Obligație de a face. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 320
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 353 din 8.04.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și avocat pentru intimații G și, lipsă fiind intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita timbrul judiciar de 0,15 lei, s-au comunicat intimaților motivele de recurs, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare formulată de intimatul G, cu duplicat ce a fost comunicat recurentului.
Interpelat, recurentul arată că nu are timbrul judiciar asupra sa dar se obligă să-l depună până la sfârșitul ședinței de judecată. Precizează că nu solicită probe.
Avocat arată că a invocat excepția nulității recursului, motivat de faptul că nu se încadrează în prevederile articolului 304 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Recurentul arată că instanța de fond a anulat această adăugire, instanța de recurs a înțeles că se impune desființarea hotărârii instanței de fond. Solicită respingerea excepțiilor nulității recursului și autorității de lucru judecat invocate prin întâmpinare. Un act nu poate fi falsificat în fața unui judecător, reprezintă o cauză de ordine publică, se poate modifica o hotărâre judecătorească și să se aducă prejudicii societății. Excepția a fost admisă în temeiul articolului 306 alineatul 3 Cod procedură civilă iar motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă sunt bine stabilite. Instanța a încălcat legea, anulând o hotărâre legală și temeinică. Instanța de fond se face vinovată de faptul că a arătat că legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea de a desființa cifra 7 adăugată în sentința civilă nr. 8103/1985 atașată în dosarul notarial nr. 15951/1993, astfel cum a hotărât instanța de fond.
Consideră recurentul că au fost încălcate dispozițiile articolului 14 alineatul 3 litera a din Codul penal ce prevăd că se repune în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, se desființează falsul.
În plus, din considerentele hotărârii instanței de apel ce a avut în vedere referatul unui polițist, rezultă că, sentința civilă nr. 8103/1985 s-a modificat la notariatul de stat la cererea lui - cu ocazia transcrierii. Această eroare din hotărârea falsificată se putea modifica numai de partea din proces, încălcându-se prevederile articolului 281 Cod procedură civilă. se face de instanță în camera de consiliu, în prezența părților. Este vorba despre un imobil cu privire la care s-a furat dreptul altuia.
Solicită admiterea recursului, există un prejudiciu, având în vedere că un imobil s-a trecut în altă posesie, există vinovăția părților ce a fost contestată prin Ordinul și Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și de pe lângă Curtea de APEL IAȘI. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat solicită anularea recursului ca netimbrat în condițiile în care nu se face dovada achitării timbrului judiciar ce i-a fost pus în vedere recurentului.Solicită admiterea excepției nulității, motivele de recurs nu se încadrează în prevederile articolului 304 Cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefiind fondat și temeinic. Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată și amânarea pronunțării pentru ca avocatul titular să depună chitanța reprezentând onorariu avocat.
Declarându-se dezbaterile închise, înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă recurentul ce depune la dosar timbru judiciar de 0,15 lei.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 9878/19.09.2008 Judecătoria Iașia admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru, a respins excepția pentru ceilalți pârâții, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții:, G și, a desființat cifra 7 adăugată la SC 8103/1985 atașată dosarului notarial 15951/1993 și a dispus restabilirea situației anterioare cu privire la acest înscris; a respins cererea reclamantului cu privire la daune. A respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 8103/28.10.1985 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 7453/1985 s-a luat act de tranzacția încheiată între - și cu privire la imobilul din I,- - fila 78. Astfel, acest bun i-a fost atribuit. La 2.06.1993, - i-a donat imobilul din I,- - fila 93. Donația a avut la bază sentința civilă nr. 8103/1985 - fila 98 - în care se observă la dispozitiv că este adăugată cifra 7 în fața numărului 2A, rezultând 72A. Trebuie precizat că la 2.06.1993 a fost emis certificatul de notariat nr. 19800/1993 (fila 95). Donația nu a avut însă la bază acest certificat (fila 93).
Prin contractul nr. 2751/17.07.1997, maxim i-a vândut lui casa din- - fila 35. Din adresa nr. 182/1998 rezultă că înainte de 1985 exista în I-, construcție din lemn, ulterior demolată - fila 37. La 26.05.1979, pentru i-a vândut lui maxim o locuință în I,-. Terenul a devenit proprietate de stat, conform Legii 58/1974 (fila 38 - act de vânzare-cumpărare nr. 2065/1979 - Notariatul de Stat Județean I).
Prin ordonanța nr. 651/P/2006 din 10.09.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de G, -, și, privind infracțiunile prevăzute de art. 288 al. 1. pen. 291. pen. și 215 al. 1 și 3. pen. S-a reținut că a intervenit prescripția răspunderii penale (fila 40). Prin rezoluția nr. 335/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIs -a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea pedepsită de art. 249 al. 1. pen. de către, constatându-se că a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale (fila 42).
Din cererea de la fila 33, dată la organele de poliție de, rezultă că un prieten al său - G l-a sfătuit să scrie pe hotărârea de divorț nr. 7 în fața nr. 2A și să o inducă în eroare pe fosta sa soție că are dreptul la casa sa - fila 33. Acesta a precizat că aceasta "a realizat falsul" - fila 33.
Din declarația de la fila 32 rezultă că la 17.07.1997, maxim s-a prezentat la notarul public din P-ța - și a semnat contractul nr. 2891/1997 autentificat sub nr. 2751/1997 și transcris sub nr. 8669/1997, pentru imobilul ce a devenit proprietatea lui.
Se precizează că G nu are nici un drept asupra imobilului din- A și că actul său a fost perfectat în baza sentinței civile 8103/1985 eronat deoarece avea imobilul din - nr. 2A și nu cel din I,-, proprietatea lui.
Prin referatul 64366/1999 - fila 16 - a Poliției Municipiului I - Secția a IV-a s-a dispus să nu se înceapă urmărirea penală împotriva, considerându-se că faptele reclamate de nu au nici o bază legală (fila 16). S-a reținut că nu a știut de modificarea făcută în sentință de -.
Prin decizia civilă 2415/2000 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 7287/2000 a fost admis apelul formulat de împotriva sentinței civile 6102/2000 a Judecătoriei Iași. În considerente - fila 18 - s-a reținut că prin sentința civilă nr. 6102/10.04.2000 pronunțată de Judecătoria Iașia fost respinsă acțiunea de constatare a nulității absolute a contractului de donație nr. 15951/1993 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 9107/1995 formulată de în contradictoriu cu pârâți, G,.
Din certificatul de naștere de la fila 22 rezultă că este născut la 1.04.1986, fiind fiul lui G și.
Din declarația 2405/1993 - BNP - rezultă că este nepotul - fila 36.
materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut faptul că excepția lipsei calității procesuale pasive pentru este întemeiată. Faptul că acesta este nepotul nu îi conferă calitate procesuală pasivă, cât timp G este în viață. Pentru acest motiv instanța a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul
Instanța a respins excepția pentru ceilalți pârâți ca neîntemeiată. Astfel, a fost indicată de reclamant ca moștenitoarea lui, fiind fiica lui - fila 46, este parte în contractul nr. 15951/1993 - fila 94, iar Gaf ost indicat în cererea de la fila 33 și în rezoluția și ordonanța de la filele 39-41. Prin urmare, aceștia au calitate procesuală pasivă. Pe de altă parte, este necesar ca aceștia să figureze ca pârâți în acest proces și pentru opozabilitatea hotărârii.
Așa cum deja s-a arătat, sentința civilă nr. 8103/1985 de la dosarul notarial nr. 1595/1993, a fost modificată prin adăugarea cifrei 7 în fața numărului 2A, rezultând numărul 72A (fila 100). Prin urmare, se impune a se desființa acest înscris, neputând să fie eficient în condițiile în care este contrar realității.
Față de cele reținute, instanța în baza art. 998 Cod civil, a admis în parte prezenta acțiune și a desființat cifra 7 adăugată la sentința civilă nr. 8103/1985 atașată dosarului notarial 15951/1993 și a dispus restabilirea situației anterioare cu prinse la acest înscris.
Cum reclamantul nu a dovedit că i s-ar fi produs vreun prejudiciu prin conținutul acestuia, instanța a respins cererea formulată de acesta cu privire la daune.
Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 353/08.04.2009 a admis apelul formulat de apelanții și G împotriva sentinței civile nr. 9878/19.09.2008 pronunțată de către Judecătoria Iași, care a fost schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și
Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței civile atacate, iar intimatul a fost obligat la plata sumei de 960,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanți.
Pronunțând această soluție tribunalul a reținut că obiectul cererii îl reprezintă "acțiune pentru repararea pagubei materiale pricinuite prin infracțiuni", reclamantul - intimat solicitând desființarea numărului 7 adăugat în fals în hotărârea de expedient din sentința civilă nr.8103/1985 atașată la dosarul notarial nr. 15951/2.06.1993 pentru restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii. În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 14 al.3 lit. a, art.19 al.1, art.20 al.1 și art.21 al.1 Cod procedură penală Ulterior acesta și-a precizat obiectul cererii și temeiul de drept: nulitatea înscrisului falsificat, conform art. 998,999, 1000 și 1003 Cod civil.
Față de obiectul cererii și de soluția instanței, tribunalul a reținut faptul că legiuitorul nu a prevăzut în cadrul vreunui act normativ această posibilitate de a desființa "cifra 7 adăugată la SC 8103/1985 atașată dosarului notarial 15951/1993" - hotărârea instanței de fond.
Mai mult, sentința civilă 8103 este dată la 28.10.1985 iar contractul de donație prin care - donează către apelantă imobilul este din 2.06.1993. La dosarul notarial s-a depus hotărârea modificată. În cadrul referatului cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale din 7.09.1999 s-a reținut faptul că "La data de 1.06.1993 numita - adresează Notariatului de Stat pentru a i se elibera o copie după sentința 8103/85 și cu această ocazie, când s-a transcris sentința, a modificat greșeala comisă de grefieră, punând în pag.3, alin.8, rândul doi,-, în loc de-, cum a fost greșit dactilografiat de grefierăNumita nu a știut nici o clipă de modificarea făcută". Acest aspect este reținut, cu putere de lucru judecat, și în cadrul deciziei 2415/21.09.2000 dată de Tribunalul Iași în dosarul 7287/2000. De asemenea, prin Ordonanța din 10.09.2007 dată în dosarul 6519/2/P/2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de apelanți întrucât fapta sesizată s-a prescris. Și în cadrul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 20.09.2007 dată în dosarul 335/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, s-a reținut faptul că modificarea s-a efectuat la 1.06.1993 cu prilejul realizării unei copii autentice după hotărârea judecătorească, ulterior - donând imobilul.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 998 și a admis cerere prin care s-a solicitat desființarea nr.7 din cuprinsul hotărârii deși aceeași instanță a reținut lipsa existenței vreunui prejudiciu. Conform acestui articol "Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara". Ori, din cuprinsul acestei dispoziții reiese faptul că legiuitorul a prevăzut întrunirea cumulativă a următoarelor dispoziții: existența unui prejudiciu (chiar instanța de fond a reținu că nu există), existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate (neîndeplinită), existența vinovăției (față de actele indicate tribunalul reține faptul că nu s-a făcut dovada vinovăției apelanților-pârâți).
În aceste condiții, tribunalul a admis apelul formulat și a schimbat în parte sentința civilă 9878/19.09.2008, respingând acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții și G și păstrând restul dispozițiilor sentinței civile atacate ce contravin prezentei decizii.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, de soluția instanței și de dovedirea cheltuielilor de judecată (la fond 550 lei și în apel 410,15 lei), a fost obligat intimatul la plata sumei de 960,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanți.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Motivează recurentul că instanța a comis o gravă eroare de fapt, încălcând principiul prevăzut de legiuitor prin art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, care impune repararea pagubei în natură, prin desființarea actului, în speță fiind vorba despre cifra 7 adăugată în fals în hotărârea de expedient, respectiv sentința civilă 8103/1985, atașată dosarului notarial nr. 15951/1993.
Prin raportare la acest text de lege, tribunalul a reținut în mod greșit faptul că legiuitorul nu ar fi prevăzut în cadrul vreunui act normativ această posibilitate de a desființa "cifra 7 adăugată la sentința civilă 8103/1985 atașată dosarului notarial nr. 15915/1993.
Consideră recurentul că, în mod eronat, tribunalul a apreciat că adăugarea numărului 7 în hotărârea de expedient este o greșeală de dactilografiere, modificată la notariat, despre care donatara nu ar fi știut nimic, soluția pronunțată fiind dată cu încălcarea disp. art. 281 Cod procedură civilă, text care reglementează modalitatea de efectuare a îndreptării erorii materiale, respectiv în ambele exemplare ale hotărârii și nu doar în exemplarul dosarului notarial nr. 15951/1993.
Susține recurentul că în mod nelegal instanța a reținut excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia nr. 2415/21.09.2000 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 7287/2000 întrucât nu este întrunită condiția triplei identități prevăzută de art. 1201 Cod civil.
Instanța a încălcat și prevederile art. 2 din Decretul 167/1958 atunci când a reținut că faptele penale ale intimaților s-au prescris.
Consideră recurentul că, în mod greșit, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile necesare pentru a fi aplicabile în cauză dispozițiile art. 998 cod civil fiind evident că și G sunt promotorii falsului, aspect dovedit prin aceea că ei au uzat și uzează de fals.
Invocă recurentul și încălcarea disp. art. 134, 287 alin. 1 pct. 3 și 4 și 103 Cod procedură civilă prin aceea că, deși la termenul din 14.01.2009, erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se aprecia că este prima zi de înfățișare, instanța nu a reținut că pricina s-ar afla la acest moment procesual.
Intimatul Gaf ormulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului motivat de faptul că motivele de recurs dezvoltate de recurent nu se încadrează în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă și nici în celelalte motive prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Pe fond, intimatul consideră că recursul este nefondat, instanța de apel reținând corect că nu s-a făcut dovada prejudiciului și a vinovăției pentru a fi incidente, în speță prevederile art. 998 Cod civil.
Legal citați, ceilalți intimați nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Susținerea intimatului G privind nulitatea recursului este neîntemeiată deoarece, prin cererea de recurs, a invocat motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Criticile dezvoltate de recurent în cererea de recurs se referă la încălcarea principiului înscris în art. 14 alin. 3 Cod procedură penală care impune repararea pagubei în natură, prin desființarea actului, pe calea acțiunii civile, la încălcarea prevederilor art. 281 Cod procedură civilă, ale art. 2 din Decretul nr. 167/1958, precum și ale art. 134, 287 alin. 1 pct. 3 și 4 și 103 Cod procedură civilă pentru argumentele deja expuse.
Aceste critici sunt susceptibile de a fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Curtea reține, însă, că și recursul declarat de reclamantul este neîntemeiat.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 134 Cod procedură civilă este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. Din interpretarea textului rezultă că nu întotdeauna prima zi de înfățișare coincide cu primul termen de judecată, dacă la acest prim termen, deși procedura de citare cu toate părțile este îndeplinită, cauza se amână pentru lipsă de apărare, părțile nefiind în măsură să pună concluzii.
Într-o asemenea situație, cum este și cea din speța dedusă judecății, prima zi de înfățișare se prorogă până la primul termen la care cele două condiții vor fi îndeplinite cumulativ.
Astfel, Curtea reține că, primul termen de judecată din apel din data de 14.01.2009 nu a constituit prima zi de înfățișare, atâta timp cât apelantul Gas olicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja avocat, acesta nefiind în măsură să pună concluzii.
În consecință, prima zi de înfățișare s-a prorogat pentru termenul din 11.02.2009, când apelul era deja motivat, prin cererea din 9.02.2009.
Față de cele expuse, Curtea reține că tribunalul a procedat la o corectă aplicare a prevederilor art. 134 și 287 Cod procedură civilă reținând că motivele de apel au fost depuse până la prima zi de înfățișare și că sancțiunea decăderii din dreptul de a motiva apelul, stipulată de art. 103 Cod procedură civilă nu este operantă în cauză.
Criticile referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 14 alin. 3 Cod procedură penală nu pot fi primite de către instanța de recurs.
În acest sens, Curtea constată că, potrivit art. 184 Cod procedură civilă, când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă.
Tot astfel, prin Decizia nr. XV/21.11.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 Cod procedură civilă.
În celelalte cazuri, aceeași acțiune aparține părților.
Raportat la aceste prevederi legale, Curtea constată că, în prezenta cauză, a investit instanța de fond cu o acțiune prin care a solicitat desființarea parțială a sentinței civile nr. 8103/1995 a Judecătoriei Iași prin înlăturarea numărului 7 adăugat în fals în ceea ce privește adresa imobilului ce a format obiectul hotărârii de expedient și repunerea părților în situația anterioară comiterii infracțiunii de fals.
Prin ordonanța din 10.09.2009 emisă în dosarul nr. 6519/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții G, -, -, și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 al. 1, 291 și 215 alin. 1 Cod penal, în temeiul art. 228 al. 6 raportat la art. 10 lit. g, Cod procedură penală, precum și la art. 38 și 42 raportat la art. 45 alin. 1 Cod procedură penală.
În motivarea acestei soluții, s-a reținut că sentința civilă nr. 8103/28.10.2005 a fost modificată la data de 2.06.1993, astfel că, în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 al. 1 Cod penal și față de termenul de prescripție a răspunderii penale, prevăzut de art. 122 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, fapta sesizată s-a prescris, iar aceasta constituie o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Curtea apreciază că prin această ordonanță s-a stabilit falsificarea sentinței civile nr. 8103/29-10.2005 prin adăugarea cifrei 7 în fața cifrei 2, care reprezintă numărul real la care era situat imobilul din str. - care a format obiectul tranzacției intervenită între - și, însă nu s-au identificat și persoanele care ar fi realizat falsificarea înscrisului.
Astfel, cu ocazia judecării cauzei de către instanța civilă, reclamantul recurent avea sarcina, conform art. 1169 Cod civil, de a dovedi, fără putință de tăgadă, prin orice mijloc de probă persoanele care sunt autorii falsului.
Însă, Curtea apreciază că acesta nu a produs probe din care să rezulte cu certitudine că pârâții -intimați ar fi cei care au falsificat sentința civilă nr. 8103/1985.
În aceste condiții, tribunalul a reținut corect că, în cauză, nu a fost dovedită vinovăția apelanților în ceea ce privește falsificarea înscrisului atacat la instanța civilă.
Critica referitoare la reținerea greșită de către tribunal a existenței puterii lucrului judecat nu este întemeiată, deoarece, prin decizia civilă nr. 2415/21.09.2000 a Tribunalului Iașis -a analizat motivul de apel formulat de, în dosarul nr. 7587/2000, care viza nulitatea absolută a contractelor de donație și respectiv, vânzare -cumpărare ce aveau ca obiect imobilul de la adresa falsificată, reținându-se că nu s-a probat săvârșirea de către a infracțiunilor de fals material și uz de fals, atât timp cât prin rezoluția dată la 8.11.1999, în dosarul nr. 4586/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a constatat că aceasta nu a avut cunoștință de vreo modificare a sentinței civile nr. 8103/1985, donatoarea arătându-i un exemplar al acestei hotărâri judecătorești în care era menționat că imobilul se afla la nr. 72.
Susținerea recurentului referitoare la aplicarea greșită de către tribunal a dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă urmează a fi, de asemenea, înlăturată, întrucât instanța de apel și-a motivat soluția dată prin hotărârea recurată pe neîndeplinirea condițiilor cumulative ale art. 998 Cod civil și nu pe dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă, care reglementează eroarea materială.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, urmând a respinge recursul declarat de, conform art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, se va respinge cererea intimatului G de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, acesta neproducând dovezi din care să rezulte cuantumul cheltuielilor ocazionate de soluționarea prezentei căi de atac.
PENTRU ACESRE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 353 din 8.04.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Respinge cererea intimatului G de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi -26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
28.07.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Cristiana Angelescu, Georgeta
