Obligație de a face. Decizia 342/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.342/
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în G- -/7.42, împotriva deciziei civile nr.57 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta lipsă, avocat, și intimatul, lipsă fiind intimata Primăria municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că intimata a depus la instanță la data de 29 mai 2008, întâmpinare în dublu exemplar.
Se înmânează apărătorului recurentei, copie de pe întâmpinarea depusă de intimată.
Apărătorul recurentei, depune la dosar chitanța Seria - nr. - din 29 mai 2008 privind plata sumei de 9 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Menționează că nu solicită acordarea unui termen pentru a studia întâmpinarea primită. Solicită admiterea recursului formulat, și precizează că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, indicând ca temei al recursului dispozițiile art.304 pt.8 și 9 cod pr. civilă. Recurenta precizează că s-au încălcat dispozițiile legale prevăzute de art.7 și 9 din Legea nr.5/1973 ca și ale art.28 lit.g din Legea nr.69/1191. Este reală situația că prin sentința civilă nr.886 din 26 ianuarie 1999 Judecătoriei Galați, s-a constatat nul contractul de închiriere provizoriu încheiat recurentei, pe baza dispoziției de repartizare nr.15036/1995 pentru intimatul, care avea închiriat spațiul în baza contractului nr.4017/1990, însă acest din urmă contract, fusese reziliat prin sentința civilă nr.2000 din 1 februarie 1994 Judecătoriei Galați, sentință rămasă definitivă și irevocabilă. In prezent în spațiul de locuit în litigiu, locuiește fără forme legale intimatul, așa cum a arătat prin cele susținute și care sunt probate cu actele
dosarului. Solicită ca urmare a admiterii recursului, desființarea deciziei de apel, și în rejudecare, a se modifica în tot a sentința de fond, în sensul de a se admite acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată, cu consecința evacuării intimatului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul, solicită respingerea recursului formulat ca nefondat. Intrebat fiind precizează că nu are alt contract încheiat cu Primăria municipiului G, decât cel care a fost declarat nul prin hotărârea judecătorească irevocabilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr. 1439/233/27 martie 2007 pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta a chemat in judecata Primăria municipiului G și pe, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâta Primăria municipiului G să încheie cu reclamanta contract de închiriere in respectarea dispoziției de repartizare nr.15036/25.08.1995, să fie obligate să asigure reclamantei folosința locuinței, în calitate de locator și să se dispună evacuarea pârâtului.
In motivarea de fapt a acțiunii reclamanta a arătat ca fostul ei concubin, pârâtul a avut calitatea de chiriaș al imobilului in baza contractului de închiriere nr.4017/1990, a cărui reziliere s-a dispus prin sentința civilă nr. 2000/1.02.1994.
Prin dispoziția nr. 15036/25.08.1995 s-a aprobat repartizarea spațiului de locuit în discuție către reclamantă, încheindu-se contractul nr. 362/24.04.1996 provizoriu, până la rezilierea contractului existent. Prin sentința civilă nr.886/1999 a Judecătoriei Galațis -a constatat însa nulitatea absoluta a acestui contract, instanța neavând cunoștință de sentința din 1994. Astfel, dispoziția administrativa de repartizare a locuinței nu își produce efectele, cu toate ca nu mai exista un contract de închiriere valabil încheiat pentru spațiul in discuție.
In drept, invocă dispoziție art. 9 si 21 din Legea nr. 5/1971 si art.1073 si 1420 cod civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare arătând că locuiește la adresa menționată din 1990, în urma unui schimb de locuințe. In vederea reînnoirii contractului de închiriere a fost indus în eroare de către angajata Primăriei, care în loc de înnoire a scris redistribuire pentru spațiul respectiv, spunându-i-se că în privința sa operează tacita relocațiune. Cum reclamanta a vândut o locuință proprietate personala, nu are dreptul de a solicita Primăriei atribuirea unui alt spațiu.
Primăria municipiului G invoca prin întâmpinare inadmisibilitatea cererii de chemare în judecata, întrucât pârâtul locuiește efectiv în imobil, plătește chiria și este beneficiarul unui contract valabil încheiat.
Culpa aparține reclamantei, care a rămas în pasivitate și nu a urmărit soluționarea dosarului de reziliere, nici nu a solicitat reintegrarea în spațiu, cu toate că putea solicita predarea spațiului în temeiul art. 1420.civ.
Prin sentința civilă nr. 7762/23.10.2007 a Judecătoriei Galația fost respinsă excepția inadmisibilității și respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
In fapt, pentru imobilul - spațiu de locuit din G, str. - nr. 2, a avut contract de închiriere cu fosta IJGCL pârâtul, respectiv contractul nr.4017/1990.
In temeiul Legii nr.5/1973, în vigoare la acea dată, prin sentința civilă nr.2000/1994 a Judecătoriei Galația fost admisă acțiunea formulată de G și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere anterior menționat, deoarece chiriașul nu a folosit mai mult de 6 luni locuința, fiind plecat in Germania încă din 1990.
In ceea ce îl privește pe pârâtul, acesta nu mai are un titlu valabil pentru a deține spațiul de locuit respectiv, nefăcându-se dovada că, până în prezent, s-ar fi încheiat un nou contract de închiriere. Incheierea unui nou contract era în mod evident necesară, nemaiputând opera tacita relocațiune, ca urmare a rezilierii contractului. Astfel, în prezent, față de lipsa administrării altor probe, pârâtul nu face dovada că ocupă în mod legal locuința.
Pe de alta parte, nici reclamanta nu poate invoca un titlu valabil pentru locuința în litigiu. In urma unei cereri adresate Primăriei municipiului Gis -a aprobat repartizarea unui spațiu de locuit din fondul de locuințe al acesteia. Astfel, din adresa nr.15036/25.08.1995 rezultă că s-a aprobat cererea reclamantei de a-i fi repartizată locuința din str. - nr.2, locuință care, la acel moment, putea fi închiriată întrucât se reziliase contractul cu fostul chiriaș,.
La data de 24.04.1996 reclamanta a încheiat contractul de închiriere nr.362 cu Consiliul Local. Cu toate ca la art.3 din contract nu se prevede vreun termen de închiriere, modificările unilaterale ale locatorului de pe contract, nesemnate și neînsușite de reclamanta menționează că acesta este provizoriu, până la rezilierea contractului existent, urmând a se înainta dosar de reziliere cu fostul locatar, aflat in stare de detenție.
Mențiunile locatorului în acest sens nu fac decât sa demonstreze că nu avea nici cea mai sumară evidență a situației juridice a fondului locativ administrat și nu a efectuat minime verificări în această privință la încheierea contractului. Pârâta este în culpă, întrucât ar fi trebuit să cunoască împrejurarea că pentru spațiul respectiv nu era încheiat nici un contract de închiriere valabil la data de 24.04.1996, cel vechi fiind reziliat. In acest fel, necunoașterea realității de către locator a generat și procesele ulterioare ale părților.
Cert este ca prin sentința civilă nr.886/26.01.1999 a Judecătoriei Galațis -a respins ca nefondata acțiunea în rezilierea contractului de închiriere cu și s-a constatat nul contractul de închiriere provizoriu încheiat cu reclamanta din prezenta cauza,.
Față de cele statuate prin aceasta sentință, în prezent nici reclamanta, nici pârâtul nu au un contract de închiriere valabil încheiat pentru spațiul de locuit din G, str. - nr.2, pârâta Primăria municipiului G fiind liberă să închirieze spațiul oricărei persoane îndreptățite, nu doar părților din prezenta cauză, având în vedere principiul libertății contractuale.
In aplicarea acestui principiu, instanța a apreciat că pârâta Primăria municipiului G nu poate fi obligata să încheie contract de închiriere cu o anumită persoană, alegerea acesteia făcându-se în funcție de criteriile legale, prin aplicarea Legii nr.114/1996.
Conform dispozițiilor art. 969 cod civil înțelegerea părților reprezintă lege pentru acestea, iar în temeiul dispozițiilor art. 924 cod civil este necesar consimțământul liber exprimat, exteriorizat cu intenția de a produce efecte juridice al ambelor părți. Prin urmare cererea privind obligarea pârâtei la încheierea unui contract cu reclamanta este nefondata.
de inexistenta unor raporturi juridice contractuale între reclamantă și pârâta Primăria municipiului G, aceasta din urma nu poate fi obligată să asigure reclamantei folosința locuinței, obligație care îi incumbă doar în temeiul unui contract valabil încheiat.
Pentru aceleași considerente instanța a respins ca nefondata și cererea de evacuare a pârâtului din locuință, singura îndreptățită sa solicite acest lucru fiind Primăria G, in contextul lipsei unui titlu locativ al acestuia.
Tribunalul Galați prin decizia civilă nr.57 din 4 februarie 2008 respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că soluția primei instanțe este corectă, având în vedere că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.7 și 9 din Legea nr.5/1973 și art.28 din Legea nr.69/1991, astfel cum au fost invocate de reclamantă, aceste acte normative fiind abrogate la data declanșării litigiului, respectiv 2 februarie 2007.
De asemenea nici adresa de repartizare a spațiului de locuit către reclamantă în baza căruia s-a încheiat contractul de închiriere nr.326/1996 nu poate fi pusă în discuție în condițiile în care a fost constatat nul absolut prin sentința civilă nr.886/1999 a Judecătoriei Galați.
Referitor la cele două sentințe civile nr.2000/1994 și nr. 886/1999 ale Judecătoriei Galați, în mod justificat s-a reținut că ambele hotărâri sunt definitive și irevocabile, au intrat în circuitul civil și în consecință nu se mai poate pune în discuție legalitatea și temeinicia acestora.
Impotriva deciziei civile nr.57 din 4 februarie 2008 Tribunalului Galați, în termen legal a declarat recurs reclamanta, invocând nelegalitatea acesteia(dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă).
In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că tribunalul a reținut în mod greșit că dispoziția de repartizare nr.15036/1995 este o simplă adresă a Primarului municipiului G către un serviciu de specialitate din cadrul Primăriei, ca apoi în mod contradictoriu să statueze că adresa menționată a produs efecte juridice în sensul că s- încheiat contractul de închiriere nr.326/1996 în favoarea
reclamantei, care prin sentința civilă nr.886/1999 a Judecătoriei Galațis -a constatat ca fiind nul absolut.
In consecință, instanța de apel interpretând eronat actul juridic, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, concluzionând că dispoziția în discuție nu are natura și efectul juridic al unui act administrativ de autoritate.
De asemenea,reclamanta susține că prezentul litigiu trebuie să fie rezolvat prin raportare la normele juridice care se pretind că au fost nesocotite la acel moment, respectiv pe dispozițiile pe care și-a întemeiat acțiunea, art.7 și 9 din Legea nr.5/1973 și art.28 lit.g din Legea nr.69/1991 și nicidecum pe baza unor reglementări adoptate ulterior, Legea nr.114/1996 și respectiv Legea nr.215/2001.
Având în vedere că cele două hotărâri la care se face referire în considerentele deciziei civile criticate nu se mai bucură de autoritate de lucru judecat,apreciază că tribunalul în mod nelegal a statuat că cererea nu mai poate fi examinată deoarece operează puterea lucrului judecat iar reluarea unei judecăți cu privire la această chestiune ar aduce atingere securității raporturilor juridice.
In consecință, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei civile atacate, admiterea apelului și în rejudecare, modificarea în tot a sentinței civile nr.7761/2007 a Judecătoriei Galați, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente;
Analizând și verificând hotărârile prin prisma aspectelor de modificare prevăzute de art.304 pct.9 cod pr. civilă, invocate de reclamantă, se constată că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză, reținând situația de fapt conformă cu realitatea, făcând o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică confirmată și de instanța de apel.
Astfel, cu privire la dispoziția de repartizare a spațiului de locuit în litigiu, se reține că în mod corect, instanțele, față de conținutul său nu au considerat-o un act administrativ de autoritate, aceasta fiind de fapt o adresă înaintată de primar către serviciul de administrare Fond Locativ din cadrul Primăriei municipiului G, (fila 8 dosar fond), urmare acestei adrese, s-a încheiat contractul închiriere nr.326/1996 în favoarea recurentei - reclamante, care însă prin sentința civilă nr.886/1999 a Judecătoriei Galați, definitivă și irevocabilă a fost constatat nul absolut.
In aceste condiții, în mod justificat ambele instanțe, au constatat că atât timp cât o instanță, a decis cu putere de lucru judecat asupra valabilității contractului de închiriere, această problemă nu mai poate fi pusă în discuție.
Este o distincție clară între excepția autorității de lucru judecat și puterea lucrului judecat. Astfel, pe când condiția de aplicare a excepției autorității de lucru judecat presupune identitate de acțiuni, ce oprește repetarea judecății, prezumția de lucru judecat impune consecvența în judecată și anume ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o alta.
Cu privire la temeiul de drept invocat de recurenta - reclamantă, se constată că instanțele în mod justificat au soluționat cauza în baza dispozițiilor în vigoare la momentul introducerii acțiunii, respectiv 2 februarie 2007, cu atât mai mult cu cât la încheierea unui nou contract de închiriere se aplică legea în vigoare de la momentul încheierii acestuia.
Cum ambele hotărâri (sentința civilă nr.2000/1994, prin care s-a reziliat contractul de închiriere 4017/1990, încheiat în favoarea pârâtului și sentința civilă nr.886/1999 s-a constatat nul absolut contractul de închiriere încheiat în favoarea reclamantei ) rămase definitive și irevocabile, nu se mai poate pune în discuție legalitatea și temeinicia acestora.
In consecință, la acest moment nici una din părțile din litigiu, nu are un titlu valabil pentru locuința în litigiu pe de o parte iar pe de altă parte, așa cum în mod corect au reținut și ambele instanțe, nu se mai poate impune pârâtei Primăria G, în calitate de proprietar să închirieze un spațiu de locuit unei anumite persoane, alegerea acesteia făcându-se în funcție de criteriile legale.
In aceste condiții, criticile formulate de reclamantă sunt neîntemeiate, neîncadrându-se în dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă,astfel cum au fost invocate.
In consecință, față de cele expuse, instanța urmează în baza art.312 alin.1 cod pr. civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în G- -/7.42, împotriva deciziei civile nr.57 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /27.06.2008
Tehn. /1.07.2008
fond -; apel - -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Valentina Gabriela Baciu, Elena
