Obligație de a face. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 357
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 329 din 01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimații Municipiul I,prin Primar,Primarul municipiului I și Consiliul Local I,având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - pentru recurentul,lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; recurentul a fost citat cu mențiunea de a timbra cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar; se solicită judecata în lipsă.
Avocat - pentru recurentul depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. - din 02.09.2009 în sumă de 3 lei, chitanța nr. - din 25.08.2009 în sumă de 1 leu,chitanța nr. - din 25.06.2009 în sumă de 1 leu,chitanța nr. - din 25.06.2009 în sumă de 1 leu,chitanța nr. - din 25.06.2009 în sumă de 1 leu și timbre judiciare mobile în sumă de 0,30 lei,prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătorul susține că a depus la dosar un răspuns la întâmpinare în care din eroare a menționat numărul Hotărârii Consiliului Local I ca fiind 217 în loc de 271. Totodată, prin acel răspuns a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea de către Tribunalul Iași - Secția de contencios administrativ a dosarului nr- ce are ca obiect anularea Hotărârii nr. 271 Consiliului Local I,poziția 20,prin care s-a dispus evacuarea recurentului,acțiune ce are termen de judecată la Tribunalul Iași la 06 octombrie 2009.
Solicită suspendarea judecării recursului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei aflată pe rolul Tribunalului Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal,depunând la dosar certificat de grefă emis de Tribunalul Iași cu privire la dosarul nr- ce are ca obiect contencios administrativ - anulare act administrativ.
Apărătorul susține că urmare solicitării recurentului,formulată pe cale administrativă, de revenire a spațiului în fondul locativ,s-a emis Hotărârea nr. 116/1999 ce a fost comunicată în cursul procesului având ca obiect contencios administrativ.
Instanța respinge cererea formulată de apărătorul recurentului privind suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă,având în vedere că nu are relevanță în soluționarea pricinii de față soluția ce urmează a fi dată în dosarul nr- al Tribunalului Iași,raportat la obiectul pricinii dedusă judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul preliminar cu privire la excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare.
Avocat pentru recurentul având cuvântul,susține că în susținerea excepției nulității recursului,intimații invocă o greșeală de dactilografiere referitoare la numărul deciziei cu privire la care a exercitat calea de atac,existând de fapt o inversare a numerelor.
Apărătorul solicită respingerea excepției nulității recursului,apreciind că această excepțiE nu poate fi primită de instanță în condițiile în care există elemente de identificare ce conduc la numărul deciziei cu privire la care a exercitat calea de atac.
Instanța respinge excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimații Municipiul I,Primarul municipiului I și Consiliul Local I,având în vedere elementele de identificare consemnate în cererea de recurs care conduc la concluzia recurării deciziei civile nr. 329 din 01 aprilie 2009 Tribunalului Iași.
Instanța acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și desființarea deciziei pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
Apărătorul susține că recurentul are o familie numeroasă,deținea în chirie o locuință cu două camere și pentru o perioadă de timp a cedat una din camere în favoarea unei societăți. Ulterior societatea respectivă a părăsit spațiul și recurentul a făcut demersuri pentru a obține reincluderea acelui spațiu în contractul său de închiriere.
Proprietarul spațiului a dispus evacuarea recurentului pe cale administrativă,aspect ce nu putea fi soluționat în această modalitate atâta timp cât exista un contract de închiriere,fiind necesar a se pronunța o instanță de judecată în acest sens.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,arătând că recurentul a continuat să folosească spațiul și să achite chiria,fapt ce conduce la concluzia unei acceptări tacite a relocațiunii.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 13315 din 11.11.2008 a Judecătoriei Iașis -a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâți. Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Primarul Municipiului Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul I invocată de pârâți. Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Municipiul I și Consiliul Local Respinge cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul Mun. I ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
În prezenta cauză, așa cum a fost precizată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților: Mun. I reprezentat legal prin Primar, Primarul Mun. I și Consiliul Local I la încheierea unui contract de închiriere pentru o cameră situată în imobilul din- în suprafață de 31,28. invocând tacita relocațiune, încât față de obiectul și temeiul juridic al acțiunii cu care a fost investită instanța constată caracterul admisibil al unei astfel de solicitări, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Mun. I și Primarul I se rețin următoarele:
Verificare temeiniciei încheierii unui contract privind un astfel de imobil se impune a fi soluționată în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate precum și cu titularul dreptului de administrare.
Astfel potrivit art. 36 alin. 2 lit. "c" din Legea nr. 215/2001 Consiliul Local este un simplu administrator al bunurilor din domeniu public și privat al unității administrativ-teritoriale, iar un proprietar al acestor bunuri, doar unitatea administrativ teritorială fiind cea care poate avea un patrimoniu.
În ceea ce privește calitatea procesual pasivă a pârâtului Primarul Mun. I, acesta este o autoritate executivă a administrației publice locale, conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 și nu are atribuții în ceea ce privește încheierea unui contract de închiriere privind un bun din domeniul public sau privat al municipiului.
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Mun. I și va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul
Pe fondul cauzei se reține că la data de 07.08.1987 între Consiliul Local al Mun. I prin și reclamantul s-a încheiat contractul de închiriere nr. 3736 având ca obiect imobilul compus din două camere și dependințe aferente din I,-.
În anul 1995 titularul contractului de închiriere a cedat o cameră pentru desfășurarea de activități comerciale, aceasta trecând în administrarea iar ulterior prin nr. 116/21.06.1999 s-a aprobat revenirea la destinația inițială a spațiului cu menținerea trecerii în administrarea Serviciului gestionare fond imobiliar de stat.
La data de 27.07.2007 Consiliul Local Iaa doptat hotărârea nr. 271 prin care s-a dispus evacuarea reclamantului din camera și dependința corespunzătoare ca urmare a deținerii fără forme legale spațiul în litigiu.
Prin urmare reînnoirea locațiunii este condiționată de rămânerea locatarului în stăpânirea bunului, împrejurare ce nu se confirmă în cauză.
Faptul lăsării reclamantului și a familiei sale să folosească acest spațiu nu-l îndreptățește pe acesta să considere că a intervenit o tacită relocațiune nici chiar în situația achitării chiriei restante.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că instanța de fond a analizat doar aspectul tacitei relocațiuni fără însă a se pronunța asupra cererii sale adresate unității administrative în 1999 ca urmare a aprobării 116, nerezolvând astfel cererea sa de reînchiriere a spațiului în litigiu și care de fapt i-a revenit în folosință.
Prin decizia civilă nr. 329 din 01.04.2009 a Tribunalului Iașis -a respins apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 13315 din 11.11.2008 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Între părți s-a încheiat un contract de închiriere în 1987 pentru un spațiu compus din două camere situat în I,-, iar în 1995 reclamantul a cedat folosința unei camere unui societăți comerciale.
Prin nr. 116/1999 s-a aprobat revenirea spațiului la destinația inițială și trecerea sa în administrarea Serviciului de gestionare fond imobiliar de stat și nu în folosința reclamantului.
Faptul că acest spațiu a fost folosit de reclamant nu presupune că regimul juridic ar fi cel dinaintea cedării către societatea comercială. Regimul juridic al spațiului în litigiu fiind stabilit prin nr. 116/1999, reclamantul avea posibilitatea să-l conteste, ceea ce nu s-a întâmplat, ulterior acesta fiind evacuat prin 271/2007 din acel spațiu. Nu se poate astfel reține că ar opera tacita relocațiune pentru spațiul în litigiu doar prin simplul fapt că reclamantul a continuat să folosească acel spațiu, în prezent însă acesta fiind evacuat.
În ceea ce privește nerezolvarea cererii reclamantului, cerere adresată pârâților în 1999, se va reține că aceasta nu a constituit un capăt de cerere distinct.
Această cerere exprima de fapt intenția reclamantului de a reocupa camera a cărei folosință o cedase unei societăți comerciale, intenție ce nu presupune însă corelativ obligarea proprietarului spațiului de a reînchiria acel spațiu.
Legalitatea nr. 271/2007 prin care s-a dispus evacuarea reclamantului din spațiul în litigiu nu poate fi analizată, deoarece această hotărâre a fost contestată de reclamant printr-o altă cerere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât ambele instanțe și cea de fond și cea de apel nu au analizat situația litigioasă în raport de probele administrate, în condițiile în care a continuat locațiunea fără opoziția proprietarului, comportându-se ca și chiriaș, achitându-se de toate obligațiile ce derivă din această calitate, tacita relocațiune neputând astfel a fi exclusă, hotărârea pronunțată fiind nelegală.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată pârâții Municipiul I, Primarul Mun. I și Consiliul Local I, pentru a se anula ca nelegală dispoziția de la poz. 20 din nr. 271/2007 și obligarea pârâților să-i elibereze un nou contract de închiriere în care să fie inclusă și camera în suprafață de 31,28. din I,-, așa cum acest spațiu figura în contractul inițial din 1987. Arată reclamantul că este chiriașul pârâților din 1987, conform contractului de închiriere nr. 42/3736, iar după 1990 camera de 31,28. a fost exclusă din contract și repartizată unei societăți comerciale. Ulterior, acest spațiu a revenit în folosința reclamantului, familia sa ocupând acest spațiu și în prezent, încât, susține reclamantul că a operat tacita relocațiune, solicitând astfel reincluderea acestui spațiu în contractul său de închiriere.
Pârâții au formulat întâmpinare,invocând excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesual pasive a Municipiului I și a Primarului Mun. I, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită. La termenul de judecată din 01.04.2008 reclamantul a declarat că renunță la judecarea capătului de cerere privind anularea nr. 271/2007 (poz. 20), încât s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași, pe rolul căreia s-a înregistrat dosarul nr-.
Prin urmare critica reclamantului privitoare la faptul că cele două instanțe nu s-au preocupat de a analiza și rezolva și acest capăt de cerere formulat prin acțiunea introductivă este nefondată. Întrucât reclamantul a renunțat la judecarea acestui capăt de cerere, prin decizia civilă nr. 584 din 22.04.2008 a Tribunalului Iașis -a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași,iar prin sentința civilă nr. 13693 din 23.11.2007 a Judecătoriei Iașis -a declinat competența de soluționare pentru acest capăt de cerere în favoarea Tribunalului Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal și care se află în curs de soluționare.
Referitor la motivul de recurs ce vizează nelegalitatea hotărârii pronunțate și acesta este nefondat.
În anul 1987 Consiliul Local I prin a încheiat contractul de închiriere nr. 3736 cu reclamantul pentru două camere și dependințele aferente din imobilul situat în I,-. În anul 1995 titularul contractului de închiriere a cedat o cameră din cele deținute pentru desfășurarea de activități comerciale către o societate comercială.
Prin nr. 116 din 21.06.1999 s-a aprobat revenirea la destinația inițială a acelui spațiu cu altă destinație decât locuința de la adresa din I,- și a fost trecut în administrarea Serviciului gestionare fond imobiliar de stat.
Ca urmare a faptului că reclamantul a înțeles să ocupe din nou acest spațiu, deși nu-i fusese atribuit în folosință, prin nr. 271 din 27.07.2007 se dispune evacuarea acestuia din acest spațiu și atribuirea lui către o altă familie care nu deținea locuință. Prin urmare susținerea reclamantului că în cauză a operat tacita relocațiune este nefondată și nu poate fi reținută.
Faptul lăsării reclamantului și a familiei sale în folosința camerei ce a revenit în administrarea Serviciului gestionare fond imobiliar de stat nu-l îndreptățește pe acesta să pretindă că ar opera o tacită relocațiune, nici chiar în situația achitării chiriei restante, cu atât mai mult cu cât proprietarul acestui spațiu nu mai este în prezent de acord cu această situație, dispunând deja evacuarea reclamantului printr-o hotărâre administrativă.
Prin urmare, instanța de apel a reținut corect situația de fapt în baza probatoriului administrat, hotărârea astfel pronunțată fiind legală și temeinică.
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 329 din 01.04.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 329 din 01 aprilie 2009 Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
21.10.2009
2 ex.
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
