Obligație de a face. Decizia 353/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 353/
Ședința publică de la 04 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminița Șolea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul,domiciliat în F,str.- - nr.8,.8, jud.V,împotriva deciziei civile nr.30 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații G, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:recurentul,personal și asistat de av.,în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și pentru intimații G, lipsă,av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;
Apărătorul recurentului depune la dosar certificatul eliberat de ICCJ nr- din 26 mai 2008,cu care face dovada că a formulat cerere de strămutare a judecării cauzei și solicită acordarea unui nou termen după data fixată pentru soluționarea cererii de strămutare.
Apărătorul intimaților se opune admiterii cererii de amânare,întrucât nu s-a dispus suspendarea judecării prezentei cauze.
Curtea,deliberând,respinge cererea de amânare a judecării cauzei,după data de 24 noiembrie 2008,când are fixat termen pentru soluționare cererea de strămutare,având în vedere că prin aceasta nu s-a formulat cerere de suspendare a judecării prezentei cauze și nici nu rezultă din certificatul depus la dosar că s-ar fi dispus suspendarea.Lasă cauza la ordine pentru soluționarea pe fond.
La apelul nominal,făcut la a doua strigare,au răspuns părțile,ca în precedent.
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului pentru considerentele exprimate pe larg în motivele scrise de recurs,pe care le susține oral,solicită admiterea recursului,casarea hotărârii pronunțată de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,pentru a se pronunța asupra obiectului cauzei cu care a fost investită.În subsidiar,solicită admiterea recursului,casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și în rejudecare respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond,pe care o consideră temeinică și legală.Arată că în speță este vorba despre o servitute neaparentă,datorită adâncimii la care este situat tronsonul de canalizare,care este folosit și în prezent.Susține că există 2 tronsoane de canalizare și pentru cel de-al doilea tronson,construit de intimați fără autorizație, a solicitat demolarea.La fila 165 dosar fond există schița anexă raportului de expertiză întocmit de expert,în care se observă că din căminul colector C1 pleacă ambele tronsoane de canalizare,tronsonul de canalizare în litigiu fiind C1-C2-C4.Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților,pentru considerentele arătate pe larg în întâmpinarea aflată la dosar și în notele de concluzii pe care le depune la dosar,solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel,pe care o consideră temeinică și legală.Susține că între aceleași părți,relativ la același tronson de canalizare și tot în obligație de a face,s-a mai pronunțat instanța,însă nu a invocat autoritatea de lucru judecat întrucât părțile au avut calități inverse.Însă,corect a reținut instanța de apel că intimații au obținut o hotărâre judecătorească,intrată în puterea lucrului judecat și care produce efecte,prin care recurentul din cauza de față a fost obligat să permită intimaților să folosească normal traseul de canalizare ce deservește proprietățile acestora și care străbate proprietatea recurentului.Cu privire la susținerile din motivele de recurs,consideră că din întreg materialul probator administrat în cauză,s-a dovedit pe deplin că nu numai că și-a dat acordul pentru construirea tronsonului de canalizare,ci a participat efectiv la construirea acestuia,în calitate de asociat al SRL.De asemenea,arată că nu există două tronsoane de canalizare,cel de-al doilea fiind dezafectat,respectiv nu a fost folosit niciodată.Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentului,în replică,cu privire la decizia Curții de APEL GALAȚI nr.293/2007,la care a făcut referire apărătorul intimaților,arată că aceasta nu s-a pronunțat cu privire la hotărârea pronunțată de instanța de apel,iar prin încheierea prin care s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale s-a dispus,de fapt,o completare a dispozitivului deciziei respectiv,fără ca părțile să fie citate.
Apărătorul intimaților,în contra replică,arată că încheierea de la fila 25 dosar apel,pronunțată din oficiu,nu adaugă la dispozitivul hotărârii cum a susținut apărătorul recurentului,ci în urma verificării minutei a rezultat omisiunea de dactilografiere.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față,
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr.3455/17.09.2007 a Judecătoriei Focșanis -a admis acțiunea formulată de reclamantul și au fost obligați pârâții G și să demoleze construcția constând în tronson de canalizare edificată pe terenul reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin cererea formulată reclamantul a solicitat demolarea construcției constând în tronson de canalizare edificat pe terenul proprietatea sa.
În motivarea cererii a susținut că este proprietarul terenului de 500. și vecin cu pârâtul G care împreună cu celălalt pârât a construit pe terenul reclamantului un tronson de canalizare pentru preluarea apei menajere și a celei rezultate de la cele două societăți ale pârâților.
A mai susținut reclamantul că din anul 1993 nu mai poate folosi terenul său din cauza acestui tronson care a fost edificat cu încălcarea Legii 50/1991 pentru care este necesară autorizația de construcție. Reclamantul a mai arătat că între părți au mai existat procese legate de acest tronson.
S-a folosit de proba cu acte.
Pârâții au solicitat respingerea acțiunii pe cale de excepție susținând inadmisibilitatea acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamantului.
Pe fond au susținut că acțiunea nu este întemeiată deoarece în anul 1991 s-a edificat acest tronson pentru a deservi atelierul service aparținând SC SRL la care erau asociate toate părțile și pentru care reclamantul și-a dat acordul.
In al doilea rând asupra proprietății reclamantului s-a instituit o servitute de apeduct ca o sarcină impusă asupra imobilului (conform art. 620 și urm civ. și art.576 civ.) servitute ce are caracter perpetuu.
S-a mai arătat că acest tronson s-a edificat înainte de apariția Legii 50/1991.
Pârâții s-au folosit de proba cu acte.
Instanța a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă deoarece este proprietarul terenului pe care se află canalizarea.
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa autorizației de demolare a tronsonului instanța a apreciat că este de asemenea nefondată pentru că nu se poate solicita o astfel de autorizație în timpul procesului ci după pronunțarea unei soluții și partea interesată trebuie să facă demersurile în vederea obținerii acestui act.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că printr-o altă hotărâre judecătorească s-a permis pârâților să folosească tronsonul însă nu s-a menționat și pentru cât timp. În aceste condiții,avându-se în vedere și faptul că nu a fost nici o cerere în constituire sau în constatarea unei servituți de apeduct cât și faptul că tronsonul respectiv a fost construit fără autorizația necesară iar prezența sa îl împiedică pe reclamant să folosească proprietatea sa, instanța a admis acțiunea reclamantului și a dispus demolarea tronsonului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții criticând- pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor invocate de pârâți și a desconsiderat efectele deciziei civile nr.293/2007 a Curții de APEL GALAȚI,prin care a rămas definitivă și irevocabilă sentința civilă nr.2396/2006 a Judecătoriei Focșani și prin care pârâților de față li s-a permis folosința normală a traseului de canalizare ce deservește proprietățile învecinate și care străbate proprietatea reclamantului.
Prin decizia civilă nr.30/05.02.2008 Tribunalul Vranceaa admis apelurile,a schimbat sentința și a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut următoarele:
Instituția civilă a modului de dobândire a proprietății reglementată prin art. 645 prevede în același cadru de drept substanțial și dezmembrămintele dreptului de proprietate între care și dreptul de servitute.
Potrivit art. 576 cod civil servitutea este definită ca un drept real în temeiul căruia unui fond numit fond aservit, se impune o sarcină, o sarcină altui fond numit fond dominant, fonduri ce aparțin la doi proprietari diferiți.
Intre caracteristicile servituților se regăsesc caracterul accesoriu pentru că depinde de fondul dominant și durează cât proprietatea însuși și caracterul perpetuu pentru că există atât timp cât durează dreptul de proprietate asupra fondului dominant a cărei utilități directe, imediată și continuă o urmărește.
In condițiile art. 616 cod civil proprietarul fondului aservit are dreptul să pretindă despăgubiri de la titularul servituții și obligația prev.de art. 634 cod civil de a nu face nimic de natură a îngreuna exercitarea servituții sau de a-i scădea întrebuințarea după cum nu poate schimba starea lucrurilor nici strămuta exercitarea servituții dintr-un loc în altul decât acela unde a fost stabilită la început.
Servituțile încetează prin dispariția temeiului de fapt - art. 636 cod civil confuziune împlinită când ambele fonduri cad în aceiași mână - art. 638 cod civil și prescripției extinctive incidentă atunci când servitutea nu este folosită timp de 30 de ani art. 639-642 cod civil.
In speță, proprietarul fondului aservit a cerut stingerea servituții prin obligarea titularilor acesteia să demoleze tronsonul de canalizare construit pe terenul sau fără autorizație.
Prin sentința civilă nr. 29 iunie 2000 pronunțată de Judecătoria Focșani rămasă definitivă și irevocabilă reclamantul din prezenta cauză a fost obligat să permită pârâților folosința normală a traseului de canalizare în punctul căminul ce se află pe proprietatea sa.
Pentru a hotărî astfel, instanța a statuat că la momentul constituirii în anul 1991 acestea deservea societatea comercială la care părțile erau asociați și reprezenta o dependință aflată în stare de coindiviziune rețeaua de canalizare neputând fi deviată tehnic datorită imposibilității de a asigura pantele de scurgere.
Înlăturarea acestei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat pentru motivele reținute reprezintă o vădită încălcare a art. 1201 cod civil de către prima instanță.
In cauză Statutul SC SRL, actul adițional din 5 octombrie 1991 și sentința civilă nr. 1/27 ianuarie 1998 depuse în apărare probează că la data constituirii servituții astăzi contestate părțile erau asociați și semnatari ai contractului de antrepriză pentru construirea atelierului de reparații și service auto, reclamantul fiind ulterior exclus din societatea comercială.
Autorizația de construcție nr. 6701 din 23 aprilie 1991 emisă pe numele și demonstrează că reclamantul a fost de acord cu instituirea servituții. Împrejurarea că această autorizație privește atelierul de reparații și service auto ori că starea de coindiviziune a încetat nu poate conduce la concluzia că pentru atelier nu au fost prevăzute și utilitățile necesare ori că reclamantul nu cunoștea la acel moment că se construiește tronsonul de canalizare pe traseul astăzi contestat.
Cert este că între părți s-au purtat mai multe litigii care nu înfrâng însă modurile de stingere a servituților și nici hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
Contractele pentru alimentarea cu ape potabile și preluarea în rețeaua publică de canalizare a apelor uzate, menajere, industriale și meteorice în vederea epurării (filele 60-70) dintre care unele au fost încheiate în anii în care reclamantul avea calitatea de asociat confirmă odată în plus că în speță sunt împlinite condițiile și caracteristicile servituții stabilite prin destinația proprietarilor coindivizari așa cum este reglementată de art. 627 cod civil.
Potrivit textului de lege pentru o astfel de servitute hotărârea proprietarului ține loc de titlu și chiar dacă un fond s-ar înstrăina acesta ar constitui o servitute.
Faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâți nu împietează asupra caracterului devolutiv al apelului iar acțiunea în demolare construcții nu este cenzurată de dispozițiile Legii nr. 50/1991, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității părții în timp ce "inadmisibilitatea" ca excepție este de natură să înfrângă accesul la justiție contrar dispozițiilor art. 6 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte apărarea servituților se realizează pe calea acțiunilor posesorii prev.de art. 674 cod proc.civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul susținând nelegalitatea acesteia deoarece textele de lege invocate de către instanța de apel se referă la servituți și nu sunt aplicabile în cauză,instanța a ignorat faptul că acțiunea de demolare este întemeiată pe faptul că pârâții au construit fără autorizație și nu a răspuns la acest obiect,nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale a reclamantului și a admis un apel al lui care nu a fost declarat.
Recursul de fată nu este întemeiat.
Prin decizia apelată Tribunalul nu a făcut altceva decât să dea eficiență unei alte hotărâri judecătorești prin care reclamantul din cauză a fost obligat să permită pârâților folosirea normală a traseului de canalizare în pct. Căminul ce se află pe proprietatea sa.
Susținerea reclamantului din prezenta acțiune că această canalizare s-a efectuat fără autorizație și fără acordul său a fost analizată și prin decizia civilă nr.293/2007 a Curții de APEL GALAȚI care a stabilit în mod definitiv și irevocabil că lipsa unei convenții cu privire la servitutea de trecere a rețelei de canalizare pe teritoriul acestuia nu poate fi invocată ca argument, câtă vreme a existat acordul inițial pentru efectuarea lucrării de canalizare in anul 1991 când părțile se înțelegeau și au pus bazele SC..
Cât privește lipsa autorizației,această autorizație există la dosar și are nr. 6701/1991.
Așadar primul motiv de recurs este nefondat.
Nici critica privind faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale active nu este fondată pentru că în apel, în notele de concluzii chiar reclamantul a susținut că instanța de fond s-a pronunțat la fila 3 alin.3 din sentință.
Și într-adevăr în considerentele sentinței instanța de fond a motivat că reclamantul are calitate procesuală activă deoarece este proprietarul terenului traversat de rețeaua de canalizare și în această calitate poate promova acțiunea de față.
Pe de altă parte, chiar dacă instanța de fond nu s-a pronunțat și în dispozitiv, nu reclamantul este persoana vătămată ci pârâții care au invocat excepția și ei trebuiau să critice hotărârea sub acest aspect.
Referitor la motivul de recurs care se referă la pronunțarea asupra unui apel ce nu a fost formulat, Curtea constată că la dosarul de apel există o cerere de apel formulată de către această parte, (filele 8 și urm),astfel că nici acest motiv de recurs nu poate fi primit.
In concluzie recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul,domiciliat în F,str.- - nr.8,.8, jud.V,împotriva deciziei civile nr.30 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații G, având ca obiect obligație de a face.
Obligă pe recurent la 7140 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2008.
PREȘEDINTE Pt.Jud.-, Pt.jud.
- - aflată în CO, cf. aflată în CO, cf.
disp.art.261 al.2 pr.civ. disp.art.261 al.2 pr.civ.
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
GREFIER,
- -
: - -/02.07.2008
: /02.07.2008
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Șolea, Simona Bacsin
