Obligație de a face. Decizia 3316/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2227/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3316/
Ședința publică de la 13.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1351/18.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații INSTITUTUL DE STUDII ȘI CERCETĂRI și SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă personal, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-pârâtă Societatea Română de Radiodifuziune a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 08.05.2009, după care,
Curtea comunică recurentei-reclamante o copie a întâmpinării și acordă cuvântul pe excepția nulității recursului, excepție invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.
Recurenta-reclamantă formulează cerere de amânare pentru a formula în scris concluzii pe excepția invocată.
Curtea respinge, ca neîntemeiată, cererea de amânare, recurenta urmand sa-si expuna concluziile cu ocazia punerii in discutie a exceptiei invocate.
Recurenta-reclamantă arată că nu are concluzii pe excepția invocată.
Curtea respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, având în vedere că sustinerile recurentei pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântulp pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului potrivit motivelor din cererea de recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1351/18.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a - VIII- a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Institutul de Studii și Cercetări și Societatea Română de Radiodifuziune, având ca obiect drepturile salariale pe perioada 1991 - 7.10.2005 ca fiind prescrisă, a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea transferului din 1995 și completarea carnetului de muncă pentru autoritate de lucru judecat si a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
În considerente, Tribunalul a reținut că începând cu data de 28.08.1975 reclamanta a fost încadrată în baza contractului individual de muncă nr.247 din 30.08.1975 în funcția de inginer proiectant clasa 22 B conform mențiunii de la poziția 9 din carnetul de muncă. Potrivit contractului individual de muncă din 16.09.1998 reclamanta a fost încadrată pe postul de inginer pe perioada 16.09.1998 și pâna la data reintoarcerii titularului postului. La data de 21.06.2001 s-a încheiat între reclamantă și pârâta Societatea Română de Radiodifuziune contractul individual de muncă existent în copie la fila 96 din care rezultă că salariata a deținut funcția de inginer și beneficia de un salariu de 470 lei. În carnetul de muncă sunt nominalizate funcțiile deținute de reclamantă, salariul tarifar lunar cât și deciziile în baza cărora a fost promovată și i s-au stabilit corelativ drepturile salariale. În speță reclamanta nu a făcut dovada contestării deciziilor precizate în carnetul de muncă prin care a operat schimbarea încadrării și a drepturilor salariale. Înscrierile în carnetul de muncă se efectuează pe baza înscrisurilor ce îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 11 din Decretul nr. 92/1976.( ale cărui dispoziții erau în vigoare la data efectuării mențiunilor în carnetul de muncă), înscrisurile precizate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 11 din Decretul 92/1976 și nu poartă viza jurisconsultul societății sau o altă persoană cu pregătire corespunzătoare delegată de conducerea unității. Ca urmare s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care s-a solicitat rectificarea înscrierilor în carnetul de muncă.
Reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat drepturi salariale ca urmare a rectificării mențiunilor din carnetul de muncă. S-a constatat că acest capăt de cerere este accesoriu celui prin care s-a solicitat rectificarea înscrierilor în carnetul de muncă și-n consecință s-a dispus respingerea ca neîntemeiat.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului arată că ca judecătorul s-a pronunțat in Decizia civila nr.493/13 martie 1997 si in Decizia civila 1652/3 decembrie 1997 - unde a fost președinte si a casat 3 hotărâri judecaresti si a rejudecat dupa casare in baza Cod Procedura Civila Art.304 pct.ll - care este abrogat.
Potrivit art.1841 Cod Civil, in materie civila, judecătorii nu pot aplica prescripția daca cel interesat nu va fi invocat acest mijloc. nu a invocat prescripția in dosarul 12400/1995 si nici in următoare.
Referitor anularea transferului din 1995, recurenta arata ca reorganizarea persoanei juridice in temeiul Hotărârii de Guvern nr.846/1994 nu a avut ca obiect trecerea unei structuri de producție, proiectare, cercetare de la la noua societate, structura in care aceasta ar fi avut locul de munca la momentul reorganizării,ci a avut loc numai trecerea unui număr de persoane angajate de la la noua societate, trecere care s-a făcut pe criterii pur subiective, in condițiile in care recurenta se afla de peste 3 ani in conflict de munca cu, privind salariul acordat si nu si-a dat consimțământul pentru transfer.
Referitor completarea carnetului de munca a aratat ca prin 3 hotărâri judecătorești s-a admis reincadrarea in funcția de inginer proiectant principal gr.ll cls.28 incepand cu data de 01.01.1991, cu plata drepturilor bănești corespunzătoare pe ultimii 3 ani si obligarea sa faca rectificările necesare in carnetul de munca incepand cu 01.01.1991. Dupa 2 ani s-a dat Decizia civila nr.1652/3 decembrie 1997 in condițiile de nelegalitate mai sus prezentate care a casat hotărârile anterioare si s-a rejudecat in fond fara probe pentru ca in dosar nu se mai găseau fisa postului pentru funcția Inspector Protecția, inventii-inovatii, grila de salarizare aferenta acestui post si nu s-a precizat ca acest post se baza pe un referat al Șefului de serviciu, o Hotărâre a Comitetului Director, o Decizie a Directorului nr.296/1991 si care recurentei i-a fost impus prin Decizie. Admiterea recursului in 1997 s-a făcut numai pe baza declarațiilor care nu a fost sincera in instanța sa spună clar ca in acest post a fost numita de Comitetul Director si ca Șeful de serviciu i-a stabilit clasa 17 (era șeful meu de o luna de zile cand mi-a redus la J drepturile salariale).Conducerea vazand aceasta situație ca este numita de Comitetul Director si ca a fost incadrata ca stagiar, a angrenat juristconsultul in toate hotărârile Comitetului Director care priveau salariul meu. Si in procesele care au durat peste 2 ani si in cel prezent este trimis juristconsultul care nu depune probe dar face numai declarații fara acoperire prin probe si acum invoca prescriptia si autoritatea de lucrul judecat.
Menționeaza ca înregistrările din carnetul de munca atat in Institutul de Studii si, cat si in Societatea Radiodifuziune s-au făcut prin violenta deoarece au fost inregistrate contracte individuale de munca care nu erau in corespondenta cu salariile colegilor ingineri care aveau pregătirea sa profesionala si responsabilitățile sale.
Stabilirea salariilor, atat in Institutul de Studii si in anul 1991, cat si in Societatea de Radiodifuziune in 16 septembrie 1999 s-au făcut prin violenta deoarece mi s-a stabilit nivelul salariilor la J in raport cu colegii ingineri si mai mult decât atat fisele de post întocmite in corespondenta cu cele ale colegilor ingineri nu i s-au dat la semnat dar au fost depuse la dosar.
Solicita respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune privind plata drepturilor salariale pentru perioada 1991 - 7.10.2005 deoarece in situația in care o clauza ( principala clauza - stabilirea salariului fara temei legal ) este afectata de nulitate, intrucat stabilește drepturi sau obligații pentru salariați care contravin unor norme legale imperative -Constituția art.l6(l), art. 41(l), Codul Muncii art.3(l), art.5(l), art.38, art.39(l) pct d si e - aceasta este înlocuita de drept cu dispozițiile legale, salariatul având dreptul la despăgubiri conform art.57(4) din Codul Muncii. Nu au fost depuse probe privind temeiul legal pentru care angajatorii i-au redus la J veniturile salariale in comparație cu colegii mei ingineri atat in Institutul de Studii si cat si in Societatea de Radiodifuziune desi in conformitate cu art.287 din Codul Muncii - sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului. Menționeaza referitor la consimțământ ca in conformitate cu cod civil art.953- nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta - contractele individuale de munca întocmite de Administrație in Societatea de Radiodifuziune nu au temei legal privind stabilirea salariului la J in raport cu colegii ingineri cu responsabilități similare. Nu exista termen de prescripție pentru contracte individuale de munca incheiate fara temei legal si prin violenta - privind stabilirea salariului in instituții bugetare - Codul Muncii conform Art.236(l)- Contractul colectiv de munca este convenția încheiata in forma scrisa prin care se stabilesc clauze privind condiții de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de munca si Art.l57(2) - Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile si instituțiile publice ( conform contractelor individuale de munca Regia Autonoma de Electricitate -RENEL-Institutul de Studii si, Societatea de Radiodifuziune) finanțate integral sau in majoritate de la bugetul de stat se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative. Legea este definita ca o norma cu caracter obligatoriu stabilita si apărata de puterea de stat. Menționeaza ca s-au pronunțat 3 hotărâri judecătorești pe baza Legii 14/91- Legea salarizării, care au fost casate printr-o hotărâre irevocabila care nu se referea la nici o lege si a fost pronunțata in condițiile mai sus mentionate-Art.24(l) - Cod Procedura Civila si Art.1841 Cod Civil. Conform Art.1900 Cod Civil - Acțiunea pentru nulitate referitoare la convenții ( contractul individual de munca este inclus in contractul colectiv de munca care conform art.236(l) din Codul Muncii este o convenție) se prescrie prin 10 ani, in toate cazurile cand legea nu dispune altfel. Aceasta prescripție nu incepe a curge, in caz de violenta - Reducerea la Jad repturilor salariale, astfel ca dupa o cariera de 20 ani sa fii încadrat ca un stagiar cu responsabilități ca pentru 20 de ani este un act de violenta. In conformitate cu art.283(d) Codul Muncii - pe toata durata existentei contractului in cazul in care se solicita constatarea nulității unor clauze ale contractului individual (salariul redus la J fara temei legal ). Menționez ca acest articol nu face referire la violenta si solicit analizarea acestui aspect in conformitate cu art.1900 Cod Civil.
In baza art.1900 Cod Civil si art.283(d) Codul Muncii solicita respingerea excepției pescriptiei dreptului la acțiune privind plata drepturilor salariale pentru perioada 1991 -7.10.2005.
Salariul de 470 lei a fost stabilit in cadrul unei majorări salariale de 5% (in carnetul de munca in mod ilegal s-a trecut negociat salariul deoarece negocierea cu mijloace violente a avut loc la data 27.09.1999 (pentru contractul care incepe cu data 16.09.1999) cand fost încadrata urmare concursului. Precize a ca nu contestat in instanța contractele individuale din 1999 si 2000 deoarece Decizia civila nr.l652/3decembriel997 irevocabila a admis încadrările din fara probe, numai pe baza declarațiilor si situația in care se afla era identica cu cea din. Mențione a ca contestat înregistrările din carnetul de munca cu înscrisuri depuse ia dosar - pentru toate înscrisurile au fost depuse in dosarul 12400/1995 Judecătoria sector 2 unde s-a dat sentința civila nr.512/2006 (in acest dosar depus numai câteva înscrisuri pentru a prezenta situația, anexe la cererea de chemare in judecata) si pentru Societatea de Radiodifuziune depus contractele individuale din 1998,1999 si 2000. Tribunalul București retine ca înscrierile in carnetul de munca se efectuaza pe baza înscrisurilor ce îndeplinesc condițiile prevăzute de Art. 11 din Decretul nr.92/1976 dar in conformitate cu alin.2 din acest articol -in toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe care a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca. Mențione a ca s- adresat instanței pentru ca in perioada 1991-2008 încadrările si modificările contractelor individuale de munca nu au avut temei leg al privind salariul acordat si i-au fost provocate daune materiale i morale. In aceasta situație contestat in justiție peri oada 1991 -2008, pe baza actului ofic ial care este Carnetul de munca, care a fost in grija angajatorilor. Actele inregistrate in carnetul de munca pentru perioada 1991-2008 nu poarta viza juris consultul societății dar au produs si produc efecte, iar Institutul de Studii si si Societatea de Radiodifuziune sunt persoane juridice si pentru pagubele materiale provocate m- a adresat justiției pentru recuperarea lor de la persoane juridice pentru ca a fost angajata de persoane juridice nu de persoane fizic e care au semnat fara viza juris consultul societății in cazuri in care se produc pagube materiale care se recuperează in instanța. Mențione a ca persoanele fizice care i-au produ s pagube materiale si morale ( i- fost ataca ta imaginea, cariera profesionala si i-au fost reduse la J drepturile salariale fara temei legal si prin mijloace violente ) sunt angajate la persoane juridice si pentru acest motiv m-am adresat justiției. Tribunalul Bucureștia apreciat ca accesoriu solicitarea drepturilor salariale, dar recurenta nu este de acord cu aceasta apreciere. Precize a ca in perioada 1991 - 2008 fost tratata cu violenta atat material cat si moral.
de cele arătate mai sus solicita ca in soluționarea pre zentului recurs sa fie luate in considerare motivele invocate in cererea de chemare in judecata, in concluziile scrise precum si in toate actele justificative existente in dosar si in cazul in care se considera necesar cele aferente dosarului nr.12400/1995 Judecătoria sector 2,
Intimata Societatea de Radiodifuziune a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia nulitatii recursului si a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
In sedinta publica de la 13.-5.2008, instanta a respins exceptia invocata ca neintemeiata, de considerentele expuse in practica.
In recurs nu s-au administrat alte probe.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenta, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurenta-reclamanta a fost salariata intimatelor-parate, asa cum rezulta din inscrisurile administrate in cauza, începând cu data de 28.08.1975, în baza contractului individual de muncă nr.247 din 30.08.1975, în funcția de inginer proiectant clasa 22 B, conform mențiunii de la poziția 9 din carnetul de muncă. Un baza contractului individual de muncă din 16.09.1998, recurenta-reclamanta a fost încadrată pe postul de inginer pe perioada 16.09.1998 și pâna la data reintoarcerii titularului postului. La data de 21.06.2001 s-a încheiat între reclamantă și intimata-pârâta Societatea Română de Radiodifuziune contractul individual de muncă nr.19924, din care rezultă că salariata a deținut funcția de inginer și beneficia de un salariu de 470 lei.
Recurenta-intimata a sesizat instanta de fond cu cererea acesteia avand ca obiect rectificarea carnetului de munca si plata corespunzatoare a drepturilor salariale, pretentiile referindu-se la perioada ulterioara datei de 1 februarie 1991.
Curtea constata ca inscrierile in carnetul de munca s-au facut in baza unor contracte si documente a caror valabilitate nu a fost contestata sau, chiar daca a fost contestata, nu s-a constatat nelegalitatea sau netemeinicia acestora, astfel incat in cauza nu se regasesc temeiur pentru rectificarea acestor mentiuni.
Pretentiile reclamantei avand ca obiect drepturile salariale sunt neintemeiate de probele administrate in cauza, avand in vedere ca aceasta a beneficiat de toate drepturile salariale stabilite in baza contractelor de munca si a actelor aditionale incheiate cu fostii angajatori. Modificarea acestor drepturi s-a facut in baza unor decizii ale angajatorilor care nu au fost contestate de catre reclamanta si care reprezinta acordul de vointa al partilor in raportul juridic de munca dedus judecatii.
Actiunile in justitie promovate de reclamanta anterior nu au fost admise, astfel incat Curtea constata pretentiile acesteia referitoare la rectificarea carnetului de munca si la plata unor diferente salariale, doar pe motivul ca persoane aflate in situatie similara aveau alte drepturi nu sunt intemeiate, atata timp cat recurenta a primit drepturile salariale negociate sau stabilite in baza unor decizii necontestate.
In ceea ce priveste critica referitoare la admiterea exceptiei prescriptiei extinctive a dreptului la actiune pentru pretentiile reclamantei aferente perioadei 1991-7.10.2005, Curtea retine incidenta in cauza a dispozitiilor art.283 lit.c din Codul Muncii, potrivit carora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Termenul de prescriptie de trei ani se calculeaza potrivit Decretului nr.167/1958, de la data nasterii dreptului la actiune, care, in cauza, este data scadentei drepturilor salariale solicitate.
Cum pretentiile reclamantei se refera la perioada 1991-2008, iar actiunea a fost introdusa la data de 8.10.2008, Curtea constata ca s-a implinit termenul de prescriptie al dreptului la actiune, in cauza neexistand cauze de intrerupere sau suspendare a acestui termen.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei referitoare la nulitatea actelor care au stat la baza inscrierilor in carnetul de munca pentru violenta, eroare sau dol, avand in vedere ca aceasta nu a facut dovada contestarii acestor acte si nici dovada admiterii unor actiuni in justitie cu acest obiect.
In ceea ce priveste motivul de recurs prin care se critica sentinta instantei de fond sub aspectul admiterii exceptiei autoritatii de lucru judecat, Curtea constata ca exceptia a privit capetele de cerere avand ca obiect anularea transferului din 1995 și completarea carnetului de muncă.
Curtea constata ca in mod temeinic si legal, instanta de fond a apreciat ca sunt intrunite cumulativ elementele autoritatii de lucru judecat, potrivit art.1201 civ, exceptie invocata de existenta sentintei civile nr.512/23.01.1996 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 B in dosarul nr.12400/1995, irevocabila prin decizia nr.1652/3.12.1997 pronuntata de Curtea de Apel B-Sectia a IV-a Civila, decizie prin care a fost admis recursul si, in fond, a fost admis apelul impotriva sentintei mentionate, pe care a schimbat-o in sensul ca a fost respinsa contestatia ca neintemeiata.
In temeiul respectivei dispozitii legale, este autoritate de lucru judecat atunci cand a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.
Intre cele doua cauze existaidentitate de parti, acestea participand in aceeasi calitate, aspect care se analizeaza pe capatul de cerere ce a fost respins de autoritatea de lucru judecat.
Obiectulreprezinta atat pretentia formulata prin cerere, cat si dreptul subiectiv invocat. Intre cele doua cauze exista identitate de obiect, deoarece in ambele instanta a fost sesizata, printre altele, cu pretentiile reclamantei privind anularea transferului din 1995 și completarea carnetului de muncă.
Or, asa cum a stabilit in mod constant in doctrina si jurisprudenta, exista acelasi obiect, chiar daca acesta este formulat in mod diferit in cele doua cereri, dar scopul final urmarit este acelasi.
Intre cele doua cereri exista si identitate de cauza, deoarece fundamentul raportului juridic dedus judecatii, temeiul juridic al cererii este acelasi.
de aceste considerente, in temeiul art.166 Cpc si 1201.civ. Curtea constata existenta autoritatii de lucru judecat, hotararea instantei de fond fiind legala si temeinica si sub acest aspect.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei referitoare la incompatibilitatea unuia dintre judecatorii care a solutionat recursul in prima cauza, deoarece acestea nu au fost dovedite si nici sustinerile referitoare la probele administrate in aceasta cauza sau alte motive de nulitate a hotararilor pronuntate in primul litigiu, deoarece este vorba de hotarari irevocabile, care se bucura de autoritate de lucru judecat, motiv pentru care aspectele retinute in acestea nu mai pot face obiectul unei alte judecati.
Pentru considerentele de fapt si de drept arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1351/18.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații INSTITUTUL DE STUDII ȘI CERCETĂRI și SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red/ Tehnored:
2 EX./02.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
