr. 50/1991.
Prin sentința civilă nr. 11598/22.12.2005 pronunțată în dosar nr. 11605/2005, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând pe pârâți să desființeze lucrările efectuate fără autorizație de construire în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, în caz contrar măsurile urmând a fi aduse la îndeplinire prin grija Primarului municipiului T, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând a fi suportate de pârâți.
Instanța de fond a reținut starea de fapt reclamată, precum și faptul că pârâții nu au formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție.
În temeiul art. 32 alin. 1 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 a apreciat că acțiunea este întemeiată.
Împotriva sentinței pârâții și au declarat apel în termen, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivare au arătat că instanța a aplicat dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, cu toate că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece au făcut demersuri pentru obținerea autorizației și completarea autorizației inițiale, demersuri ce au fost respinse de reclamant pentru că există proces pe rol.
La termenul de judecată din 13.06.2006, cauza a fost suspendată în apel în temeiul art. 244 pct. 1. pr. civ. până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect obligarea Primăriei municipiului T la eliberarea autorizației de construire.
După repunerea cauzei pe rol, reclamanții au invocat rămânerea fără obiect a acțiunii, deoarece prin hotărâre irevocabilă Primăria municipiului T prin Primar a fost obligată să emită autorizație de construire, pârâților.
Astfel, tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr. 509 /7.06.2007 pronunțată în dosar nr-, irevocabilă, a fost admis recursul declarat de reclamanți și și a fost modificată sentința Tribunalului Timiș, în sensul că a fost obligată Primăria municipiului T să emită autorizație de construire, conform expertizei efectuată în cauză.
În consecință, a apreciat că acțiunea a rămas fără obiect și se impune admiterea apelului și respingere ei în consecință.
Împotriva acestei decizii reclamanții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T au declarat recurs în termen, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârâți.
În motivarea recursului arată că pârâților le-a fost eliberat doar un certificat de urbanism, nu o autorizație de construire, și atâta timp cât pârâții nu s-au conformat nici până în prezent dispozițiilor din procesul-verbal de contravenție, soluția pronunțată în apel este netemeinică și nelegală.
Mai arată că au fost obligați la emiterea autorizației de construire condiționat de închiderea de către pârâți a ferestrelor amplasate în peretele paralel și vecin cu imobilul de la nr. 76, fapt nerealizat de către pârâți.
În fine, reclamanții mai arată că instanța de recurs în contencios administrativ nu putea să pronunțe o hotărâre cu o finalitate aleatorie în ce privește conduita pârâților, ci trebuia să caseze hotărârea primei instanțe cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
În aceste condiții, arată că acțiunea în această cauză apare ca întemeiată, deoarece pârâții nu au respectat condițiile din hotărârea instanței de contencios administrativ, situație în care nu s-a putut elibera autorizația de construire.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ..
În recurs, pârâții au depus în copie autorizația de nefuncționare și autorizația de funcționare a imobilului din 31.10.2007, din care rezultă că aceasta s-a eliberat în baza deciziei civile irevocabile, condiționată de închiderea ferestrelor amplasate pe peretele vecin cu imobilul de la nr. 76.
Analizând recursul declarat de reclamanți, în raport de susținerile acestora, de probele dosarului și de dispozițiile art. 296- 312. pr. civ. Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Tribunalul a apreciat corect că atâta timp cât prin decizia civilă nr. 509/7.06.2007 a Curții de Apel Timișoara, reclamanții au fost obligați să elibereze atât autorizație de construire, cât și autorizație de funcționare a imobilului pârâților, acțiunea având ca obiect obligarea la demolarea acestor construcții, ulterior autorizate, nu mai poate fi dispusă, iar acțiunea promovată de reclamanți a rămas fără obiect.
Criticile formulate de reclamant în recurs nu pot fi reținute, având în vedere că pe această cale nu poate fi, în principiu, criticată hotărârea pronunțată în contencios administrativ ce îi este nefavorabilă, cât și datorită faptului că așa cum rezultă din înscrisul depus în recurs, sub numerele -5118 și -5119 /31.10.2007 pârâții au fost autorizați, așa cum s-a dispus prin decizia civilă nr. 509/7.06.2007.
În consecință, Curtea apreciază că motivele de recurs invocate de reclamant nu pot fi reținute și urmează să respingă recursul declarat de acesta.
În baza art. 274. pr. civ. va obliga pe reclamant să plătească pârâților cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat în suma de 595 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al municipiului T împotriva deciziei civile nr.1030/A/6.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă pe reclamanții recurenți să plătească pârâților intimați suma de 595 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
- - Dr. - - - -
GREFIER,
- -
Red. 01.04.2008
Tehnored. 2 ex./01.04.2008
Instanța de apel:
Prima instanță:
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Adriana Corhan, Maria Lăpădat
