Obligație de a face. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.343
Ședința publică de la 12 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea contestației formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.1063 din 09 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC FEROVIARE C SA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul, asistat de avocat și intimata SC FEROVIARE C SA, reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, prin Serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare.
Avocat, pentru contestator, a depus împuternicire avocațială nr.-, chitanța nr.-/12.03.2009 și timbrul judiciar de 0,15 lei. A arătat că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită amânarea cauzei pentru observare.
Avocat, pentru intimata, a depus împuternicire avocațială nr.- din 11.02.2009.
Instanța, constatând că nu sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat, pentru contestatorul, a susținut motivele contestației invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea contestației în anulare, casarea deciziei civile atacate și rejudecarea recursului.
Avocat, pentru intimata SC FEROVIARE C SA, a solicitat respingerea contestației în anulare ca netemeinică și nelegală. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare;
1. Prin sentinta civila nr. nr.14500 din 31.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiovaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 21.06.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC" Feroviare SA C, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța pârâta să fie obligată să-i vândă locuința pe care o deține în calitate de chiriaș, situată la adresa din C, - -.
În motivare, reclamantul a arătat că împreună cu familia sa deține o cameră în suprafață de 16,96 mp, pentru care plătește chirie de la data când s-a perfectat contractul de închiriere nr 306/23.01.2007.
Contractul menționat a fost încheiat pe o perioadă de șase luni cu pârâta, respectiv 01.01.2007-30.06.2007.
A mai arată că a folosit această cameră în permanență și și-a respectat obligațiile contractuale asumate prin contract, plătind chiria lunar.
Conform art. 1 alin 1 din Legea 85/1992 republicată, locuințele construite din fondurile statului vor fi cumpărare de titularii contractelor de închiriere iar conform art. 7 alin 1 aceste locuințe vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului - Lege nr 61/1990.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și să se dispună evacuarea acestuia din spațiul în suprafață de 16,96 mp situat în- bis, pe care îl ocupă fără nici un drept, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul prezintă beneficiul contractului de închiriere începând cu data de 1 ianuarie 2007, iar potrivit art. 7 din Legea 85/1992, dreptul de cumpăra locuința închiriată este acordat titularilor contractelor de închiriere în curs de derulare la momentul intrării în vigoare a legii, nu și celui devenit chiriaș ulterior acestei date; au fost reținute, ca practică judiciară, considerentele deciziei civile nr. 2883/2005 pronunțată de către ICCJ.
Impotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel, la data de 7 2007, apelantul reclamant.
Prin motivele de apel s-a invocat netemeinicia reținerii condiției privind existența calității de chiriaș, la data intrării în vigoare a Legii 85/1992, în condițiile în care disp. art. 7 din legea 85/1992 este aplicabil și în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 12 februarie 2008, intimata Societatea Comercială Feroviare SA Cas olicitat respingerea apelului declarat.
În apărare, intimata a precizat că spațiul închiriat nu reprezintă o locuință aflată sub sfera de aplicare a. Lege 61/1990 și a Legii 85/1992 iar intimata nu poate constitui subiect de drept căruia să-i fie opozabilă obligația de vânzare reglementată de cele două acte normative, întrucât prezintă un capital integral privat.
A menționat, de asemenea, faptul că apelantul reclamant nu prezintă calitatea de salariat în cadrul intimatei, iar cererea de vânzare a fost formulată după expirarea contractului de închiriere.
2. Prin decizia civila nr. 375/2008 a Tribunalului Doljs -a dispus admiterea acestui apel cu schimbarea sentinței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei să vândă reclamantului locuința situată în C - -.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că reclamantul îndeplinește cerințele legii 85/92 fiind titularul unei locuințe închiriate și pe care are dreptul să o cumpere indiferent de data închirierii contractului de locațiune.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC FEROVIARE C SA solicitând casarea ei ca nelegală cu respingerea apelului și menținerea sentinței de fond.
Recurenta a susținut că reclamantul a beneficiat de un contract de locațiune pe durată determinată de 6 luni pentru rezolvarea unor probleme familiale și că locuința atribuită este de fapt o încăpere dintr-o clădire de birouri care nu are destinație de clădire de locuit și pe care oricum pârâta nu are obligația să o vândă.
3. Prin decizia civila nr. 1063 de la 09 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr-, s-a admis recursul formulat de pârâta SC FEROVIARE C SA împotriva deciziei civile nr. 375 din data de 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant - CU DOMICILIUL ALES LA CABINET AV..
S-a modificat decizia atacată, respinge apelul declarat de reclamantul împotriva dec. civile nr. 14500 din 31.10.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova și s- menținut sentința de fond.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.7 Legea 85/92 locuințele construite din fondurile unităților economice de stat vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere.
Ca urmare dispozițiile legale se referă numai la locuințele construite și folosite ca atare, dispozițiile legale arătate având scopul protejării chiriașilor și acordarea către aceștia a unor avantaje legate de achiziționarea locuinței pe care o folosesc. Ori în cauză rațiunea și finalitatea acestor dispoziții nu se regăsesc.
Spațiul închiriat reclamantului nu este de fapt o locuință în sensul legii 85/1992. Acest spațiu a fost construit și folosit ca o clădire de birouri, cu destinație și rol administrativ.
Reducerea activității a făcut ca pentru moment spațiul să devină liber, așa încât societatea pârâtă a promis închirierea lui pentru situații de urgență. Aceasta nu schimbă însă regimul juridic al clădirii care în realitate este o de șantier folosită inițial ca sediu de birouri.
de locuință făcută ulterior apariției legii 85/1992 nu poate dobândi caracteristicile prevăzute de respectivele dispoziții legale, o improvizație având prin însăși natura ei un caracter temporar și limitat în timp.
De altfel contractul de locațiune al reclamantului reflectă pe deplin acest caracter. Reclamantul având probleme familiale, a solicitat societății la care fusese angajat un adăpost pe durată determinată până la rezolvarea problemelor sale. În baza raporturilor personale, societatea a dispus închirierea birourilor disponibile pe o perioadă de 6 luni.
În primul rând societatea nu avea obligația să închirieze reclamantului nici un spațiu de birou care să fie transformat ca spațiu locativ.
Societatea pârâtă este o societate particulară, iar reclamantul este un fost angajat al acesteia față de care nu mai are nici o obligație. Reclamantului i s-a acordat astfel un favor pe considerente umanitare pe care reclamantul nu are dreptul să-l transforme în privilegiu.
ocazional și pe termen strict determinat de numai 6 luni nu poate crea reclamantului nici dreptul de a cere cumpărarea lui cu titlu de locuință și nici obligația societății particulare să-și vândă patrimoniul.
Ca urmare, instanța de apel a dispus greșit obligarea pârâtei să vândă reclamantului așa zisa locuință.
Hotărârea astfel pronunțată este deci nelegală, motiv pentru care Curtea va dispune admiterea recursului pârâtei, respingerea apelului și menținerea sentinței de fond cu prezentele considerente.
4. Impotriva acestei decizii recurentul reclamant a formulat contestatie in anulare, in termen si timbrat, solicitand admiterea contestatiei, anularea deciziei si fixarea unui nou termen pentru rejudecarea recursului.
Motivul contestatiei este urmatorul: decizia a carei anulare se cere este rezultatul unei greseli materiale, deoarece: din greseala s-a retinut ca se impune modificarea deciziei recurate, fiind aplicabile disp. art. 7 din Legea 85/1992, desi aceste dispozitii legale nu sunt aplicabile in cauza, reclamantul nu a fost angajat al unitatii si a solicitat un adapost societatii, pe o perioada determinata, pana la rezolvarea acestora. In speta, contestatorul reclamant era titularul contractului de inchiriere, locuinta este construita din fondurile statului, momentul dobandirii calitatii de chirias nu are relevanta avand in vedere si decizia nr. 5/2008 pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii.
In concluzie, arata ca decizia pronuntata este rezultatul unei greseli materiale evidente, intrucat instanta de recurs a aplicat alte dispozitii legale decat cele care erau incidente, acestea din urma fiind imperative si obligatorii.
In drept se invoca disp. art.318 alin. 1 Cod procedura civila.
Analizand cererea de fata in raport cu motivele invocate si cu dispozitiile legale apicabile, Curtea o va respinge ca nefondata, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, dar numai în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Dispozițiile art. 318 cod procedură civilă limitează aceasta cale de atac la două cazuri de contestație în anulare specială: când hotărârea este fie rezultatul unei erori materiale, fie pronunțată cu omiterea cercetării vreunui motiv de modificare sau de casare.
In speta se invoca primul caz de anulare.
Prin greșeală materială, în sensul disp. art. 318 alin. 1 teza I cod procedură civilă, se înțelege o eroare materială în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța involuntar, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care stau la baza soluției pronunțate.
Astfel, sunt greșeli materiale potrivit acestor dispoziții legale:
- respingerea unui recurs ca tardiv, în funcție de data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la poștă, înlăuntrul termenului de recurs, potrivit art. 104 cod procedură civilă;
- anularea greșită a recursului ca netimbrat, deși la dosar se află dovada achitării taxei de timbru și chitanța nu a fost observată;
- anularea greșită recursului ca fiind făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se află procura dată reprezentantul părții, care nu a fost observată;
- pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea care a fost atacată cu recurs.
În consecință, textul de lege vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
O altă interpretare a acestor dispoziții legale ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea, iar nu unei instanțe superioare, de modul în care, de exemplu, a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, de modul în care a analizat motivele de recurs sub aspectul legalității - ceea ce ar echivala cu dreptul părților de a obține o rejudecare a căii de atac, iar contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac îndreptată împotriva deciziei pronunțată în recurs - cale extraordinară de atac la rândul ei.
În consecință, nu pot fi invocate în calea extraordinară contestației în anulare greșeli de interpretare a probelor, sau orice alte greșeli care nu sunt formale și care s-ar putea încadra în eventuale greșeli de judecată.
Acesta este sensul urmat de legiuitor, la redactarea acestui motiv de contestație în anulare, care are o interpretare restrictivă față de aria sa limitată de acțiune. O altă interpretare ar crea, prin această cale extraordinară de atac, un veritabil recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Observând in concret motivul invocat de către contestator, Curtea constată că acesta nu se încadrează în nici una din situațiile arătate mai sus, acesta nereferindu-se la greșeli materiale, formale pe care le-ar fi săvârșit involuntar instanța, ci la eventuale greșeli de judecată legate de modul de stabilire situatiei de fapt si de drept, a regimului juridic al locuintei, a drepturilor si obligatiilor corelative ale partilor contractante in raport cu dispozitiile legale ce reglementeaza vanzarea locuintelor cuprinse in Legea 85/1992, a interpretarii si aplicarii unora sau altora din dispozitiile legale cuprinse in acest act normativ.
Prin urmare, contestația de față este nefondată și se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.1063 din 09 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC FEROVIARE C SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. TR/2 ex
10.04.09
Jud. fond D
Jud. apel C
LM
Jud. Recurs D
E
A
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Ionela Vîlculescu, Tatiana Rădulescu
