Obligație de a face. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 341
Ședința publică din 13 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 3: Andra
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 731 din 22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în P,-, jud.P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P, cu sediul în P,- jud. P și DIRECȚIA DE DEZVOLTARE DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI P, cu sediul în P,- jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurentul-reclamant, personal, și intimatul-pârât, reprezentat de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 30 dosar, lipsind intimatele-pârâte Primăria Municipiului P și Direcția de Dezvoltare din cadrul Primăriei Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 14 lei, potrivit chitanței seria - nr.-/26.03.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (fila 19 dosar).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că intimații-pârâți nu au depus întâmpinare precum și faptul că prin serviciul registratură s-a depus de către recurentul -reclamant cerere de repunere în termenul de recurs cu nr. 7765/01.04.2009, la care sunt atașate: o notă explicativă, copia biletului de călătorie CFR pe ruta B-P din data de 18.02.2009 (fila 21) și dovada de plată a taxei judiciare de timbru aferentă acestei cereri, în cuantum de 7 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, potrivit chitanței seria - nr. -/26.03.2009 (fila 22 dosar).
Avocat pentru intimatul-pârât depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 25/13.04.2009 în valoare de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat (fila 31).
Curtea pune în discuție cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul-reclamant.
Recurentul-reclamant, având personal cuvântul, învederează instanței că ultimul termen de judecată în apel a fost la data de 22.12.2008, așteptând o lună să-i fie comunicată decizia tribunalului, iar în data de 30 ianuarie 2009, deși nu primise comunicarea, a fost nevoit să plece în pentru rezolvarea unor probleme personale, astfel cum rezultă și din copia biletului de călătorie CFR depus, iar la întoarcere, pe data de 18.02.2009, a găsit în cutia poștală comunicarea, moment de la care au început să curgă cele 15 zile prevăzute de lege pentru declararea recursului, apreciind astfel că data de 2.03.2009 se încadrează în intervalul legal menționat, solicitând admiterea cererii de repunere în termenul de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât, solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, formulată de reclamantul, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art. 103 alin.3 Cod proc.civilă, neexistând dovezi din care să rezulte că acesta a fost în imposibilitate de a declara calea de atac în termen legal datorită unei împrejuări mai presus de voința sa.
Precizează că reclamantul a luat cunoștință de comunicarea deciziei, cum însuși acesta declară, la data de 18.02.2009, termenul expirând la 22.02.2009, iar cum acesta a promovat recursul la data de 24.02.2009, neexistând dovezi din care să rezulte că a fost împiedicat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 103 Cod proc.civilă și împrejurarea că recurentul nu a dovedit că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa, respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul.
În baza art. 129 alin.4 Cod proc.civilă coroborat cu art. 137 Cod proc.civilă și art. 301 Cod proc.civilă, care stabilește că recursul se formulează în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, având în vedere procesul-verbal de comunicare aflat la fila 259 dosar apel, din care rezultă că la data de 6.02.2009 s-a procedat la afișarea deciziei și ținând cont că recursul a fost promovat la data de 24.02.2009 prin nota explicativă depusă la fila 21 dosar, Curtea invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția tardivității recursului declarat de reclamant.
Recurentul-reclamant, personal având cuvântul, solicită respingerea excepției, considerând că a declarat recursul în termen legal, așa cum s-a explicat în precedent, învederând că apărătorul părții adverse nu a îndeplinit cerințele art. 108 Cod proc.civilă.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât, solicită admiterea excepției tardivității recursului declarat de reclamant, invocată din oficiu de instanță, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr. 15734/2005, reclamantul a chemat in judecata pe paratii, Primăria Municipiului P și Directia de Dezvoltare din cadrul Primăriei P, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea autorizatiei de constructie nr.98/2002 emisa de parata Primaria Municipilului P, obligarea paratilor in a lua masuri privind desfiintarea in totalitate a gardului existent construit pe toata lungimea dintre proprietatile situate- si 32 si obligarea pârâtului la executarea unui gard nepoluant, pe numai 50% din lungimea liniei de hotar dintre proprietati cu inaltimea de, 40-1, 50 metri, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamantul a aratat ca este proprietarul unui imobil-teren și construcție, situat in P,-, jud. P, iar pârâta Primăria Municipiului P prin Direcția de Dezvoltare a eliberat pe numele paratului, autorizația de construcție nr.98/2002 pentru executarea unui gard din elemente prefabricate de beton armat (nepoluant), cu inaltimea,90 metri pe toata lungimea liniei de hotar dintre proprietati, ulterior paratul încălcând prevederile autorizatiei de constructie prin aceea că a executat un gard de zidarie de, poluant, cu inaltimea,70 metri.
Inspectoratul de Stat in Constructii P, prin adresa nr. 3268/27.07.2004 a atentionat Primaria P si Directia de Urbanism, ca paratul a incalcat, prin executarea gardului din zidarie, linia de hotar dintre proprietati prevazute in Planul de Situatie, a depasit inaltimea prevazuta in proiect si a folosit zidaria de (poluanta) in loc de prefabricate din beton armat.
Reclamantul a arătat ca datorita inaltimii gardului, nu poate sa-si desfasoare activitatea in bune conditiuni in locuinta sa, deoarece gardul impiedica patrunderea naturale in locuinta cu peste 80% din inaltimea ferestrelor, ceea ce conduce la un consum suplimentar de energie.
A precizat reclamantul că gardul este construit dintr-un material poros () care absoarbe umezeala din teren prin fenomenul de ascensiune capilara, ceea ce duce la macinarea tencuielii si caramizii, producandu-se o poluare a terenului.
De altfel chiar Primaria Municipiului P, arată reclamantul, prin Directia de Urbanism recunoaste ca paratul, prin executarea gardului a incalcat autorizatia de constructie si l-a somat pe acesta (somatia nr. 33/06.08.2004) sa reduca inaltimea gardului la strada de la 2,30 la 1,65, iar intre proprietati de la 2,70 la 2,0.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu inscrisuri și interogatoriul paratului.
Parata Primaria Municipiului P, a depus conform art. 115 Cod pr.civilă intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a instantei fata de
primul capat de cerere, deoarece autorizatia de constructie reprezinta un act administrativ, exceptia lipsei calității procesuale pasive atat a Primariei Municipilui P cat si a Directiei Generale de Dezvoltare deoarece directia respectiva functioneaza in cadrul primariei si se afla in subordinerea directa a primarului, neavand capacitate juridica administrativa distincta; potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, persoana juridica de drept public cu capacitate deplina fiind Municipiul P, reprezentată în justiție conform art. 67 din acelasi act normativ, de primar și exceptia lipsei capacitatii procesuale a Consiliului Local al Municipiului P deoarece acesta, ca autoritate deliberativa, nu are personalitate juridica.
Parata Directia de Dezvoltare din cadrul Primariei P, legal citata nu s-a prezentat in fata instantei si nu a formulat intampinare.
Paratul, legal citat, s-a prezentat in fata instantei, nu a formulat intampinare, dar a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Prin încheierea din data de 13.03.2006, judecătoria a disjuns capătul de cerere privind anularea autorizației de construire nr. 98/2005 emisa de Primaria Municipiului P, formandu-se un nou dosar, a admis exceptia calitatii procesuale pasive a paratelor Primaria Municipiului P si Directia de Dezvoltare din cadrul Primariei P cu privire la celelalte doua capete ale cererii de chemare in judecata si a respins ca inadmisibila exceptia lipsei capacitatii procesuale a Consiliului Local al Municipiului
Paratul a solicitat proba cu înscrisuri si interogatoriul reclamantului, depunând la dosarul cauzei acte.
După administrarea probatoriilor, la data de 13.11.2006 Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr.8653 prin care a admis în parte cererea formulată de reclamant și a obligat pârâtul să procedeze la încadrarea împrejmuirii terenului în parametrii autorizației aprobate, respectiv reducerea înălțimii împrejmuirii la 1,65 ml. la str. - și 2,00 ml. pe hotarul cu proprietatea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a constatat ca pârâtului i s-a emis, la solicitarea sa, autorizația de construcție nr. 98/01.03.2002 de către Primăria Municipiului P in vederea executării lucrărilor de construire a unei locuințe (in regim de ), garaj si împrejmuire teren in conformitate cu documentația tehnica ce face parte din autorizație, pe-.
Potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că în urma controlului efectuat de Inspectoratul de Stat in Construcții P s-a constatat faptul ca paratul nu a respectat prevederile autorizației de construcție referitoare la împrejmuirea executata prin depășirea in teren a inaltimii prevăzute în proiect, nerespectarea aliniamentului pe linia de proprietate si neutilizarea materialului de execuție așa cum este prevăzut in proiect, fiind somat la data de 28.08.2004 sa procedeze la încadrarea împrejmuirii terenului in parametrii autorizației aprobate, respectiv reducerea inaltimii împrejmuirii la 1,65 ml la str. - si 2,00 ml pe hotarul proprietatea reclamantului.
Împrejurarea ca paratul a făcut demersuri in sensul emiterii unei noi autorizații de construcție care sa prevadă înălțimea actuala a împrejmuirii, obținând in acest sens un
nou certificat de urbanism, s-a apreciat că nu are relevanță juridică in cauza, întrucât paratul trebuia sa respecte prevederile autorizatiei de constructie si proiectul vizat spre neschimbare, in sensul ca inaltimea împrejmuirii nu trebuia sa depaseasca 1,65 ml la str. - si 2,00 ml pe aliniamentul proprietatea reclamantului.
In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratului la executarea unui gard nepoluant, pe numai 50% din lungimea liniei de hotar dintre proprietăți cu înălțimea de 1,40 -1,50. instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu sau a faptului că actualul gard este poluant.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termenul legal prev. De art. 284 alin.1 Cod pr.civilă reclamantul și pârâtul.
In motivarea cereri de apel reclamantul a arătat ca în mod greșit prima instanța a respins capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la executarea unui gard nepoluant pe numai 50% din lungimea hotarului despărțitor, întrucât, ca urmare a verificărilor efectuate in teren, Inspectoratul de Stat în Construcții Pac onstatat grave abateri de la disciplina în construcții a autorizației aprobate nr. 98/2002 abateri consemnate in scrisorile: 3268/27.07.2004 si 2344/25.09.2006.
A mai arătat apelantul reclamant că neținând cont de acestea, pârâtul și-a executat un gard din zidărie de cărămida (poluant), în loc de prefabricate din beton armat (nepoluant) așa cum prevedea proiectul aprobat.
A susținut reclamantul că datorită problemelor tehnice în discuție, în cauză era absolut necesar efectuarea unei expertize tehnice, care să fi lămurit problemele care
s-au ivit după executarea gardului.
În motivarea cererii de apel, pârâtul a arătat că prima instanță a acordat prin soluționarea primului capăt de cerere ceea ce nu s-a cerut, atunci când a dispus ca paratul sa procedeze la încadrarea împrejmuirii terenului in parametrii autorizatiei aprobate, respectiv sa reducă inaltimea imprejmuirii la 1,65. la strada - si respectiv la 2. pe hotarul cu proprietatea reclamantului.
Precizează apelantul pârât că în petitul actiunii introductive, reclamantul a solicitat in ceea ce priveste primul capat de cerere, ca el sa fie obligat sa ia masuri privind desfiintarea in totalitate a gardului existent construit pe toata lungimea dintre proprietățile situate in- si 32.
In cauza reclamantul nu si-a modificat, completat sau precizat actiunea introductiva, in sensul in care s-a pronuntat instanta de fond, astfel că în mod evident instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut.
S-a mai arătat că instanta de fond a interpretat gresit actele deduse judecatii, atunci cand a admis capatul de cerere prin care a dispus obligarea reclamantului de a proceda la incadrarea imprejmuirii terenului in perimetrul autorizatiei aprobate întrucât, din probatoriul administrat in cauza, rezultă fără putinta de tagada ca a obținut certificatul de urbanism din 2004, în vederea modificării împrejmuirii la înălțimea sa actuală, iar reclamantul are o atitudine vădit șicanatorie.
Apelantul pârât a menționat că instanța de fond a procedat prin solutionarea primului capat de cerere la o aplicare gresita a legii, deoarece pe de o parte, in
admiterea primului capat de cerere sustine temeinicia actiunii introduse de reclamant, apreciind ca locuinta acestuia este lipsita de lumina datorita edificarii imprejmuirii in configuratia actuala, iar in respingerea celui de al doilea capat de cerere argumenteaza lipsa de legitimitate a actiunii reclamantului cu o motivatie contradictorie.
În temeiul art.295, al.1 Cod pr. civilă, la data de 11.06.2007 tribunalul a dispus completarea probatoriului cu proba cu expertiză construcții cu obiectivele menționate în încheierea de ședință pronunțată la acea dată.
În cauză a fost efectuată expertiză de specialitate, raportul de expertiză și răspunsurile la obiecțiuni fiind depuse la dosar.
Părțile au depus la dosar acte.
La data de 22 decembrie 2008 Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia nr. 731 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant și a admis apelul pârâtului, schimbând în parte sentința, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii.
A fost obligat apelantul-reclamant să plătească apelantului-pârât suma de 503,85 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, judecătorii apelului au reținut că în mod greșit instanța de fond a dispus cu privire la înălțimea împrejmuirii, în condițiile în care s-a solicitat desființarea în totalitate a gardului existent între proprietățile părților, iar pe parcursul soluționării cauzei în fața primei instanțe, reclamantul nu și-a modificat sau completat acest pretext.
S-a constatat că instanța de fond a interpretat greșit și materialul probatoriu administrat, din care a rezultat că, deși inițial, pârâtul nu a respectat autorizația de construite atât în privința împrejmuirii cât și în ceea ce privește materialele utilizate la edificarea acesteia, ulterior, în dorința de a intra în legalitate, apelantul-pârât a obținut un nou certificat de urbanism, iar în prezent s-a dovedit prin probele arătate și expertiza de specialitate administrate, că gardul dintre proprietățile părților respectă actele administrative ale pârâtului.
Mai mult, reține tribunalul, autoritatea administrației publice locale a procedat și la modificarea planului zonal în acest sens.
Tribunalul a reținut, în ceea ce privește apelul declarat de către reclamant, că este nefondat, întrucât nicio dispoziție legală nu îngrădește dreptul la împrejmuire sau nu prevede că aceasta trebuie făcută în proporție de 50% din lungimea despărțiturii de fiecare dintre proprietari imobilelor învecinate, astfel cum s-a solicitat prin acțiune.
S-a reținut că la edificarea gardului au fost respectate disp.art.600 Cod civil, că niciun text de lege nu prevede din ce materiale este obligat proprietarul unui fond să efectueze împrejmuirea acestuia, și că depășirea înălțimii de 2 metri ar fi fost permisă chiar și în accepțiunea Codului civil, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că pârâtul a obținut avizele și autorizația în baza unor regulamente.
S-a mai reținut că prin concluziile depuse după pronunțarea asupra cauzei, reclamantul-apelant a mai formulat noi critici, vizând lipsa calității procesuale pasive a pârâtului și pretinsa nulitate absolută a actelor administrative emise în anul 2007, care
nu pot fi avute în vedere, fiind formulate după închiderea dezbaterilor și pronunțarea soluției.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală.
Recurentul a susținut că tribunalul a încălcat disp.art. 600 cod civil și ale art.1075 Cod civil, precum și ale Legii nr.50/1991 rep. urmând a se analiza excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât, întrucât acesta nu a depus actul său de proprietate pentru terenul de 340.
Precizează recurentul că intimatul a încălcat flagrant prevederile autorizației nr.98/2002, împrejurare ce a fost constatată de către Inspectoratul de Stat în Construcții P și adusă la cunoștință Primăriei municipiului P, conform adresei nr.3268/27.02.2004.
În aceste condiții, arată recurentul, este lipsită de eficiență juridică obținerea unui nou certificat de urbanism și a unei noi autorizații de construire, instanța fiind abilitată să cerceteze numai nerespectarea cerințelor impuse de autorizația nr.98/2002.
Deasemenea, susține recurentul, expertiza de specialitate efectuată în apel a dovedit că pârâtul-intimat nu a respectat autorizația nr.98/2002 în ceea ce privește înălțimea gardului, materialul din care este construit acesta și aliniamentul său, toate probele administrate fiind de natură să dovedească temeinicia pretențiilor sale.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și admiterea acțiunii, iar în subsidiar casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct. 6-9 Cod pr.civilă.
La data de 5 martie 2009 recurentul a depus o notă la care a adăugat noi motive de recurs, prin care a invocat numeroase nereguli, constând în încălcarea art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și a principiului oralității procesului civil.
Deasemenea, s-a susținut că autorizația de construire nr.98/2002 a fost obținută de către intimat în urma abuzului de serviciu comis de angajații Primăriei P, fiind astfel lovită de nulitate absolută, că intimatul a săvârșit infracțiunile prev. de art. 21 din Legea 50/1991, republicată, că atât funcționarii Primăriei P, cât și una dintre judecătoarele din apel și avocații recurentului au cooperat cu intimatul împotriva intereselor legitime ale reclamantului.
S-a mai arătat că în cauză s-a dispus în mod nelegal amânarea dosarului, pentru a se permite intimatului să obțină o nouă autorizație de construire, care este nulă de drept, reprezentând "un fals intelectual și uz de fals".
A susținut recurentul că expertul din apel nu avea dreptul de a efectua expertiza, fiind salariatul Ministerului Justiției, la Serviciul Investiții, motiv pentru care lucrarea întocmită este nulă de drept.
Nu s-a avut în vedere, arată recurentul, că înălțimea gardului efectuat de intimat o depășește pe cea a împrejmuirii de la Penitenciarul Ploiești, împiedicând pătrunderea naturale în locuință și impunându-i un consum suplimentar de energie electrică.
La data de 2.04.2009 recurentul a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, susținând că Tribunalul Prahova avea obligația de a-i comunica hotărârea pronunțată la data de 22.01.2009 și că, întrucât a așteptat decizia la domiciliu până la data de 30.01.2007, ulterior a plecat în pentru a-și rezolva anumite probleme personale.
La întoarcerea sa, pe data de 18.02.2009, orele 20,00, a găsit decizia în cutia poștală, situație în care consideră că se află în termenul legal pentru a formula această cerere.
Intimatul, reprezentat în instanță, nu a depus întâmpinare și a solicitat respingerea cererii de repunere în termen.
Intimații Primăria municipiului P și Direcția de Dezvoltare din cadrul Primăriei municipiului P nu au fost reprezentați în instanță și nu au depus întâmpinare, deși au fost citași cu această mențiune, conform disp.art.308 alin.2 Cod pr.civilă.
La termenul de judecată din data de 13.04.2009 Curtea a respins ca neîntemeiată cererea recurentului de repunere în termenul de declarare a recursului, reținând că împrejurarea invocată ca motiv de fapt al cererii formulate nu poate fi echivalată unei situații mai presus de voința recurentului, care să-l fi împiedicat să exercite în termenul legal calea de atac a recursului, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art.103 alin.1 Cod pr.civilă.
În acest context, Curtea a invocat și a pus în discuția părților, conform disp.art.129 alin.4 Cod pr.civilă rap. la art. 301 Cod pr.civilă, excepția tardivității recursului declarat de reclamant împotriva deciziei nr.731/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Se constată, sub acest aspect, că potrivit dovezii aflate la fila 259 dosar apel, decizia pronunțată de Tribunalul Prahovai -a fost comunicată recurentului la 6.02.2009.
Potrivit disp.art. 301 Cod pr.civilă, termenul în care acesta putea exercita calea de atac a recursului era de 15 zile de la comunicare, termen care, potrivit disp.art.101 alin.1 Cod pr.civilă se socotește pe zile libere, ultima zi în care reclamantul putea depune în mod legal recursul, fiind la data de 23.02.2009, dată la care acesta, conform mențiunilor din cererea de repunere în termen, se întorsese la domiciliu, luând cunoștință de comunicarea deciziei încă din data de 18.02.2009 ( " la întoarcere pe ziua de 18.02.2009, orele 20,00 [] am găsit în cutia poștală sentința pronunțată " - fila 20 dosar recurs).
Având în vedere că reclamantul a declarat însă recursul la data de 24.02.2009, astfel cum se menționează expres în nota explicativă aflată la fila 21 dosar recurs, ulterior împlinirii termenului de recurs și reținând că în cauză nu există o împrejurare mai presus de voința sa care să-l fi împiedicat să declare recursul până la data de 23.02.2009, Curtea, în temeiul art.103 și art.137 Cod pr.civilă rap. la art.301 Cod pr.civilă, îl va respinge ca tardiv formulat.
În baza disp.art. 274 Cod pr.civilă Curtea îl va obliga pe recurent să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în recurs, conform chitanței aflată la fila 31 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 731 din 22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în P,-, jud.P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P, cu sediul în P,- jud. P și DIRECȚIA DE DEZVOLTARE DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI P, cu sediul în P,- jud.
Obligă pe recurentul să plătească intimatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
2 ex/14.04.2009
nr.15734/2005 Judec.
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac, Andra
