Obligație de a face. Decizia 359/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 359
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 89 din 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 6645 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect obligație de a face, reținut spre rejudecare în urma anulării deciziei civile nr. 695 din 09 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, prin decizia civilă nr. 3 din 05 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă personal și asistată de avocat -, același avocat reprezentându-l și pe recurentul pârât, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că expertul a depus la dosar recipisele poștale pentru a face dovada că părțile au fost anunțate privind efectuarea expertizei, după care:
Avocat -, pentru recurenții pârâți, a precizat că expertul nu a depus dovezile de confirmare a convocării părților ci numai recipisele de trimitere către părți.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat -, pentru recurenții pârâți, a susținut că expertiza efectuată în cauză de expert este nulă, deoarece expertul nu a făcut dovada convocării părților. A solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru efectuarea unei noi expertize.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și și a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora să-și ridice gardul montat abuziv pe DS 49 (drum ), drum de acces către toate proprietățile private ale mai multor cetățeni și primăriei comunei.
Prin sentința civilă nr.6654/30.11.2007, Judecătoria Slatinaa admis în parte cererea reclamantului și a obligat pârâții să-și ridice gardul montat abuziv pe /1, drum reprezentând drum de acces.
Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere având ca obiect despăgubiri materiale, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantului, care este proprietarul terenului de 0,25 ha, având ca vecinătăți în partea de și Vest pe pârâtul, iar în partea de Sud drum, i-a fost închis de câtre pârâți accesul la acest drum prin construirea unui gard de sârmă care traversează drumul și care merge aproximativ 5-6 m și în pădure.
Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta, a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța reținând din probele administrate în cauză, faptul că ambii pârâți au îngrădit drumul de acces al reclamantului.
Împotriva acestei soluții au declarat apel pârâții și, susținând în esență că prima instanță nu s-a pronunțat pe apărarea formulată la fond, prin care s-a învederat că cererea nu este semnată de reclamant, că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar pe fond acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că apelantul și-a îngrădit proprietatea sa, fără să afecteze nici o altă persoană.
S-a mai susținut că raportul de expertiză este lovit de nulitate, deoarece expertul nu a înștiințat legal părțile, care nu au putut să-și susțină punctul de vedere în fața expertului, concluziile acestuia fiind eronate, astfel încât nu s-a ținut seama de situația juridică a DS 49/1.
Prin decizia nr.89 din 1 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți și, împotriva sentinței civile nr. 6654 din 30.11.2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Olta reținut că pârâta are calitate procesuală pasivă, derivată din faptul edificării gardului și nu din calitatea de proprietar, iar critica referitoare la nulitatea raportului de expertiză este neîntemeiată, întrucât expertul și-a îndeplinit obligația legală de încunoștințare a părților, iar absența acestora la data indicată nu afectează legalitatea desfășurării expertizei.
Pe fond, s-a apreciat că soluția adoptată este corectă, din întregul material probator iar nu numai din raportul de expertiză rezultând că pârâții au edificat în mod abuziv un gard pe DS 49/1 și este îndreptățită solicitarea reclamantului de a solicita să fie obligați la desființarea acestei lucrari.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, reiterând în mod integral motivele de apel.
Prin decizia civilă nr. 695/9 sept. 2008, Curtea de Apel Craiovaa respins recursul declarat de pârâții și a obligat recurenții la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Împotriva acestei decizii civile au formulat contestație în anulare contestatorii și, solicitând anularea acesteia și rejudecarea recursului.
Contestatorii și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 Cod pr. civ. susținând că dezlegarea cauzei în recurs este rezultatul unei greșeli materiale care apare săvârșită de către instanța de recurs în ceea ce privește datele calendaristice menționate în considerentele deciziei și, în funcție de care, instanța a apreciat că obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în cauză sunt tardiv formulate.
Prin decizia civilă nr.3 din 5 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- s-a admis contestația în anulare, s-a anulat decizia și s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului.
S-a reținut că în judecarea recursului, instanța a fost în eroare asupra datei la care s-a depus raportul de expertiză și pe cale de consecință - considerând că obiecțiunile la raportul de expertiză nu s-au formulat în termen - nu a mai examinat motivul de recurs referitor la nulitatea raportului de expertiză nulitate invocată prin aceste obiecțiuni.
În concret s-a stabilit că data reală de depunere la instanță a raportului de expertiză este data de 12 noiembrie 2008, iar nu data de 2 noiembrie - cum eronat a reținut instanța de recurs -și raportat la data reală a depunerii raportului obiecțiunile s-au formulat în termen.
În rejudecarea recursului, instanța a solicitat expertului să depună dovezile de comunicare a părților la efectuarea expertizei cu confirmarea primirii acestora de către părți.
La data de 12 martie 2009 s-au depus la dosar recomandatele nr.5588 și 5589 din 6 noiembrie 2007, din care rezultă expedierea convocărilor către părțile în litigiu - dar nu și confirmarea primirii convocărilor.
Examinând recursul în limitele stabilite prin decizia de anulare - respectiv motivul privitor la nulitatea raportului de expertiză pentru necitarea legală a părților la efectuarea expertizei (asupra celorlalte motive de recurs instanța pronunțându-se) se constată că nu sunt temeiuri de casare și de modificare a deciziei recurate pe baza acestui motiv de recurs.
Nulitatea raportului de expertiză invocată de către pârâți prin obiecțiunile la raportul de expertiză - a constituit și motiv de apel.
Instanța de apel a examinat acest motiv și nu a reținut nulitatea raportului motivând că art.208 pr.civ. cere doar înștiințarea părților de către expert despre data și locul efectuării expertizei la domiciliile indicate, cerință îndeplinită în speță, iar nu și prezența părților. Cu privire la domiciliile părților, instanța a reținut că pârâta, prezentă în instanță la mai multe termene de judecată nu a indicat un alt domiciliu decât cel menționat în cererea de chemare în judecată - astfel că în mod corect a fost citată de către expert la domiciliul menționat în dosar.
A mai reținut instanța de apel că deși a pus în discuția părților în ședința din 25 martie 2008 - refacerea raportului de expertiză - în temeiul art.295 alin.2 pr.civ. - apelanții pârâți au declarat expres că nu solicită refacerea sau completarea raportului.
Sub aspect probator, instanța de apel a argumentat că situația de fapt s-a reținut de prima instanță nu doar pe baza raportului de expertiză ci pe baza ansamblului probator administrat în cauză - îngrădirea de către pârâți a drumului ce constituie calea de acces a reclamantului la proprietatea sa rezultând și din alte probe, precum și din Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.
Raționamentul instanței de apel, de respingere a motivului de apel privitor la nulitatea raportului de expertiză este corect.
obligația citării părților la efectuarea expertizei, art.208 pr.civ. cuprinde dispoziții de favoare pentru acestea, astfel încât nerespectarea textului este sancționată cu nulitatea relativă a raportului de expertiză, care trebuie invocată în condițiile art.108 alin.3 pr.civ. Consecința anulării raportului de expertiză este refacerea expertizei cu citarea părților pentru înlăturarea vătămării cauzate părții.
În speță, expertul a dovedit doar expedierea către părți a citațiilor la domiciliile cunoscute nu și confirmarea primirii acestora de către părți - încât nu există certitudinea asupra înștiințării părților.
Cât privește domiciliul pârâtei - se constată că într-adevăr aceasta nu a comunicat instanței și reclamantului schimbarea domiciliului în condițiile art.98 pr.civ. - astfel încât susținerile privitoare la neregularitatea citării sale la expertiză sub acest aspect au fost corect înlăturate de către instanța de apel.
Nulitatea raportului de expertiză pentru neconvocarea părților este una relativă - după cum am arătat deja.
În cazul nulității relative - anularea actului se impune doar condiționată de existența unei vătămări ce nu ar putea fi altfel înlăturată.
Dar, față de dispozițiile art.105 alin.2 teza II pr.civ. doar în cazul nulităților prevăzute expres de lege, vătămarea se prezumă. În celelalte cazuri vătămarea trebuie dovedită de partea ce invocă nulitatea.
Nulitatea expertizei nu este prevăzută expres de lege - astfel că revenea pârâților sarcina de a dovedi vătămarea ce li s-a cauzat prin neprimirea recomandatelor.
În speță, nu se poate reține că pârâții au suportat o asemenea vătămare deoarece așa cum a motivat instanța de apel, situația de fapt reținută de prima instanță în privința îngrădirii de către pârâți a drumului,ce constituie calea de acces a reclamantului la terenul său,rezultă cu prisosință și din alte probe, respectiv din titlurile de proprietate ce indică vecinătatea părților și drumul sătesc ca reper de delimitare a proprietăților părților, iar îngrădirea drumului de către pârâți rezultă atât din declarațiile martorilor cât și din Ordonanța Parchetului.
Prin urmare, expertiza efectuată în cauză nu reprezintă o probă indispensabilă și nici unica probă pe care s-au bazat instanțele în pronunțarea hotărârilor.
Față de toate aceste considerente, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 89 din 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 6645 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect obligație de a face, reținut spre rejudecare în urma anulării deciziei civile nr. 695 din 09 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, prin decizia civilă nr. 3 din 05 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
20.03.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Gabriela Ionescu, Emilian Lupean
