Obligație de a face. Decizia 340/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 340/
Ședința publică din 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții și, domiciliați în Tg-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.393 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul pârâților-recurenți și, av., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,15 lei timbru judiciar.
De asemenea, se constată că reclamanții-intimați au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare din care un exemplar se comunică cu reprezentanta pârâților-recurenți.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta pârâților-recurenți solicită admiterea recursului, prevalându-se dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea integrală a deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de pârâți și respingerea acțiunii introductive de instanță, fără cheltuieli de judecată. Arată că la instanța de fond a invocat excepția prematurității acțiunii promovată de reclamanți, însă această excepție nu a fost soluționată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1284 din 03 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.M în dosar nr-, s- respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâți și, pe fondul cauzei, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții și, pârâții fiind obligați să-și dea consimțământul cu privire la obținerea autorizației de construire a unei case de locuit unifamiliale, în baza certificatului de urbanism nr. 350/16.02.2007 eliberat de Primăria Mun. Tg.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în Tg. M,-,. 2 jud. M, înscris în CF 4291 nr. top 4767/1, 4966/3, 4913/4/5 în suprafață de 162 mp din totalul de 410 mp cât are întregul imobil.
Instanța de fond a mai reținut că pârâții sunt proprietarii imobilului situat în Tg. M,-,. 1 și 3 jud. M înscris în CF 4291/III nr. top 4767/III, 4861/III/3, 4913/4/5/III în suprafață de 248 mp. Cum a rezultat din extrasul de CF la dosar, în indiviziune forțată sunt curtea, pivnița și magaziile din curte. Pentru obținerea autorizației de construire a unei case de locuit în baza certificatului de urbanism nr. 350/16.02.2007 eliberat de Primăria mun. Tg. M, reclamantul a solicitat pârâților să își dea acordul însă aceștia au refuzat.
Instanța de fond a mai reținut că pentru construirea de către pârâți a unui garaj pe terenul al căror proprietari sunt și care este în indiviziune forțată, reclamanții au fost obligați să își dea acordul potrivit sentinței civile nr. 6289/1981 a Judecătoriei Tg. În ceea ce privește refuzul pârâților de a-și da consimțământul, instanța a apreciat că acesta reprezintă un abuz de drept, atâta timp cât aceștia nu au invocat în susținerea refuzului lor vreun motiv obiectiv.
Instanța de fond a apreciat că suntem în prezența unui abuz de drept, întrucât pârâții nu pot fi apărați de prezumția exercitării drepturilor civile cu bună credință prevăzută de art.3 din Decretul nr.31/1954.
Împotriva acestei soluții pârâții si - au declarat în termen legala, apel prin care solicită desființarea hotărârii atacate.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâții au susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinicia, aducând următoarele critici:
Soluția pronunțată de instanța de fond are la bază o greșită apreciere a probelor. Apelanții susțin că probele administrate sunt insuficiente și că instanța de fond nu a stăruit în aflarea adevărului pentru a preveni orice greșeală. Apelanții susțin așadar că instanța de fond nu a excitat rol activ conform prevederilor art.129 alin.5 din Codul d e procedură civilă.
Apelanții au adus critici și modului în care instanța de fond a aplicat dispozițiile procedurale referitoare la stabilirea cadrului procesual, arătând că prima instanță nu s-a preocupat în a clarifica dacă reclamantul are calitate de moștenitor și de proprietar. Apelanții au arătat că abia după acordarea a 6 termene de judecată, intimatul reclamant a precizat cererea în sensul că înțelege să figureze în proces in calitate de reclamant și fratele său (coproprietar), și că instanța de fond nu a admis excepția tardivității acestei completări de acțiune, în sensul invocat de pârâții apelanți.
Apelanții au susținut în continuare că instanța de fond din greșeală a acordat putere probatorie certificatului de urbanism, fără a analiza condițiile de fond ale acestuia. Apelanții arată în acest sens ca acel certificat indică necesitatea acordului autentificat al tuturor coproprietarilor și al proprietarilor imobilelor alăturate. Apelanții au arătat că în primul rând reclamanții intimați nu au depus la dosar niciun proiect din care să reiasă unde doresc să amplaseze construcția, subliniind faptul că terenul se află în indiviziune forțată. Apelanții au invocat și actul de împărțire pe apartamente din 21 septembrie 1971 (existent la fila 19 dosar fond), arătând că reclamanții intimați au recunoscut această indiviziune forțată. Apelanții mai susținut că prin construirea de către intimații reclamanți a unui imobil pe terenul aflat în coproprietate forțată s-ar stânjeni dreptul de acces și s-ar conturba grav dreptul de folosință al apelanților pârâți, care nu vor mai avea posibilitatea nici de a folosi imobilele proprietatea lor exclusivă.
La termenul de judecată în data de 13 noiembrie 2008 reprezentanta apelantei a invocat o inadmisibilitate a acțiunii reclamanților și o prematuritate a formulării prezentei cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că la acest moment reclamanții intimați nu au obținut avizele și acordurile necesare pentru construire (fila 26 dosar apel). Aceste susțineri vin în detalierea criticilor aduse de apelanți și redate mai sus.
În drept, apelanții au invocat dispozițiile art.282-298 Cod procedură civilă, art.44 din Constituția României și art.481 din Codul civil, coroborat cu dispozițiile Legii 50/1991 modificată prin Legea 453/2001.
La termenul de judecată în data de 13 noiembrie 2008, reprezentanta apelanților a depus la dosarul cauzei în copie, CF nr.4291/III Tg.M (filele 21-22) și CF 4291 Tg.M (filele 23-25 dosar apel).
Ulterior, la termenul de judecată din data de 09 decembrie 2008 reprezentanta apelanților a depus la dosarul cauzei, în copie, actul autentic de împărțire pe apartamente încheiat la data de 21 septembrie 1971 (fila 30 dosar apel).
Intimații reclamant nu au formulat întâmpinare.
În virtutea rolului activ, pentru clarificarea împrejurărilor cauzei, tribunalul a cerut intimaților reclamanți lămuriri la termenul de judecată în data de 13 noiembrie 2008. Intimații reclamanți au indicat pe schița existentă la fila 27 dosar fond, partea din teren cu privire la care solicită în prezenta acțiune obligarea paraților la acordarea consimțământului pentru construire. Aceste împrejurări sunt redate în încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2008 (fila 26 dosar).
La acel termen de judecată, pentru lămurirea împrejurărilor cauzei, instanța a pus în discuția pârtilor necesitatea efectuării unei cercetări la fata locuit.
Procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării la fata locului este anexat la fila 29 dosar apel.
Prin decizia civilă nr.393/15.12.2008 Tribunalul Mureșa respins, ca nefondat apelul declarat de pârâții - și -, împotriva sentinței civile nr. 1284 din data de 03 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. M în dosarul nr-, fără cheltuieli de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe prin raportare atât la motivele de apel invocate cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la critica apelanților referitoare la o tardivitate a formulării completării de acțiune din data de 17 decembrie 2007 prin care reclamantul a înțeles să figureze în proces alături de reclamantul inițial, tribunalul are în vedere următoarele aspecte ale cauzei:
Sancțiunea tardivității invocată de apelanți este nefondată, singura sancțiune fiind cea a judecării separate, conform art.135 din Codul d e procedură civilă.
Instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei cereri în obligație de a face - obligarea pârâților la acordarea consimțământului pentru edificarea unei construcții în curtea comună.
Acest demers judiciar se încadrează în sfera actelor juridice de administrare, astfel că împrejurarea că inițial cererea a fost formulată doar de reclamantul, nu și de coproprietarul, nu este de natura să atragă o inadmisibilității a acțiunii.
Dimpotrivă, completarea de acțiune depusă la data de 14 decembrie 2007 constituie de fapt o încuviințare dată de celălalt coproprietar al apartamentului II din Tg.M,-, cu privire la actul de administrare inițiat de reclamantul intimat.
Din aceste motive acea completare de acțiune, formulată de reclamant la data de 14 decembrie 2007 (după prima zi de înfățișare), s-a impus a fi analizată în aceeași cauză, neputându-se aplica sancțiunea judecării separate prevăzută de art.135 din Codul d e procedură civilă.
În cauză, potrivit înscrierilor de carte funciara, curtea imobilului din-, Tg.M, este in indiviziune forțată.
Această înscriere din foaia A, CF 4291 Tg.M, a fost efectuata în baza actului de partaj și împărțire pe apartamente și statut, autentificat sub nr.5974/1971 la fostul notariat de Stat jud.M - act înscris în foaia Bac ărții funciare nr.4291 Tg.M, la poziția B7.
Potrivit clauzelor actului de împărțire amintit mai sus (depus în copie în apel d e către apelanții pârâți - fila 30 dosar), curtea comuna urma să rămână în folosință comună. S-a prevăzut că "Terenul rămas în indiviziune forțată va fi folosit așa fel ca niciunul din coproprietari să nu fie stânjenit în dreptul lor de acces și să nu fie conturbat în folosință,respectând cu strictețe delimitările stabilite în natură în privința modului de folosință a curții și a grădinii"
Reiese așadar că prin acest act de împărțeală s-a realizat totodată și un partaj de folosință a terenului aferent imobilului.
Ulterior acelui act de împărțeală a intervenit însă o schimbare a destinației curții și grădinii.
Tribunalul a avut în vedere, în acest sens că, prin sentința civilă nr. 6289 din 21 septembrie 1981 Judecătoriei Tg.M (existentă în copie la fila 28 dosar fond), s- dispus obligarea antecesorilor intimaților si, de a consimți la construirea de către soții în curtea imobilului, a unui garaj "conform autorizației de construire ce se va elibera".
Prin aceea sentință civilă s-a sistat practic starea de indiviziune forțată, întrucât în raport de folosința faptică a curții și grădinii de către părți, s-a încuviințat ca apelanții pârâți din prezenta cauză să folosească în mod exclusiv o parte din acest teren.
Din aceste motive, tribunalul a apreciat că de la momentul rămânerii definitive a acelei hotărâri judecătorești, s-a sistat starea de indiviziune forțată asupra terenului în litigiu (stabilită prin acel act de împărțire din anul 1971).
În plus, cu ocazia cercetării la fața locului (coroborat cu înscrisul existent la fila 27 dosar fond), instanța a constat că suprafața de teren pe care reclamanții intenționează să edifice o construcție este delimitată de garajul edificat de pârâții apelanți, printr-un gard de sârmă.
Instanța reține așadar că în fapt părțile au procedat la un partaj de folosință a terenului, intimații reclamanți din prezenta cauză folosind porțiunea de teren redată cu culoare galbenă in colțul din stânga spate, pe planul de situație a imobilului de la (fila 27 dosar fond).
Din aceste motive, susținerile apelanților referitoare la obligativitatea respectării la acest moment a caracterului de coproprietate forțată asupra terenului conform actului de împărțire din anul 1971 și la o încălcare a drepturilor lor care ar decurge din acea indiviziune forțată, nu pot fi primite.
Criticile apelanților referitoare la faptul că prin acordul la edificarea de către reclamanții intimați a unei construcții pe acea porțiune de teren s-ar îngrădi posibilitatea lor de a folosi propriile construcții, sunt nefondate.
Atât din cuprinsul planului de situație de la fila 27 dosar fond cât și din cuprinsul procesului-verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului, reies amplasamentele construcțiilor proprietatea apelanților pârâți și calea de acces existentă. Este evident că prin edificarea unei construcții în spatele curții, lângă garajul existent și care este proprietatea apelanților pârâți, nu este îngrădit dreptul apelanților reclamanți în folosința construcțiilor deținute în proprietate.
Iar acele două construcții aflate pe aliniamentul părții de teren în litigiu, sunt construcții provizorii, în stare de degradare (fila 29 verso dosar apel).
Tribunalul apreciază că nu se pot reține nici criticile apelanților referitoare la o inadmisibilitate sau o prematuritate a acțiunii motivate de faptul că reclamanții trebuie să obțină în prealabil acordul și avizele pentru construire.
Tribunalul amintește de faptul că instanța de fond a fost investită doar cu cerere având ca obiect o obligație de a face, o acțiune personala, îndreptată împotriva coproprietarilor pârâți.
Acordarea sau neacordarea de avize și autorizații pentru construire sunt demersuri ulterioare pe care le vor efectua intimații reclamanți. Acele demersuri presupun urmarea unor etape și proceduri speciale, neavând relevanta pentru soluționarea prezentei cauze.
Din aceste motive, susținerea apelanților referitoare la necesitatea analizării valabilității certificatului de urbanism nu au relevanță raportat la obiectul prezentei cauze. La fel, nu are relevanță în prezenta cauză nici verificarea împrejurării dacă reclamanții au obținut până la acest moment și acordul proprietarilor vecini.
Certificatul de urbanism nr.350/20907 depus de reclamanți în primă instanță are relevanță în prezenta cauza doar pentru a justifica interesul procesual în promovarea prezentei acțiuni
Pentru aceste considerente tribunalul a apreciat că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Apelanții pârâți exercită dreptul lor de coproprietari în mod abuziv, astfel că, tribunalul a constatat prezența unui abuz de drept în înțelesul art.3 din Decretul 31/1954.
În consecință, în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă apelul declarat de pârâți a fost respins, ca nefondat.
Cu toate ca intimații au solicitat obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, aceștia nu au dovedit cuantumul cheltuielilor, cererea fiind respinsă.
Împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs pârâții, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele recursului s-a arătat că, ei, pârâții, au invocat excepția prematurității, motivată de faptul că reclamantul intimat a investit Judecătoria Tg.M, cu soluționarea unei cereri cu obligația de a face, respectiv a solicitat obligarea lor să-și dea consimțământul pentru ca acesta să construiască în curtea comună - coproprietate indiviză - o construcție parter+mansardă, prezentând în acest sens certificatul de urbanism nr.350/16.02.2007, prin care se solicita acordul autentificat al tuturor coproprietarilor și al proprietarilor imobilelor alăturate.
Consideră că instanța nu a observat faptul că reclamantul la data soluționării nici nu avea calitatea de proprietar tabular, părinții săi defuncți erau proprietari tabulari și de abia în apel au dezbătut succesiunea, dobândind acest drept.
S-a mai reținut de către instanța de apel prin decizia recurată faptul că și ei la rândul lor, au solicitat la Judecătoria Tg-M ca părinții reclamanților să fie de acord cu constituirea unui garaj astfel s-a pronunțat 6289/1981 a Judecătoriei Tg-M prin care într-adevăr ei au putut construi un garaj, iar antecesorii reclamanților având calitate de reclamanți reconvenționali au construit o baie.
Însă de atunci a apărut Legea nr.7/1996, republicată, care prevede în mod clar că, trebuiesc respectate toate aspectele menționate, respectiv toate avizele solicitate.
Reclamanții și, au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat, netemeinic și nelegal, menținerea deciziei atacate, cu plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041și 306 alin.2 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței reclamanții și, au solicitat obligarea pârâților să-și dea acordul cu privire la obținerea autorizației de construire a unei case de locuit în baza certificatului de urbanism nr.350/16.02.2007 eliberat de Primăria municipiului Tg.M, arătând că sunt proprietarii imobilului situat în Tg.M,-,.2, înscirs în CF 4291 cu nr.top. 4767/1, 4966/3, 4913/4/5, în suprafață de 162 mp, din totalul de 410 mp, cât are întregul imobil al cărui teren este în indiviziune forțată și care rezultă și din foaia A CF nr.4291 Tg.
Din actele dosarului rezultă că a fost efectuat un partaj și o împărțire pe apartamente și statuat și autentificat sub nr.5974/1971 la Notariatului de Stat Județean M înscris în foaia B a CF 4291/ Tg.M - poziția B7; din care rezultă că "terenul rămas în indiviziune forțată va fi folosit în așa fel ca niciunul din coproprietari să nu fie stânjenit în dreptul lor de acces, de folosință, cu respectarea delimitărilor în natură în privința modului de folosință a curții și grădinii.
Astfel, prin sentința nr.6289/21.09.1981 a Judecătoriei Tg.M, s-a dispus obligarea antecesorilor reclamanților din litigiu de față, de a fi de acord la construirea de către pârâți recurenți din litigiul în speță, a construcției unui garaj, în aceleași condiții în conformitate cu autorizația de construire ce se va elibera, astfel a fost pronunțată prin hotărârea mai sus arătată, indiviziunea forțată stabilită prin actul de împărțire din anul 1971.
Ulterior, părțile litigante, au procedat și la partajul de folosință al terenului, astfel că pârâții recurenți exercită un abuz de drept în înțelesul art.3 din Decretul nr.31/1954, aplicat în sensul că "persoanele civile trebuie să exercite drepturile civile conferite prin lege cu bună credință."
În concluzie, atât instanța de fond cât și instanța de apel au soluționat corect dosarul, administrând probatoriul corect și necesar al cauzei și de asemenea s-a pronunțat și asupra "inadmisibilității sau prematurității acțiunii".
Față de cele arătate în cauză, Curtea, constată că nu este incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și cum nu sunt nici motive de ordine publică dintre cele prev.de art.306 Cod pr.civilă, recursul pârâților se apreciază a fi nefondat și va fi respins ca atare, în condițiile art.312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, domiciliați în Tg-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.393 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
14.04.2009
Jd.fd.
Jd.tr.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
