Obligație de a face. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROM ÂN IA-
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și
asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.355/ DOSAR NR-
Ședința publică din 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel judecător
- - - - judecător
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, și împotriva deciziei numărul 260/A din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 24 martie 2009, apoi la 31 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 2227 din 05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr- a fost admisă astfel cum a fost precizată acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și și în consecință pârâții au fost obligați să-și dea acordul pentru realizarea lucrărilor de mansardare și recompartimentare la imobilul înscris în Cf nr. 8817 nr. top 1343-1344/2 totul per II, în caz contrar hotărârea urmând a ține loc de declarații autentice.
De asemenea, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 840 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, și.
Prin decizia civilă nr. 260/Ap/2008 Tribunalul Brașova respins apelul și a păstrat sentința civilă apelată, obligând apelanții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 360 lei către intimați.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că instanța de fond i-a obligat pe apelanții pârâți să-și dea acordul numai pentru realizarea lucrărilor de mansardare și recompartimentare a imobilului construcție aflat în proprietatea exclusivă a intimatei - reclamante, nicidecum pentru efectuarea de către aceasta a unor operațiuni de extindere.
Lucrările arătate mai sus nu afectează cu nimic dreptul de proprietate asupra părților de uz comun reprezentând terenul neconstruit în suprafață de 500,59 mp, intrarea în curte, împrejmuirea curții, branșamentele de apă, gaz și electricitate, motiv pentru care regula unanimității invocată de apelanți nu-și are aplicabilitate în speță.
ntimata reclamantă urmărește valorificarea dreptului său de proprietate astfel încât acesta să-i permită ca locuința să facă față necesităților sale și să corespunde nevoilor de viață ale unei familii.
Or, atâta timp cât intimații - pârâți nu au făcut dovada că ar fi păgubiți în exercitarea dreptului de proprietate asupra părților de uz comun, refuzul acestora de a-și da acordul ca reclamanta să efectueze lucrările de recompartimentare și mansardare a imobilului construcție aflat în proprietatea sa exclusivă, apare ca fiind abuziv și trebuie sancționat.
Împotriva deciziei au formulat recurs pârâții, și invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedura civila.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, nici Judecătoria Brașov și nici Tribunalul Brașov nu a înțeles corect obiectul și scopul actului juridic la încheierea căruia au fost obligați recurenții și căruia i se hotărârile judecătorești.
În mod greșit instanța de apel a apreciat că recurenții sunt obligați să dea consimțământul doar pentru realizarea de către reclamantă a unor lucrări de mansardare și compartimentare și nu de extindere.
În cauză hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii respectiv, cu încălcarea regulii unanimității în cazul coproprietății pe cote părți.
Instanțele nu au reținut că prin toate demersurile sale intimata urmărește restrângerea prerogativelor dreptului de proprietate al recurenților în sensul că, schițele de la dosar rezultă că mansarda nu se va proiecta pe actuala amprentă a clădirii ci mult în afara acesteia, pe suprafața curții aflate în uzul comun.
În afara încălcării principiului unanimității, instanțele au aplicat greșit dispozițiile art. 1 - 3 din ecretul nr. 31/1954 și teoria abuzului de drept.
Ultima critică se referă la faptul că nu recurenții erodează drepturile reclamantei ci aceasta lezează drepturile recurenților, situație atestată chiar de certificatele de urbanism.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de intimata se solicită respingerea recursului pe considerentul că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății.
Examinând decizia în raport cu motivele de recurs, curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând decizia prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 punctul 8 Cod procedura civila, curtea reține că prevederile acestui articol nu sunt incidente în cauză, întrucât ambele instanțe, de fond și de drept, au analizat corect obiectul și scopul actului juridic, raportat la cererea introductivă, la înscrisurile și concluziile raportului de expertiză, obligând pe recurenți să-și dea consimțământul doar pentru realizarea de către reclamantă a unor lucrări de mansardare și compartimentare și nu de extindere.
În cauză nu este aplicabil nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedura civila, întrucât, astfel cum se concluzionează în raportul de expertiză efectuat în speță, construcția ce urmează a fi realizată de intimată nu afectează nici dreptul de proprietate exclusiv al recurenților și nici drepturile de proprietate comună (mansardarea presupunând efectuarea pe verticală și nu pe orizontală a construcției) nefiind încălcate prevederile art. 1 - 3 din Decretul nr. 31/1954, astfel că, nu are aplicabilitate regula unanimității.
Cât privește aplicarea greșită a teoriei abuzului de drept și această critică urmează a fi înlăturată pe considerentul că, exercitarea dreptului de proprietate în limitele determinate de lege (reclamanta urmărește valorificarea dreptului său de proprietate astfel încât locuința să corespundă nevoilor de viață ale unei familii) implică respectarea regulilor de conviețuire socială și a raporturilor de vecinătate iar în măsura în care depășesc asemenea limite, își găsește aplicabilitate teoria abuzului de drept.
Critica referitoare la conținutul certificatelor de urbanism este nefondată, întrucât la realizarea expertizei nu s-a avut în vedere certificatul de urbanism expirat, în prezent reclamanta urmând a face demersurile necesare pentru obținerea unui nou certificat de urbanism.
Prin urmare, corect s-a reținut în cauză că recurenții pârâți nu au făcut dovada existenței unui prejudiciu real, în sensul încălcării și împiedicării exercitării dreptului lor de proprietate de către intimată, astfel că, hotărârea prin care s-a admis acțiunea reclamantei este legală ca de altfel și hotărârea pronunțată de instanța de apel.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 (1) Cod procedura civila, curtea va respinge recursul și va menține ca legală decizia recurată.
Curtea va respinge ca nedovedită cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 260/Ap/2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Respinge ca nefondată cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 31.03.2009.
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel - - | JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif - - - | JUDECĂTOR 3: Dorina - |
Grefier, |
Red. /30.04.2009
Dact. /05.05.2009
Jud. apel: -
Jud. fond:
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
