Obligație de a face. Decizia 356/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 356/ Dosar nr-
Ședința publică din 31 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Roxana
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală de Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 2053 din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părțile.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16.03.2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23.03.2009, 30.03.2009, iar apoi pentru astăzi, 31.03.2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 2053/18.12.2008 a Tribunalului Brașovs -au dispus următoarele:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
- Au fost obligați pârâții la recalcularea și plata indemnizației de concediu pentru sarcină și lăuzie, prin înlăturarea plafonului instituit de alin. 3 al art. 23 ( 1 ) lit. a din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii.
- Au fost obligați pârâții la acordarea diferenței mai sus - menționată, actualizată în raport cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, la data plății efective.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașova reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța de fond a reținut că, potrivit Legii nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, elaborând proiectul bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat și al asigurărilor sociale, operând rectificările corespunzătoare.
Ca atare a fost respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive atât a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Brașova reținut că reclamanta este încadrată în funcția de procuror șef secție șa Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
În perioada 18 iulie 2005 - 19 noiembrie 2005, beneficiat de concediu pentru sarcină și lăuzie, încasând o indemnizație de 85% din media venitului brut realizat în ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical pe baza cărora s-a datorat sau s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale, baza legală fiind art. 99 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Așadar, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale a constituit-o salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile de care a beneficiat asiguratul în luna respectivă.
Reclamanta a obținut prin hotărâri judecătorești irevocabile diferite sporuri, majorându-se astfel baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, sens în care a solicitat în mod legal, recalcularea indemnizației pentru sarcină și lăuzie, de care a beneficiat în perioada 18.07.2005 - 19.11.2005.
Prin raportarea în cazul dedus judecății la plafonul instituit de art. 23 (1) alin. 3 lit. a din Legea nr. 19/2000, s-a apreciat că s-ar încălca principiile reglementate de art. 2 din Legea nr. 19/2000.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de APEL BRAȘOV, statuând prin Decizia nr. 501/R/2007, că la calcularea indemnizației pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, de care a beneficiat reclamanta, se au în vedere toate majorările salariale,nefiind vorba de o plafonarea bazei de calcul.
Având în vedere că cele două prestații de asigurări sociale ( indemnizația pentru sarcină și lăuzie și cea pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani ) au același regim juridic, baza de calcul fiind similară iar pentru calculul indemnizației pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, reclamanta a obținut o soluție irevocabilă ( în sensul neplafonării bazei de calcul a contribuției de asigurări sociale), instanța de fond a admis acțiunea și a obligat, în solidar, pârâții la recalcularea indemnizației de concediu pentru sarcină și lăuzie, începând cu data de 18.07.2005 și până la data de 19.11.2005 prin înlăturarea plafonului instituit de art. 23 ( 1 ) alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, pârâții au fost obligați la achitarea actualizată a diferențelor astfel calculate, în funcție de rata inflației și cu aplicarea dobânzii legale, la data plății efective, în temeiul art. 1082 și art. 1084 Cod civil.
Având în vedere că în cauza prezentă, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate de pârât, fiind obligat în solidar cu ceilalți pârâți la plata pretențiilor reclamantei, s-a apreciat că cererea de chemare în garanție a acestui minister, formulată de pârâtul Ministrul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu are o justificare legală, motiv pentru care respins-
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Brașov în primă instanță, au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală de Finanțelor Publice.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B este criticată soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, determinat de lipsa raporturilor de muncă dintre reclamantă și această instituție.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Finanțelor Publice, dar și de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, se arată că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate întrucât cele două părți nu pot să înscrie în bugetele de cheltuieli astfel de plăți, dacă nu există o bază legală în acest sens.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este invocată nulitatea hotărârii atacate în conformitate cu art. 304 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, întrucât Tribunalul Brașova pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de competență instituite de OUG nr.75/2008. Totodată este criticată soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe fond se arată că dispozițiile OUG nr. 137/2007 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare invocate de reclamantă prin acțiune, au fost declarate neconstituționale în măsura în care lasă posibilitatea desprinderii concluziei că instanțele judecătorești ar avea posibilitatea să anuleze prevederi legale pe care le consideră discriminatorii ori să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală neavute în vedere de legiuitor.
De asemenea, se arată că indemnizația de concediu pentru sarcină și lăuzie primită de reclamantă în perioada 18.07.2005 - 19.11.2005 a fost limitată de art. 23 și art. 99 din Legea nr.19/2000 la plafonul de 5 ori salariul mediu brut pe economie astfel încât, indiferent de majorările și sporurile obținute de aceasta prin hotărâri judecătorești nu ar fi putut beneficia decât de plafonul maxim stabilit.
Recursurile formulate de pârâți sunt fondate în ceea ce privește motivele de recurs ce țin de soluționarea în fond a cauzei.
Referitor la motivul de nulitate a hotărârii recurate, curtea reține că dispozițiile art. I și II din OUG nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 104/2009. Pe de altă parte, astfel cum a reținut și instanța de fond prin încheierea in 16.10.2008 (fila 140) în speță nu erau incidente dispozițiile acestei ordonanțe deoarece obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă un drept de asigurări sociale, iar nu drepturi salariale.. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF curtea reține că aceasta a fost în mod corect respinsă de instanța de fond întrucât potrivit Legii nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, elaborând proiectul bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat și al asigurărilor sociale, operând rectificările corespunzătoare și prin urmare hotărârea trebuie să-i fie opozabilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, curtea reține că reclamanta s-a aflat în concediu pentru sarcină și lăuzie în perioada 18.07. - 19.11.2005, când indemnizația primită era reglementată de art. 23 și 29 din Legea nr. 19/2000 astfel cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 9/2003. Potrivit acestor dispoziții legale atât contribuția individuală de asigurări sociale (art. 23 alin. 1 și 3) cât și indemnizațiile de asigurări sociale cuvenite acesteia (art. 99) erau plafonate ca și bază de calcul la 5 salarii medii brute. Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a reținut apărarea reclamantei potrivit căreia prin respingerea acțiunii s-ar încălca principiul contributivității, întrucât indemnizația primită de reclamantă a fost direct proporțională cu contribuția achitată de aceasta în ultimele 6 luni, anterioare concediului ce face obiectul indemnizației, contribuție ce a fost calculată în limita a 5 sașlarii medii brute.
Plecând de la aceeași premisă falsă, a neconcordanței dintre contribuția la asigurări sociale și indemnizația primită, reclamanta a invocat și existența unei discriminări între ea și celelalte colege care au născut copii și au solicitat aceeași indemnizație după modificarea art. 23 alin. 3 din Legea nr.19/2000 prin Legea nr. 250/19.07.2007 ori în baza OUG nr. 158/2005. În primul rând, pentru a exista discriminare este necesar ca să existe situații identice între persoanele discriminate, ori după cum s-a arătat, câtă vreme contribuțiile de asigurări sociale au fost datorate diferit în baza unor norme legale diferite, este normal ca și indemnizațiile primite să fie diferite și proporționale cu contribuțiile achitate.
Referitor la existența discriminării, curtea reține că prin invocarea acesteia se tinde la extinderea aplicării unor norme legale ce au intrat în vigoare ulterior nașterii dreptului subiectiv al reclamantei, ignorându-se în acest fel normele legale care îi sunt aplicabile cu respectarea principiului neretroactivității legii civile. Curtea reține că instanțele judecătorești au rolul de a asigura aplicarea corectă și nediscriminatorie a legilor în vigoare la momentul nașterii drepturilor subiective ale celor ce solicită actul de justiție, însă nu au posibilitatea de a constata că o lege în vigoare la un moment dat este discriminatorie în raport de o lege ulterioară. În acest sens trebuie menționat că prevederile OG nr. 137/2000 privind discriminarea dau posibilitatea invocării oricărui fel de discriminareîn aplicarea unui act normativ, însă nu este posibil să se solicite instanțelor de drept comun să se constate că o normă legală este discriminatorie. În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin decizia nr.821/3.07.2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr. 137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
În ceea ce privește hotărârile judecătorești depuse de intimata reclamantă ca și practică judiciară, curtea reține că situația părților din respectivele cauze nu este identică cu cea a reclamantei iar, pe de altă parte, hotărârile judecătorești nu constituie izvor de drept. Nici practica CEDO invocată de intimată nu este relevantă în soluționarea prezentei cauze, datorită faptului că modificările legislative în materia drepturilor de asigurări sociale au la bază strategii economice și financiare mai presus de interesele particulare ale cetățenilor.
A se vedea în acest sens cauzele Tflimmenos contra Greciei, și alții contra Marii Britanii sau cauza Burder împotriva Marii Britanii. În acest din urmă cat, CEDO a subliniat: "Curtea a stabilit în spețele sale că, pentru a putea exist o încălcare a art. 14 trebuie să existe o diferență în tratamentul persoanelor în situații similare relevante. O asemenea diferență de tratament este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Cu alte cuvinte, dacă nu se urmărește un țel legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele angajatorului și țelul ce trebuie urmărit Statul contractant se bucură de o marjă de apreciere dacă și în ce măsură diferențele în cazuri similare pot justifica un tratament diferit și această marjă este de obicei largă atunci când este vorba de măsuri de strategie economică sau socială".
Față de aceste considerente în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursurile pârâților vor fi admise iar sentința recurată va fi modificată în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă ICCJ și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B împotriva sentinței civile nr.2053/M/2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Finanțelor Publice.
Menține dispoziția privind soluționarea excepțiilor și a cererii de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red./14.04.2009
Tehnoredact./16.04.2009/ 3 ex.
Jud. fond,
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Cristina Ștefăniță, Roxana
