Obligație de a face. Decizia 323/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 323/200

Ședința publică de la 23 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel

- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica

- - - președinte de secție

- grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1384/LM/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta intimată - DISTRIBUȚIE SA B, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat - SA note de ședință.

Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar întâmpinare și arată că nu mai are alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare, acordând cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței atacată ca fiind legală și temeinică. Apreciază că funcția reclamantului de electrician nu se încadrează în grupa I de muncă ci în grupa III-a de muncă.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara în dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele - SA si filiala acesteia - SUD SA, solicitând obligarea acestora la încadrarea in grupa I de munca aferente perioadei 01.06.1966 - 10.07.1984 cat a lucrat pe post de electrician stații si electrician montator electric, exploatare rețele electrice.

Acțiunea a fost înregistrată inițial la Tribunalul Brașov, iar prin sentința nr.173/M/24.01.2008 s-a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Hunedoara, cauza fiind reînregistrată la Tribunalul Hunedoara sub același nr-.

Ulterior introducerii acțiuni, reclamantul si-a precizat in mod succesiv acțiunea, arătând in esență ca a fost angajat al întreprinderii de Rețele Electrice Sibiu doar din data de 01.06.1966 si pana la data de 01.10.1983 (61), insa din anul 1990 aceasta entitate a fost supusa unor numeroase reorganizări rezultând mai multe societăți comerciale intre care si paratele, insa nu cunoaște care dintre acestea a preluat arhivele fostului sau angajator Sibiu.

In acest context reclamantul a arătat ca nțelege sa cheme in judecata pe lângă - SA B si pe paratele - FURNIZARE SUD SA si - DISTRIBUTIE SUD SA, menținând capătul de cerere privind acordarea beneficiului grupei I de munca doar fata de societatea care a preluat prin reorganizare atribuțiile si arhivele fostelor si a - SA - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Sibiu.

A mai solicitat ca la stabilirea condițiilor de munca corespunzătoare grupei I de munca sa se aibă in vedere si sporurile de înălțime si de altitudine de care trebuia sa beneficieze (79 si 89) dar cu ocazia acordării cuvântului pe fond, reclamantul a declarat ca nu mai înțelege sa-si susțină acest capăt de cerere, dat fiind ca nici unul dintre aceste sporuri nu au fost de fapt acordate. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.

În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că in perioadele 01.06.1966 - 07.03.1968, 20.03.1968 - 01.03.1969, 03.07.1969 - 01.10.1983 a lucrat pe post de electrician stații si electrician montator electric, exploatare rețele electrice in cadrul fostei întreprinderi de Rețele Electrice Sibiu, reorganizată ulterior in - Transilvania Sud SA, filiala paratei - SA B însă, deși in aceasta perioada a lucrat in condiții de munca speciale, fiind supus curenților de înalta frecventa, în mod nelegal nu i-a fost recunoscut beneficiul grupei I de munca, fiindu-i acordata in mod greșit de către fosta Întreprindere de Rețele Electrice Sibiu doar grupa a III de munca.

Prin întâmpinare, pârâta - DISTRIBUTIE SUD SA, (60) a arătat ca a fost înființata în data de 01.08.2007 in urma separării activităților de distribuție si furnizare a energiei electrice din cadrul Transilvania Sud SA, aceasta din urma societate fiind de altfel desființata. A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive atât pentru perioada cat reclamantul a fost angajat la fosta Sibiu cat si pentru perioada cat a fost angajatul Sibiu, motivat de împrejurarea că în perioadele vizate în acțiune nu era înființata ca societate comerciala de sine stătătoare, primind personalitatea juridica doar prin HG nr.1342/2001 când s-a înființat - Transilvania Sud SA ca filiala in cadrul - SA, astfel că reclamantul nu a fost salariatul sau.

Cu privire la intervalul in care reclamantul a fost angajat al antecesoarei Sibiu, a susținut ca nu exista legătura intre cele doua societăți, astfel ca se impune admiterea excepției.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, arătând că în art. 2 din Decretul Lege nr.68/1990 se stipulează competenta exclusiva a conducerii unității împreuna cu organizația sindicala de a preciza locurile de munca si de a nominaliza persoanele care se încadrează in grupele I si II de munca, iar la nivelul acestei societăți au fost încheiate in fiecare an Note Comune prin care s-a stabilit de comun acord ca nu exista persoane care sa lucreze in condiții de grupa de munca, cu excepția personalului muncitor care își desfășura activitatea intr-o stație din incinta R Feldioara si a dispecerilor energetici reclamantul nefăcând parte dintre aceștia.

Prin sentința civilă nr. 1384/LM/ 2008 din 30 septembrie 2008 pronunțată în cauză, Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea în conflict de drepturi formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâților - DISTRIBUTIE SUD SA, - SA B și - DISTRIBUTIE SUD SA.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în privința excepției lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâta - DISTRIBUTIE SUD SA că această pârâtă are calitatea de succesoare in drepturi si obligații a fostelor entități la care reclamantul a avut calitatea de salariat.

Astfel, a reținut că începând cu anul 1990 au fost inițiate o serie de reorganizări ale fostelor Întreprinderi de Rețele Electrice, finalizate până in prezent prin înființarea mai multor societăți comerciale distincte. Prin Hotărârea nr.1199/1990, Întreprinderile de Rețele Electrice au devenit unități componente ale Regiei autonome de electricitate "Renel", iar prin Hotărârea nr. 365/1998 acestea s-au reorganizat in funcție de obiectul de activitate in subunități ale Companiei Naționale de Electricitate - (), preluând toate drepturile și fiind ținute de toate obligațiile "Renel". In acest sens au fost înființate filiale de producere, transport si distribuție a energiei electrice, munca prestata de reclamant (exploatare rețele de distribuție a energiei electrice) fiind inclusa in obiectul de activitate al Filialei - SA - Sucursala de Distribuție Sibiu (anexa 2.1).

In anul 2000 fost aprobat HG nr. 627/2000 care a desființat si a dispus reorganizarea filialelor in societăți comerciale separate, intre care si - SA, care a primit in componenta sa 36 de sedii secundare cu statut de sucursala fără personalitate juridica, intre care si Sucursala de Distribuție Sibiu (anexa 5.2). In temeiul art.36, societățile comerciale nou înființate au preluat toate drepturile, fiind ținute de toate obligațiile fostei și ale filialelor sale.

In anul 2001 avut loc o reorganizare similara, de data aceasta in cadrul - SA, fiind înființate in funcție de criterii regionale un număr de 7 societăți comerciale separate, intre care si - Transilvania Sud SA cu sediul principal la B, care a primit in componentă 6 sucursale de distribuție fără personalitate juridica, inclusiv Sucursala de distribuție si Furnizare a Energiei Electrice Sibiu (anexa 8.2).

În fine, începând cu anul 2007 distribuția energiei electrice face obiectul de activitate al paratei - DISTRIBUTIE SUD SA, înființata prin HG nr.675/2007, fiind menținută structura organizatorica a sediilor secundare (anexa 2.1), astfel ca in prezent Sucursala de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice Sibiu funcționează in cadrul acestei societăți parate.

In consecință, verificând situația reflectata in carnetul de munca al reclamantului a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâta pentru perioadele 01.06.1966 - 28.06.1969 cat a fost salariat pe post de electrician stații in cadrul Întreprinderii Sibiu, dar si pentru perioada 01.10.1983 - 10.07.1984 cat a fost încadrat pe un post similar la Întreprinderea de Exploatare si Întreținere Rețele si Instalații Electrice si A I, întrucât aceste societăți au fost distincte de fosta Sibiu, neexistând nici o legătura cu nici una dintre paratele ce figurează in acest dosar.

În schimb, pentru perioada 03.07.1969 - 01.10.1983 in care reclamantul a fost încadrat la Întreprinderea de Rețele Electrice Sibiu, unde a lucrat pe post de electrician montator si electrician exploatare rețele electrice electrician stații,a reținut că pârâtei - DISTRIBUTIE SUD SA ii revine calitatea procesuala pasiva in cauza, fiind succesoare in drepturi si obligații a Sibiu, dat fiind că din înregistrările operate în carnetul de muncă al reclamantului, coroborat cu prevederile legale mai sus analizate, rezultă că acesta a fost angajatul pârâtei.

Pe fondul cauzei a reținut că reclamantul nu a beneficiat in intervalul 03.07.1969 - 01.10.1983 care face obiectul analizei de încadrarea in grupele I sau II de munca, iar funcția ocupata de acesta nu a fost recunoscuta nici pana in anul 1969 si nici ulterior acestei date ca fiind exercitata in condiții grele de munca, pentru a se justifica aplicabilitatea prevederilor art.2 al Decretului - Lege nr. 68/1990, invocat in susținerea acțiunii.

Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din extrasele Comune anexe la CCM, a reținut ca meseriile de electrician ocupate de reclamant au fost incluse doar in categoria grupei a III a de munca, in urma îndeplinirii procedurilor de evaluare a locurilor de munca de către administrația unității parate si sindicatul liber constituit ( 45, 48,51,54 si 57).

Mai mult, nici după apariția Ordinului nr. 50/1990 și nici a Legii nr. 19/2000 care a abrogat Ordinul 50/1990 si a determinat adoptarea legislații specifice (HG nr. 261/2001, HG nr. 1025/200, Legea nr. 226/2006) cu privire la încadrarea in locurile de munca cu condiții deosebite sau speciale si stabilirea criteriilor aplicabile pentru încadrare, funcțiile ocupate de reclamant nu justifica includerea in grupele I sau II de munca ( 18) deși au făcut obiectul determinărilor si al expertizelor efectuate de către Inspectoratul Teritorial d e Munca.

Capătul de cerere privind recunoașterea sporurilor de înălțime si de altitudine a fost de asemenea respins, având în vedere declarația reclamantului că nu mai înțelege să-l susțină.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În expunerea de motive a arătat, că pe fondul cauzei în mod greșit prima instanță i-a aplicat dispozițiile actelor normative emise în anul 1990, în speță Decretul - Lege 68/1990 și Ordinul 50/1990, întrucât acest din urmă ordin procedează la încadrarea locurilor de muncă pe diverse grupe, începând cu anul 1990 și nu poate fi aplicat retroactiv.

Totodată, deși a reținut că intervalul 03.07.1969 - 01.10.1983 nu a beneficiat de încadrarea în grupele I și II de muncă, nu a precizat împrejurările care au dus la această concluzie. Acest argument al instanței este de mare însemnătate deoarece este cel care a fundamentat convingerea acesteia și în final darea soluției de respingere a cererii, ori în aceste condiții instanța avea obligația de a motiva raționamentul.

În consecință, solicită admiterea recursului și aplicarea legislației în vigoare pe perioada amintită și nu a unor dispoziții legislative ulterioare.

Prin întâmpinare pârâta - DISTRIBUTIE SUD SA a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală susținând în esență că instanța a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor legale incidente în speță.

- SA B,prin înscrisul înregistrat la dosar la data de 16.03.2009, fila 15, invocat întemeiat pe dispozițiile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, lipsa calității procesuale pasive susținând că în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Hotărârea de Guvern nr. 1342/2001 privind reorganizarea Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "" SA, personalul existent în cadrul - " M" SA, - " D"SA, - " MUNTENIA NORD" SA, - " D" SA, - " OLTENIA" SA, - " " SA, - " NORD" SA, - " SUD"SA și - " MUNTENIA SUD" SA, a fost preluat de către noile entități, în această situație fiind și în cazul - " SERV" SA care a preluat personalul existent în cadrul DIVIZIEI DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE al de întreținere și servicii energetice din cadrul - SA, în conformitate cu art. 4 din HG 74/2005.

A precizat că la data preluării salariaților de noile entități enumerate mai sus a fost predată și arhiva de personal aferentă și noile societăți comerciale s-au substituit în drepturile și obligațiile sale, inclusiv în litigiile în curs, conform HG 1342/2001 și HG 74/2005.

Având în vedere că lipsa calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie, solită respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.

CURTEA, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedură civilă, reține recursul nefondat.

Decretul - Lege 68/1990 și Ordinul 50/1990 reglementează încadrarea în grupele I și II de muncă pentru perioada anterioară datei de 18.03.1969 precum și pentru perioada lucrată după ceastă dată, astfel că în mod corect prima instanța a analizat cererea reclamantului având în vedere aceste reglementări.

Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării a fost emis în baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția și precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.

Acest ordin vizează încadrarea în grupele I și II de muncă atât pentru perioada anterioară datei de 18.03.1969 cât și perioada lucrată după această dată.

Astfel, potrivit pct. 13 - 15 din Ordinul nr. 50/1990 " Perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/1969, 105/1976 și 210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea.

Pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin Precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11.860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor.

Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.

perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale.

Totodată, ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu 18.03.1969 și până în prezent."

Contrar celor susținute de recurent, în considerentele sentinței prima instanță a arătat motivele care justifică soluția.

Astfel, în mod corect raportat la reglementările mai sus citate și mențiunile din carnetul de muncă, a reținut că posturile ocupate de reclamant în perioada în discuție, electrician montator si reparații linii electrice precum si electrician exploatare, nu se regăsesc in nici una din categoriile profesionale, activitățile sau locurile de munca prevăzute in anexa I si II.

De asemenea, că reclamantul nu a beneficiat in intervalul 03.07.1969 - 01.10.1983 care face obiectul analizei pe fond a acțiunii de încadrarea in grupele I sau II de munca, iar funcția ocupata de acesta nu a fost recunoscuta nici pana in anul 1969 si nici ulterior acestei date ca fiind exercitata in condiții grele de munca, pentru a se justifica aplicabilitatea prevederilor art.2 al Decretului - Lege nr. 68/1990 invocat in susținerea acțiunii.

Funcțiile pe care reclamantul le-a deținut nu se regăsesc in privind personalul si activitățile din Filiala de Rețele Electrice care sunt încadrate in grupa I sau II a de munca întocmite în baza Ordinului 50/1990 și nu au fost încadrate in grupele I sau II de munca nici după apariția Legii nr. 19/2000 care a abrogat Ordinul 50/1990 si a determinat adoptarea legislației specifice (HG nr. 261/2001, HG nr. 1025/200, Legea nr. 226/2006), deși acesta au făcut obiectul determinărilor si a expertizelor efectuate de Inspectoratul Teritorial d e Munca, astfel că nu există temei legal pentru admiterea cererii reclamantului, cum în mod justificat a reținut prima instanță.

În consecință, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță este în concordanță cu probele administrate și că în speță instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat, urmând a menține ca temeinică și legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1384/LM/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Martie 2009.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored. /

Jud. fond.,

Președinte:Adriana Petrașcu Ana Doriani
Judecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 323/2009. Curtea de Apel Alba Iulia