Obligație de a face. Decizia 347/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 347
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței civile nr.1019 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în B, str. - - (),.52, etaj 9,.82, județul B, domiciliat în comuna, sat, nr. 79, județul B, domiciliat în comuna Vadu Pașii, sat Vadu Pașii, nr. 58, județul B și domiciliată în B, Cartier Broșteni, -.4, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la recunoașterea grupei I de muncă, pentru perioada 28.08.1973 - 01.09.1998.
În motivarea cererii reclamantul a relatat că a fost salariatul pârâtei și apreciază că încadrarea de către societate pe perioada mai sus menționată, în grupa a II-a este eronată, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii.
Reclamantul a depus la dosar adresa nr.102/6.04.1999, însoțită de încadrarea pe grupe de muncă a societății, copie de carnetul de muncă.
În cadrul ședinței din 17.06.2009, instanța în temeiul art. 164 cod pr.civilă a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarelor nr-, privind pe reclamantul și nr-, privind pe reclamanții și, care au solicitat recunoașterea grupei I de muncă.
În cadrul aceleiași ședințe, instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize în specialitatea salarizarea și normarea muncii, probă la care reclamanții au achiesat, lucrarea fiind întocmită de expert.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1019 pronunțată la 4 noiembrie 2009, Tribunalul Buzăua admis acțiunea și cererile conexe formulate constatând că reclamanții au desfășurat activități în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă, după cum urmează: reclamantul pentru perioadele 19.08.1973 - 01.08.1974, 15.07.1975 - 10.02.1976, 01.04.1976 - 01.06.1978 și 15.05.1979 - 01.04.1998, în procent de 80%, în conformitate cu /1995 anexa I, poziția 4; reclamantul pentru perioada 15.07.1977 - 01.07.1995, în procent de 75%, conform Ordinului nr.50/1990, anexa I, poziția 8; reclamanta pentru perioada 01.05.1991 - 01.04.2001, în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, anexa I, poziția 5 și reclamantul, pentru perioada 01.05.1983 - 01.06.1997, în procent de 75%, conform Ordinului nr.50/1990, anexa I, poziția 8.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză, expertul a constatat cu privire la reclamantul, pentru perioada 28.08.1970 - 15.07.1975, cât acesta a îndeplinit funcția de motostivuitor și mecanic, că în mod corect societatea a dispus încadrarea în grupa a-II-a însă, pentru perioada 15.07.1977 - 01.07.1995, cât acesta a avut funcția de mecanic compresoare, mecanic pompe, în cadrul secției de dedurizare și a secției de șlefuire, acesta este îndreptățit la grupa I de muncă, în procent de 75 %, conform Ordinului nr.50/1990, anexa I, poziția 8.
Cu privire la reclamanta, expertul a reținut că pentru perioada 01.05.1991 - 01.04.2001 aceasta este îndreptățită la grupa I de muncă, conform Ordinului nr.50/1990 și Ordinului nr.279/1995 anexa I, poziția 5, cât a îndeplinit funcția de sticlar la secția - cuptor curbare geam și bandă șlefuire geam.
Față de reclamantul, expertul a concluzionat că pentru perioadele 01.08.1974 - 15.07.1975, cât a îndeplinit funcția de inginer principal în cadrul atelierului de proiectare, 10.02.1976 - 01.04.1976, pe aceeași funcție, și 01.06.1978 - 15.05.1979, aceeași activitate, în mod corect pârâta a dispus acordarea grupei a doua de muncă, în procent de 100%. Pentru perioadele 19.08.1973 - 01.08.1974, 15.07.1975 - 10.02.1976, 01.04.1976 - 01.06.1978 și 15.05.1979 - 01.04.1998, cât reclamantul a îndeplinit funcția de inginer șef în cadrul secțiilor mecano-energetic, autoutilări, prelucrare și securit duplex, expertul a concluzionat că se poate dispune încadrarea în grupa I de muncă în procent de 80%, în conformitate cu /1995 anexa I, poziția 4.
Referitor la reclamantul, expertul a reținut că pentru perioada 15.09.1969 - 01.05.1983 societatea în mod corect a dispus încadrarea în grupa a - II-a de muncă, însă pentru perioada 01.05.1983 - 01.06.1997, cât a îndeplinit meseria de maistru la atelierul instalații, mecano-energetic, se poate dispune încadrarea în grupa I de muncă, în procent de 75%, conform Ordinului 50/1990, anexa I, poziția 8.
Față de ansamblul celor evocate, în condițiile în care nu s-au formulat obiecțiuni la raportul întocmit, instanța de fond a admis acțiunea în sensul celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că instanța a apreciat în mod greșit probele depuse la dosar și și-a însușit concluziile raportului de expertiză deși interpretarea dată de expert excede în primul rând dispozițiilor legale privitoare la încadrarea reclamanților în grupa de muncă.
Arată aceasta că prin contractul colectiv de muncă al SC SA se precizează locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupa I și II de muncă. Chiar în cuprinsul Ordinului 50 din 1990, la articolul 6, se face precizarea că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități. Nominalizarea activităților și a locurilor de muncă încadrate în grupa I sau II de muncă s-a făcut prin anexa nr. 7 la CCM.
Se mai arată că încadrarea în grupele de muncă a petenților s-a făcut în conformitate cu anexa la CCM, expertul și instanța având obligația să verifice dacă această încadrare s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, neputând să cenzureze deciziile luate în acel moment de către comisiile paritare care cunoșteau cel mai bine situația fiecărui loc de muncă și erau cele mai în măsură să stabilească aceste încadrări care nu au fost contestate până la promovarea cererilor de chemare în judecată.
Apreciază că instanța a dat valoare juridică în mod eronat concluziilor expertului care a anulat practic dispozițiile stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă de către o comisie paritară la nivel de societate.
Astfel, încadrarea în grupa de muncă s-a făcut de societate prin anexa 7 a CCM 2000-2001 (care are la bază Ordinul nr. 50/1990 și Ordinul nr. 279/1995, menționând în dreptul fiecărei poziții baza legală a încadrării care poate fi verificată) pentru fiecare petent în parte.
Instanța reține pentru reclamantul că se încadrează în grupa I de muncă în procent de 80% în mod complet eronat pentru perioada 01.10.1989 - 01.04.1998 deoarece în perioada respectivă acesta nu a desfășurat efectiv activități care să justifice această încadrare așa cum rezultă din înscrisurile din carnetul de Muncă - înscrisuri ce nu au fost contestate - din pontaje și chiar din constatările d-nei expert.
Concret în această perioadă reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul secțiilor duplex și securit, secții ce sunt încadrate în grupa II de muncă conform anexei 7 la CCM aplicabil litera B pozițiile 1 și 2.
Cu toate acestea, instanța își însușește concluziile raportului de expertiză și acordă reclamantului pentru perioada 01.10.1989 - 01.04.1998 grupa I de muncă 80% potrivit Ordinului nr.279 din 1995 anexa 1 poziția 4, ori la acest punct reclamantul nu poate fi încadrat deoarece nu are nicio legătură cu locurile de muncă sau activitățile pe care le-a desfășurat efectiv în aceasta perioadă.
În ceea ce o privește pe reclamanta se reține că se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100% în mod complet eronat deoarece în perioada respectivă aceasta nu a desfășurat efectiv activități care să justifice această încadrare așa cum rezultă din înscrisurile din carnetul de muncă - înscrisuri ce nu au fost contestate -, din pontaje și chiar din constatările d-nei expert.
Concret, din toate documentele menționate mai sus (carnetul de muncă și raportul de expertiză rezultă că în perioada 01.05.1991 - 01.01.1998 activitatea desfășurată de reclamantă a fost cea de sticlar secția vizon în aceste condiții, încadrarea în grupa II de muncă s-a făcut în conformitate cu prevederile anexei nr. 7 la CCM pe anii 2000-2001lit.b, poziția 2.
În perioada 01.01.1998-01.04.2001 activitatea desfășurată de reclamantă fost cea de sticlar la secția Olcit ( carnetul de muncă și raportul de expertiză și în aceste condiții, încadrarea în grupa II de muncă s-a făcut în conformitate cu prevederile anexei nr. 7 la CCM pe anii 2000-2001, litera B poziția 1.
Așa cum se menționează în raportul de expertiză, activitatea de sticlar Oltcit reprezintă activitatea de sticlar desfășurată la cuptoarele ce deserveau comenzile aferente geamului pentru marca autoturismelor Oltcit. Deși au făcut aceste precizări în fața d-nei expert, aceasta a tras concluzia că a fost sticlar la cuptor curbare geam și șlefuire geam deși din pontaje nu rezultă acest lucru.
În cadrul secției Oltcit erau desfășurate activități ce se încadrau atât în grupa I cât și II de muncă- dar în arhiva societății nu mai există documente din care să se poată stabili cu exactitate activitățile efectiv prestate de reclamantă în această perioadă și nici procentul de timp în care ele au fost prestate astfel încât societatea a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 10 din Ordinul 50/1990.
Cu toate acestea, instanța își însușește concluziile raportului de expertiză și acordă intimatei pentru întreaga perioadă grupa I de muncă 100% potrivit Ordinului nr. 279 din 1995 anexa 1 poziția 5, ori la acest punct reclamanta nu poate fi încadrată deoarece nu are nici o legătură cu locurile de muncă sau activitățile pe care le-a desfășurat.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunilor promovate de cei doi reclamanți.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este fondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la recunoașterea grupei I de muncă, pentru perioada 28.08.1973 - 01.09.1998 și respectiv 01.05.1991 - 01.04.2001, apreciind că încadrarea de către societate pe perioada mai sus menționată, în grupa a II-a este eronată.
In dovedirea acțiunii formulate reclamanții au administrat proba cu expertiză tehnică de specialitate, expertul desemnat apreciind în ceea ce o privește pe intimata -reclamantă că aceasta, pentru perioada dedusă judecății, conform mențiunilor din carnetul de muncă a exercitat activități specifice profesiei de sticlar, pentru o parte din perioadă în cadrul secției vizori, si pentru restul perioadei, conform explicației reclamantei, la cuptoarele ce deserveau comenzile aferente geamului pentru marca autoturismelor Oltcit.
Referitor la reclamantul, același expert a concluzionat că acesta a avut funcția de inginer șef în cadrul secțiilor mecano-energetic, autoutilitari, prelucrare, securit-duplex, activitatea desfășurată putând, în opinia expertului, să îndeplinească condițiile încadrării în grupa I de muncă, în conformitate cu prevderile Ordinului nr. 279/1995 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit pct.6 din Ordinul 50/1990 nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupele I și II de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
În raport de dispozițiile pct.3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal ce lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.
Curtea găsește în parte fondate susținerile recurentei pârâte în sensul că instanța de fond și-a însușit concluziile expertului tehnic de specialitate, care au avut la bază doar înscrierile din carnetele de muncă și declarațiile reclamanților, fără să le cenzureze și fără a administra și alte probatorii din care să reiasă care au fost efectiv sarcinile de serviciu ale reclamanților și locul concret de muncă al acestora, pentru a putea verifica dacă aceștia se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite la acordarea grupei I de muncă pentru perioada dedusă judecății în raport de dispozițiile legale în vigoare la data respectivă.
Pentru aceste considerente și având în vedere că recurenta-intimată face vorbire (fără însă a le depune la dosarul cauzei) de pontaje și alte înscrisuri din care ar reieși că reclamanții au exercitat alte atribuții de serviciu decât cele reținute de expert și afirmate de părți, instanța de recurs apreciază că se impune completarea probatoriilor cu martori și înscrisuri în dovedirea acestora.
Cum în fața instanței de recurs nu poate fi administrată proba cu martori, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează a admite recursul formulat și a casa în parte sentința recurată, doar în ceea ce privește cererea reclamantei pentru perioada 1.05.1991-1.04.2001 și a reclamantului pentru perioada 1.10.1989-1.04.1998.
Se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, pentru completarea probatoriilor, cu ocazia rejudecării cauzei instanța de trimitere urmând să aibă în vedere și celelalte critici formulate de recurentă în cuprinsul motivelor de recurs și neexaminate de instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței civile nr.1019 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în B, str. - - (),.52, etaj 9,.82, județul B, domiciliat în comuna, sat, nr. 79, județul B, domiciliat în comuna Vadu Pașii, sat Vadu Pașii, nr. 58, județul B și domiciliată în B, Cartier Broșteni, -.4, județul B, și în consecință:
Casează în parte sentința recurată, în ceea ce privește cererea reclamantei pentru perioada 1.05.1991-1.04.2001 și a reclamantului pentru perioada 1.10.1989-1.04.1998 și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru aceste cereri.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - --- -
Grefier
/VS
7 ex./ 23. 03.2010
f--Trib.
, -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
