Obligație de a face. Decizia 3394/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 449/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3394R
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta ( ) împotriva sentinței civile nr.6914 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12821/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata TEHNOLOGIES ROMÂNIA SRL, având ca obiect-obligație de a face plată sumă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/19.12.2008 și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Recurenta, prin avocat, depune la dosar un certificat constatator din care rezultă domeniul de activitate unde lucrează recurenta.
Intimata prin avocat arată că înscrisul este din 2004.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru recurentă proba cu înscrisul depus și constatând că nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, susținând oral motivele de recurs, cu cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le susține, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6914/10.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins cererea principala formulata de reclamanta,împotriva paratei SC S ROMÂNIA SRL, ca nefondata.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocata din oficiu.
A respins ca prescrisă cererea reconventionala formulata de parata SC S ROMÂNIA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că intre parti a fost incheiat contract individual de munca înregistrat sub nr. 24/08.01.2007, pe durata nedeterminata, incepand cu data de 03.01.2007, prin care reclamanta era angajata pe postul de inginer producție. Raporturile de munca au incetat la data de 25 iunie 2007 prin decizia nr. 01/03.07.2007, ca urmare a demisiei reclamantei, dupa cum rezulta din carnetul de munca.
Anexa nr. 2 la contract prevede la lit joc lauza de neconcurenta prin care salariatul se angaja ca pe durata de 6 luni de la data încetării contractului sa nu execute in nume propriu sau pentru o societate concurenta același tip de activitate sau activități similare celor prevăzute in fisa postului, executate de salariat pentru angajator sau activităților care devin activitățile salariatului intre data contractului si data incetarii acestuia.
Cuantumul indemnizației este de 50% din media salariilor brute lunare primite in ultimele 6 luni inainte de încetarea contractului sau alta asemenea cifra ce poate fi admisa de legea la un moment dat.
Totodată, părțile au mai convenit ca angajatorul poate renunța la beneficiul clauzei de neconcurenta, printr-o scrisoare recomandata, cu confirmare de primire din partea salariatului, iar in acest caz angajatorul nu va fi ținut sa plătească indemnizația menționata, in timpul executării contractului sau dupa încetarea acestuia.
In legătura cu valabilitatea acestei clauze, invocata prin cererea reconventionala, de prevederile art. 137 Cod pr.civilă, analizând excepția prescripției dreptului la acțiune pusa in discuție de instanța din oficiu, s-a reținut ca potrivit art. 283 alin 1 lit. d Codul muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulității unui contract individual sau colectiv ori a unor clauze ale acestuia. In speța, incetarea contractului încheiat de parti a intervenit la data de 25 iunie 2007, in prezent acesta nemaifiind in vigoare. Pe cale de consecința, orice clauza a contractului de munca, asa cum este si clauza de neconcurenta, poate fi obiectul unei cereri de anulare numai pe durata existentei contractului. Chiar daca respectiva clauza produce efecte dupa incetarea contractului, aceasta este o problema diferita de valabilitatea clauzei.
Textul de lege are un caracter imperativ si general, nefiind admisibile derogări. Totodată, Codul muncii nu cuprinde prevederi speciale in legătura cu prescripția dreptului la acțiune pentru ipoteza clauzei de neconcurenta,admițîndu-se excepția si fiind respinsă cererea reconventionala ca prescrisa.;
Cat privește cererea principala, s-a reținut ca la data de 27 iunie 2007 reclamanta a încheiat un contract individual de munca inregistrat cu nr. -/16.07.2007 cu SC SRL pe postul de consultant in informatica.
Comparând datele privind obiectul de activitate al celor doua societăți fostul si actualul angajator al reclamantei, s-a constatat ca activitățile acestora sunt similare, cum ar fi comerțul cu ridicata de calculatoare, echipamente periferice si sotfware, consultanta si furnizare de alte produse software, activități legate de informatica, consultanta in domeniul echipamentelor de calcul, inchirierea mașinilor si echipamentelor de birou, inclusiv calculatoarelor etc.
Atribuțiile reclamantei sunt, de asemenea, similare, dupa cum reiese din fisele postului depuse la dosar, legate in principal de asigurarea interfatei dintre societate si clienți, oferirea de consultanta tehnica.
Așadar, reclamanta s-a angajat la o societate concurenta, de indata dupa incetarea contractului de munca încheiat cu parata, unde desfășoară activități similare celor prestate in favoarea acesteia din urma, situație care se incadreaza in ipotezele prevăzute in clauza de neconcurenta.
Aceasta situație nici nu este contestata de reclamanta, care recunoaște ca societatea SRL este concurenta a paratei, apărarea sa fiind in sensul ca parata nu a fost în nici un fel prejudiciata.
de cele de mai sus, reclamanta nu este îndreptățită sa primească plata indemnizației de neconcurenta, deoarece nu a respectat obligația pe care si-a asumat-o prin contractul incheiat cu parata de a nu executa in favoarea altei societăți concurente activități similare celor prestate pentru angajator. In acest caz, plata indemnizației ar fi lipsita de cauza, in condițiile in care cele doua obligații (neprestarea activității de către salariat si plata indemnizației asumate de angajator) au un caracter interdependent.
In analizarea îndeplinirii obligației, nu are relevanta daca fostul angajator a fost sau nu prejudiciat prin prestarea unei activități in favoarea unei societăți concurente; este suficienta nerespectarea obligației pentru ca angajatorul sau nu mai fie ținut de plata indemnizației, altfel, clauza de neconcurenta nu si-ar pierde rațiunea de a fi.
Cat privește apărarea paratei in sensul ca a renunțat la beneficiul clauzei, constatam angajatorul are intr-adevar acest drept, salariatul nefiind in vreun fel prejudiciat, dar exercitarea acestui drept trebuie făcuta astfel incat salariatului sa nu i impună obligații justificate.
Avînd in vedere faptul ca parata nu a comunicat prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, la data de 27.11.2007, la sfârșitul perioadei pentru care clauza de neconcurenta trebuia sa isi producă efectele, de 6 luni, calculat de la 25.06.2007, data încetării contractului individual de munca, întrucât aceasta a fost procedura de renunțare convenita de parti, s-a apreciat că o alta forma prin care parata si-ar fi exprimat intențiile in legătura cu acest aspect, nu au efecte juridice.
Or, acest mod de a proceda al angajatorului este contrar obligației de buna credința, consacrat de art. 8 Codul muncii, căruia trebuie sa i se supusa ambele parti contractante.
Renunțarea la beneficiul clauzei de neconcurenta la împlinirea termenului convenit este păgubitoare pentru salariat care se vede in situația de a nu se putea angaja in mod liber pentru a nu contraveni obligației asumate si, in același timp, de a nu putea beneficia de o compensație pentru aceasta restrângere a libertății dreptului la munca, acesta fiind rostul indemnizației de neconcurenta.
Chiar daca nu aceasta este situația in prezenta cauza, reclamanta încălcând obligația asumata, efectele renunțării nu pot fi avute in vedere de data la care a fost realizata.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă acțiunea principala ca nefondata si admisă excepția prescripției dreptului la acțiune respingîndu-se cererea reconventionala ca prescrisa.
Împotriva aceste sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat reclamanta care,întemeindu-se pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală susținînd că instanța fondului în mod eronat a reținut că s-ar fi angajat la o societate concurentă.
Recurenta a arătat că atat fostul angajator cat si actualul angajator, nu desfășoară același tip de activitate,intimata desfășurînd in exclsivitate activități economice clasificate in următoarele coduri, respectiv:-1812: alte activități de tipărire.: tipărirea de carduri cu ajutorul fotogravurii, a imprimării flexografice, serigrafice si a altor prese de tipărit, mașinilor de multiplicat, mașinilor de tipărit in relief inclusiv a mașinilor de tipărire rapida, tipărirea pe suport textil, material plastic, pe sticla, metal, lemn si ceramica;
1813: servicii pregătitoare pentru pretiparire: lucrări de prelucrare executate direct pe placa (si placi din fotopolimeri), lucrări de prelucrare a plăcilor tipografice si matrițelor pentru imprimarea sau tipărirea in relief;2610: fabricarea calculatoarelor si echipamentelor periferice,fabricarea de cititoare de cartele inteligente (cârduri smart), fabricarea
terminalelor de calculator, cum sunt automatele bancare (-uri), puncte de vânzare (), ce operează fara comenzi mecanice.
Și din inscrisurile atașate, rezulta cu certitudine ca intimata este principalul producător de cârduri pentru produse tip si, smart-carduri pentru telefonie mobila, vizând in principal si, ce oferă clienților servicii personalizate pentru carduri.
Mai mult decât atat, instanța nu poate constata similitudinea dintre
obiectele de activitate, având in vedere ca intimata desfășoară alte activități economice ce vizează o anumita categorie de clienți respectiv, comerciale si companii de telefonie mobila, asigurandu-le acestora intreg ciclul de producție (, producerea cardurilor noi, personalizarea acestora,pregătirea pentru transport) si introducerea noilor tehnologii in producerea cardurilor cu cip.Intimata are un centru de personalizare a cardurilor certificat de către BNR sa personalizeze cardurile cu cip din România.
Recurenta a mai arătat că atribuțiile sale privind asigurarea interfatei dintre societatea si clienți si consultanta tehnica, asa cum rezulta si din fisa postului, au fost exercitate exclusiv cu privire la ciclul de producție al cardurilor,în aceasta situație, instanța a procedat nelegal, reținând ca a desfășurat activități similare la cele doua societăți, pe care le considera concurente.
Instanța trebuia sa aibe in vedere faptul ca desi recurenta asigură interfața dintre societatea la care este angajata in prezent si clienții acesteia, consultanta acordata se refera la alte tipuri de servicii,aceasta avînd ca obiect de activitate asigurarea de sisteme de monitorizare la distanta pentru sisteme industriale.
Având in vedere susținerile de mai sus, cele doua societăți nu sunt concurente, soluția instanței de fond fiind nelegala.
In mod nelegal instanța de fond a reținut ca recurenta recunoaște faptul ca cele doua societăți sunt concurente, apărarea sa fiind in sensul ca intimata nu a fost in nici un fel prejudiciata.
Prin intampinarea la cererea reconventionala intimata a susținut ca nu se justifica plata indemnizației de neconcurenta intrucat recurenta nu a suferit nici un prejudiciu, deoarece s-a angajat imediat dupa incetarea raporturilor de munca si nici nu am făcut dovada ca ar fi primit vreo oferta de angajare de la o firma concurenta cu.
Apărările sale cu privire la acest aspect au fost in sensul ca, pentru a se plați indemnizația de neconcurenta nu este prevăzuta nici in contractul de munca si nici in Codul Muncii condiția ca recurenta sa fi suferit vreun prejudiciu si nici nu trebuie sa facă vreo dovada privind ofertele de angajare de la firmele concurente.
Implicit, prin aceste susțineri, intimata recunoaște faptul ca recurenta nu s- angajat la o societate concurenta.
Potrivit anexei 2 la contractul de munca, lit. (ii), clauza de neconcurenta nu interzice salariatului sa se angajeze sau sa colaboreze in orice fel de activitate in măsura in care sarcinile de serviciu ale salariatului se refera numai la servicii ori activități de care salariatul nu s-a ocupat intr-o măsura semnificativa timp de 12 luni inaintea incetarii contractului.
Instanța a ignorat aceste dispoziții, neverificand ce activitate desfășoară recurenta dupa incetarea contractului de munca si ca este plătită la un nivel cu mult inferior celui avut anterior, care nu concorda cu nivelul său de pregătire profesionala.
In conformitate cu art. 23 din Codul muncii, clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea in mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deține.
Motivarea instanței de fond este nelegala, intrucat ea vizează in mod general activitățile desfășurate de cele doua societăți si atribuțiile subsemnatei, aceasta trebuia sa faca o cercetare amănunțita pentru a se pronunța cu privire la existenta unei concurente reale intre cele doua societăți.
Intimata a formulat întîmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au solicitat și administrat probe noi în faza recursului
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele în raport de dispoz art. 3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit clauzei de neconcurență inserată în anexa 2 la contractul individual de muncă, înregistrat la sub nr. 24/8.01.2007 salariatul se obliga ca pe o durată de 6 luni de la data încetării contractului individual de muncă să nu execute în nume propriu sau pentru o societate concurentă același tip de activități sau activități similare celor prevăzute în fișa postului executate de salariat pentru angajator sau activitățile ce devin activitățile salariatului între data prezentului contract și data încetării acestuia; angajatorul se obliga față de recurentă la plata unor indemnizații lunare de neconcurență reprezentând 50 % din media salariilor lunare brute din ultimele 6 luni, anterioare încetării contractului de muncă, aria geografică asupra căreia clauza de neconcurență prevăzută în contract își producea efectele fiind reprezentată de teritoriul României și Bulgariei; potrivit punctului (iii) din convenția de neconcurență această clauză nu interzicea salariatului să se angajeze sau să colaboreze în orice fel de activitate în măsura în care sarcinile de serviciu ale salariatului se refereau numai la servicii ori activități de care salariatul nu s-a ocupat într-o măsură semnificativă timp de 12 luni înaintea încetării contractului individual de muncă.
Curtea mai reține că la intimata pârâtă Romania SRL recurenta, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă, coroborat cu fișa postului, ocupa funcția de inginer de suport clienți, având ca sarcini de serviciu interfața firmei cu clientul în privința produsului, urmărirea proiectului realizat, furnizarea de expertiză asupra produsului vândut, furnizarea de asistență clientului asupra produsului vândut; potrivit adresei Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, aflată la filele 5-10 din dosarul Curții de Apel București, obiectul principal de activitate al intimatei pârâte îl constituie comerțul cu ridicata de componente și echipamente electronice și de telecomunicații, iar activități secundare fabricarea de subansambluri electronice, calculatoare și echipamente periferice, a echipamentelor periferice și de comunicații și a altor componente electronice, repararea calculatoarelor și echipamentelor periferice, activități de consultanță și de management în tehnologia informațiilor, precum și comerț cu ridicata al calculatoarelor, echipamentelor periferice și software-ului.
Prin contractul individual de muncă încheiat cu societatea SC SRL la data de 27.06.2007- ulterior încetării raporturilor de muncă la data de 25.06.2007 cu intimata, și fișei de post anexă recurentul s-a angajat la această societate în funcția de consultant informatică, având ca obligații de serviciu asigurarea interfeței companiei cu clienții firmei, monitorizarea performanțelor soluțiilor implementate, auditarea de sisteme informatice și acordarea asistenței tehnice și de consultații de specialitate clienților; potrivit adresei Oficiul Național al Registrului Comerțului societatea susmenționată are ca obiect principal de activitate telecomunicațiile iar în secundar comerțul cu ridicata al calculatoarelor, echipamentelor periferice și software-ul, întreținerea și repararea calculatoarelor, prelucrarea informatică a datelor, închirierea și consultanța în domeniul echipamentelor de calcul.
Curtea reține că, contrar susținerilor recurentei ce apar ca nefondate, în mod corect a reținut instanța fondului că sarcinile de serviciu ale recurentei la cele două societăți, precum și activitățile desfășurate de cele două societăți sunt similare, cu atât ai mult cu cât obiectul principal de activitate al acestora este același și anume activitatea în telecomunicații.
Curtea apreciază ca fiind nerelevantă pentru încălcarea de către recurentă a obligației de neconcurență împrejurarea că societatea SRL desfășoară activități economice având indicativi diferiți de cei menționați în privința obiectului de activitate al fostului angajator, câtă vreme după cum s-a reținut mai suseste suficientă desfășurarea unei activități similarela noul angajator în sensul clauzei de neconcurență pentru a se reține încălcarea acestei clauze;ori în cauză similitudinea este dată atît de obiectul de activitate principal al celor două societăți reprezentat de activități din domeniul telecomunicațiilor, de activitățile cuprinse în domeniul secundar de activitate care chiar avînd un cod de identificare diferit sunt similare,dar și de sarcinile de serviciu asemănătoare la cei doi angajatori
Totodată sunt nefondate susținerile recurentei potrivit cărora instanța fondului ar fi reținut că cele doua societăți nu sunt concurente,deoarece încălcarea clauzei de neconcurență de către aceasta a fost reținută de instanță prin prisma desfășurării unor activități similare iar nu a unei activități concurențiale,neavînd relevanță prin urmare împrejurările că intimata desfășoară alte activități economice ce vizează o anumita categorie de clienți, că atribuțiile sale privind asigurarea interfatei dintre societatea si clienți săi și consultanta tehnica, asa cum rezulta si din fisa postului au fost exercitate exclusiv cu privire la ciclul de producție al cardurilor și se refera la alte tipuri de servicii decît cele vizate de cel de-al doilea angajator.
Mai mult, din probele administrate în cauză nu a rezultat că activitățile celor două societăți ar fi diferențiate în sensul clauzei de neconcurență menționate, în sensul unei sfere de clienți diferite și nici a împrejurării că în concret sarcinile de serviciu exercitate de către recurentă vizau un obiect diferit, câtă vreme fișele postului coroborate cu mențiunile privind obiectul de activitate ale societăților nu permit a se desprinde o asemenea concluzie.
Totodată,în raport de încălcarea evidentă de către recurentă a obligației de neconcurență este nerelevantă împrejurarea că recurenta nu a prejudiciat-o pe intimată în condițiile în care obligația de plata a indemnizației de neconcurență prevăzută în cuprinsul convenției nu condiționează plata indemnizației solicitate de lipsa unui prejudiciu ci de respectarea obligației asumate.
Nefondate sunt și susținerile privind faptul că clauza de neconcurență cu cuprinsul menționat la lit.(ii) permite salariatului să se angajeze în activități la alte societăți ce se referă la activități de care salariatul nu s-a ocupat într-o măsură semnificativă timp de 12 luni anterior încetării contractului, câtă vreme recurenta nu a fost în măsură a proba ca sarcina de serviciu exercitată la intimatul pârât ce corespunde ca fiind similară la noul angajator se află printre cele de care salariata nu s-a ocupat semnificativ cu un an anterior încetării raporturilor de muncă; ori în condițiile în care intimatul pârât a dovedit caracterul similar al activităților, sarcina probei celor mai sus menționate îi revenea recurentei.
Vor fi respinse ca nefondate și susținerile recurentei privind recunoașterea de către intimată prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond a faptului că recurenta nu s-a angajat la o societate concurentă, căci pentru a introduce efecte juridice mărturisirea administrată prin intermediul probei interogatoriului trebuie să fie necondiționată și clară, iar nu rezultând dintr-o prezumție ca în cauză, în condițiile în care recurenta a susținut că nu a suferit vreun prejudiciu prin neplata indemnizației de neconcurență;pentru aceleași considerente instanța de control judiciar va înlătura cele reținute de instanța fondului referitoare la faptul că recurenta ar fi recunoscut faptul că cele două societăți sunt concurente în condițiile în care aceasta a suținut că prin reangajarea sa la noua societate penru aceleași considerente mai sus reținute.
Chiar dacă potrivit disp.art 23 Codul muncii clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea in mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deține,aceasta fiind în vigoare între părți in condițiile în care nu a fost anulată își produce efectele acestea fiind tocmai interzicerea desfășurării de către recurentă a unor activități similare cu cele desfășurate la fostul angajator.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul drept nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta () împotriva sentinței civile nr.6914 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12821/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata TEHNOLOGIES ROMÂNIA SRL.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2ex/01.06.2009
Jud.fond-
Fl.
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Ignat Silvia Georgiana
