Obligație de a face. Decizia 319/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 319
Ședința publică de la 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta " CFR CĂLĂTORI " SA - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI - C împotriva deciziei civile nr. 571 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 10364 din data de 04 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă " CFR CĂLĂTORI " SA - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI - C, reprezentată de consilier juridic și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței netimbrarea recursului cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, după care;
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă, depune la dosar chitanța nr. - din 03.04.2008, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă " CFR CĂLĂTORI " SA - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI - C solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul pârât, depune concluzii scrise în raport de care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 14.03.2007, reclamanta CFR Călători SA a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la demolarea garajului construit pe terenul reclamantei.
Motivând în fapt acțiunea reclamanta a arătat că pârâtul folosește unul din cele 6 garaje auto situat în C, bd.-, nr.221, garaj pe care a susținut că îl are în proprietate.
A mai arătat că terenul pe care este construit garajul s-a aflat din anul 1999, în folosința reclamantei, devenind proprietatea acesteia din anul 2003, iar împreună cu construcțiile existente, a construit sediul administrativ regional al CFR CALĂTORI SA -Regionala
A menționat că edificarea garajului s-a făcut fără autorizație administrativă și fără acordul proprietarului terenului, iar folosința sa implică accesul prin curtea interioară a sediului reclamantei.
Pârâtul a depus la dosar cerere reconvențională, prin care a solicitat ca reclamanta să fie obligată să-i permită efectuarea cadastrului la garajul și terenul pe care le deține în proprietate pe terenul reclamantei și să se stabilească o servitute de trecere spre garaj prin curtea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că terenul și garajul a fost cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr-, în baza Legii 85/1992, art.4 și dispoziția nr.112/1997 a președintelui SNCFR, în anul 1998. Anterior cumpărării garajului acesta fusese dat în folosință cu chirie încă din anul 1997 de către Regionala CF
Din certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 17.12.2003 rezultă fără echivoc că garajul a fost construit de către Regionala CFR C și devenise proprietatea pârâtului, prin contractul de vânzare-cumpărare nr-, reclamanta Regionala de Transport Feroviar de Călători înființându-se la 01.10.1998, prin desprindere din Regionala CFR
La data de 7 mai 2007, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare și la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca fiind neîntemeiată și nelegală.
În fapt, a arătat că terenul pe care se află garajul nu a fost niciodată în proprietatea pârâtului, dată fiind inexistența unui act autentic de vânzare-cumpărare a acestuia. Dacă ar fi existat, nimic nu l-ar fi împiedicat să procedeze la intabularea lui până la această dată, deoarece așa cum a afirmat chiar pârâtul, posesia sa a fost continuă și netulburată.
A mai menționat reclamanta că afirmațiile pârâtului, cum că ar fi închiriat unul din garaje cu mult înainte, nu sunt dovedite și nu sunt credibile, deoarece nu putea fi supus închirierii unui mijloc fix care nu exista. Ori, dacă nu a fost chiriaș, nu avea dreptul să cumpere garajul fără o licitație prealabilă, așa cum prevede art.4 din Legea 85/1992.
A precizat că garajul cumpărat nu mai există, pârâtul l-a demolat și a construit în anul 2000, altul din beton, cărămidă și metal. Acest caz nu este singular și izolat, solidar și identic cu pârâtul au procedat și ceilalți 5 ocupanți ai garajelor vecine, fapt confirmat și de pârât în întâmpinare.
A solicitat respingerea cererilor pârâtului de a i se permite efectuarea cadastrului asupra terenului și de a i se stabili o servitute de trecere spre garaj, având în vedere că reclamanta nu înțelege să-i confere sau să-i recunoască pârâtului dreptul de proprietate asupra terenului ocupat de garaj, atâta timp cât fosta proprietară nu l-a vândut și nici nu-l putea vinde, fiind al statului și l-a atribuit integral reclamantei pentru desfășurarea propriei activități. De asemenea, dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului său nu a fost și nu este îngrădit de vreo servitute sub condiția respectării formelor de publicitate imobiliară, acesta fiind utilizat pentru gararea autoturismelor acesteia și nu există posibilitatea reală de a se asigura o servitute de trecere pe acesta.
Prin sentința civilă nr.10364 din 04.07.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâtul a cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr- încheiat cu Regionala CF C un garaj auto închiriat din anul 1991, pentru care a achitat prețul de 2.331.409 lei, în baza Legii 85/1992, contract valabil încheiat.
În ce privește cererea reconvențională formulată de pârât, prima instanță disjuns-o în baza art.165 pr.civ. urmând a forma un nou dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar Călători C, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a constatat nevalabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr-, încheiat în temeiul Legii 85/1992, între vânzătoarea Regionala CFR C și intimatul-pârât.
În argumentarea acestei critici, apelanta a arătat că legea 85/1992nu se aplică în privința vânzării garajelor, respectiv a terenurilor pe care sunt situate acestea, obiectul de reglementare al legii reprezentându-l doar clădirile cu mai multe locuințe, spațiile cu altă destinație, garajele acestora, spații pe care legiuitorul a considerat că le poate transmite chiriașilor deținători.
De asemenea, relevantă în acest sens, în aprecierea apelantei,este și decizia nr.438/20.11.2003 a Curții Constituționale, publicată în 115/09.02.2004, în care se arată că obligația statului de a atribui dreptul de proprietate asupra terenului aferent clădirilor intervine doar acolo unde dreptul de proprietate principal se dobândește pentru clădirile cu mai multe locuințe.
O altă critică, vizând "raționamentul instanței"s-a referit la neobservarea de către aceasta că în ipoteza în care Regionala CFR C,anul 1988, vânzătoarea garajului ar fi vândut și terenul, acest imobil nu ar mai fi figurat în patrimoniul vânzătoarei, fapt care ar fi făcut imposibil transferul terenului în patrimoniul reclamantei (decembrie 2003).
Prin întâmpinarea depusă, intimatul-pârât, a solicitat respingerea apelului, susținând că a dobândit proprietatea garajului în temeiul art.4 din Legea 85/1992, iar decizia nr.48/2003 nu-și are aplicarea în speța de față, apelanta invocând practic punctul de vedere al Guvernului, exprimat cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate.
Tribunalul Dolj prin decizia nr. 571/19 nov. 2007 respins apelul declarat de reclamanta "CFR CĂLĂTORI" SA - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR C împotriva sentinței civile nr. 10364 din 04.07.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, ca nefondat, reținându-se că instanța nu se poate considera sesizată cu nulitatea contractului de vânzare-cumpărare întocmit de pârât cu societatea vânzătoare și că acțiunea acesteia este o acțiune în demolare care este lipsită de temei.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamanta solicit6ând casarea lor ca nelegale cu admiterea pe fond a acțiunii în demolare.
Reclamanta recurentă a reținut că este proprietara terenului pe care pârâtul a construit ilegal un garaj.
Pârâtul a cumpărat garajul inițial existent pe teren, dar pe care apoi l-a demolat și fără acordul proprietarului terenului a edificat un alt garaj.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Pentru a soluționa complet obiectul cauzei formulate de reclamantă, instanțele trebuiau să elucideze în mod obligatoriu două probleme și anume: - cine este proprietarul terenului pe care se află garajul și 2.- conținutul contractului de cumpărare a garajului întocmit de pârât.
Conform respectivului contract Regionala CFR Cav ândut în anul 1998 pârâtului un garaj. Contractul nu se referă însă și la terenul pe care era edificat garajul și
nici nu face vreo referire la modalitățile de utilizare ale terenului.
Or, în atare situație, trebuie verificat dacă vânzătorul era proprietarul terenului și dacă fiind proprietar, a înțeles ca prin vânzarea clădirii să vândă sau nu și terenul.
Dacă vânzătorul nu era proprietarul terenului și deci putea să vândă doar supraedificatul, mai trebuie verificat dacă prin înstrăinarea garajului acesta poate fi utilizat fără a crea probleme proprietarului terenului. Acest fapt se impune atât datorită clauzei contractuale, cât și faptului că în convenție neexistând prevederi legate de teren, contractul rămâne lipsit de conținut.
Vânzarea unui garaj fără nici o referire la teren sau la modalitățile de folosire și plată legală de ocuparea proprietății unei alte persoane, duce la concluzia că reclamantul a cumpărat numai o clădire cu neputință de utilizat decât ca material demolabil.
Pe de altă parte instanțele mai trebuiau să verifice și dacă vechiul garaj cumpărat de pârât mai exista sau nu, dat e fiind susținerile reclamantei că garajul inițial ar fi fost demolat. Lămurirea acestei situații este așadar corelativă stabilirii titularului dreptului de proprietate asupra terenului, pentru că în ipoteza că reclamanta se dovedește a fi titularul dreptului, pârâtul nu putea construi un alt garaj, dreptul său de proprietate dobândit prin cumpărare, limitându-se la vechiul edificiu.
Ca urmare,instanțele trebuiau să stabilească cadrul procesual și obiectul cererii reclamantei conform celor arătate.
Se impune în consecință reluarea judecării procesului în raport de indicațiile instanței de casare, motiv pentru care în baza art. 312 cod pr.civ. Curtea va admite recursul cu trimiterea pentru rejudecare instanței de fond - Judecătoria Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta " CFR CĂLĂTORI " SA - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI - C împotriva deciziei civile nr. 571 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 10364 din data de 04 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât .
Casează decizia civilă 571/2007 și sentința de fond 10364/2007 și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Craiova.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
4 ex/9.04.2008
Tehn.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
