Obligație de a face. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 36

Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Vijloi

JUDECĂTOR 2: Marin Covei

JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului civil formulat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 256 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1689 din 29 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă, asistată de avocat și intimatul reclamant .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier .

Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat, pentru recurenta pârâtă, a susținut motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, desființarea deciziei și a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul reclamant a depus concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei și a sentinței ca temeinice și legale.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la ridicarea construcției (grajd), proprietatea pârâtei, amplasată pe terenul proprietatea reclamantului, situată în comuna, județul O și la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului pe care este amplasat grajdul, pe perioada septembrie 2005 - iunie 2006.

În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 42083 mp, situat în comuna, județul O, teren pe care pârâta a edificat un grajd de animale, iar în anul 2006, aceasta a început să demoleze construcția însă nu finalizat operațiunea, astfel că în prezent nu poate folosi terenul.

La data de 15.02.2007 reclamantul a depus la dosar precizare, învederând instanței că solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului pe care se află în prezent elementele constructive ale grajdului pârâtei, la suma stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară de 3.886,07 lei și obligarea acesteia la ridicarea elementelor constructive existente.

Prin sentința civilă nr. 1689 din 29 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.

A fost obligată pârâta să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului, situat în comuna, județul O, elementele constructive constând în: fundație, centură din beton armat, iesle din beton, pardoseală din beton, ziduri, cărămizi sparte și moloz, aparținând unui grajd cumpărat și demolat de aceasta.

Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta la plata sumei de 3886,07 lei despăgubiri civile și la 366 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere actele justificative depuse de părți, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert.

În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta pârâtă, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie în sensul că soluția pronunțată de instanța de fond are la bază interpretarea greșită a probelor și a dispozițiilor legale incidente art. 998, 999 Cod civil.

Apelanta arată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale menționate și că nu a putut să-și ridice grajdul aflat pe terenul proprietatea intimatului, din cauza acestuia.

Este criticată sentința și pentru faptul că s-a făcut o aplicabilitate incorectă a dispozițiilor art. 492 Cod pr. civ. și 494 alin.3 Cod pr. civ. nereținându-se că proprietarul terenului nu este și proprietarul construcției, iar construcția nu a fost edificată cu rea credință pentru a cere proprietarului construcției să o ridice.

Apelanta arată că de mai multe ori a solicitat reclamantului, devenit proprietarul terenului, să-i permită să-și ridice grajdul, însă acesta i-a refuzat accesul la construcție.

Tribunalul O l t, prin decizia civilă nr. 256 din 2.10.2007, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1689 din 29.03. 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-.

A fost obligată apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Temeiul de drept al cererii cu care a fost sesizată instanța îl constituie dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală, care apare în momentul în care, cu intenție, din neglijență sau imprudență, s-a comis o faptă prin care s-a cauzat un prejudiciu unei alte persoane.

În cauza de față s-a dovedit că reclamantul este proprietar exclusiv al terenului, în suprafață de 42982 mp. situat pe teritoriul comunei, județul O și că, din această suprafață de teren 931 mp. sunt ocupați de o construcție grajd proprietatea pârâtei.

Întrucât pârâta, după ce a demolat grajdul, a lăsat neridicate elementele componente ale acestei construcții - fundație, cărămizi, beton armat, moloz, reclamantul a fost în imposibilitatea de a-și valorifica dreptul exclusiv de proprietate, în condițiile prevăzute de art. 480 Cod civil.

Sunt lipsite de suport real probator și infirmate de probele de la dosar criticile apelantei privind împrejurarea că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 998-999 Cod civil; edificatoare în acest sens sunt actul de adjudecare nr.1245/8.12.2004 - fila 2 dosar, sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate al reclamantului - concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert, sub aspectul faptului că reclamantul în calitate de proprietar al terenului a fost în imposibilitate de a-i valorifica dreptul de proprietate, datorită pârâtei care a lăsat neridicate elementele constructive ale construcției - grajd, pe o suprafață de 931 mp. teren proprietatea reclamantului.

Nefondate sunt și criticile referitoare la faptul că reclamantul i-a refuzat pârâtei accesul pe teren pentru a putea ridica elementele constructive ale grajdului, nefiind la dosar probe în sensul susținerilor formulate de apelantă.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs parata, criticand-o pentru nelegalitate, in temeiul art. 304 pct. 7, 8 si 9.civ.

Cod Penal

A sustinut ca atat instanta de fond, cat si cea de apel au facut o interpretare gresita a dispozitiilor art. 998 - 999.Civ. care reglementeaza raspunderea civila delictuala, in sensul ca in mod gresit s-a retinut ca in cauza sunt indeplinite toate conditiile cerute de dispozitiile legale mentionate.

In realitate, sustine recurenta, in speta nu exista fapta ilicita si nici vinovatia, pentru a se putea antrena raspunderea civila delictuala a paratei, cata vreme aceasta a facut dovada cu inscrisuri ca a dobandit proprietatea asupra imobilului inca de la 22.12.2004, cand reclamantul nu avea nici un drept asupra terenului, aflandu-se in situtia de buna credinta, potrivit art. 494 alin. 3.civ.

Sub aspectul vinovatiei, recurenta a sustinut ca reclamantul este cel care a impiedicat-o sa isi ridice materialele de constructie, formuland impotriva sa mai multe plangeri penale pentru infractiunea de violare de domiciliu, ceea ce reprezinta o cauza de inlaturare a vinovatiei.

Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, Curtea urmeaza sa constate că acesta este fondat, pentru considerentele care se vor arata in continuare.

Recurenta a incadrat criticile formulate in cazurile de modificare prevazute de art. 304 pct. 7, 8 si 9.civ.Cod Penal insa, din dezvoltarea motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat ca se impune a se retine un alt temei juridic al acestora, respectiv cel decurgand din art. 304 pct. 5.civ.Cod Penal, din perspectiva caruia urmeaza a fi analizate sustinerile recurentei, de vreme ce se tinde la desfiintarea deciziei tribunalului.

Reclamantul a investit prima instanta cu o actiune intemeiata pe raspunderea civila delictuala, izvorand dintr-un pretins fapt ilicit savarsit de catre parata, anume refuzul acesteia de a-si ridica de pe terenul reclamantului materialele rezultand dintr-o constructie demolata.

In schimb, parata s-a aparat constant invocand atitudinea culpabila reclamantului, care a impiedicat-o sa intre pe proprietatea sa pentru a-si ridica materialele de constructie si, prin urmare, lipsa faptei ilicite si a vinovatiei.

pune, asadar, in discutie verificarea conditiilor generale pentru angajarea raspunderii civile delictuale, din prevederile art. 998- 999.civ. rezultand ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei.

cu solutionarea apelului, tribunalul era dator sa examineze cauza prin raportare la toate sustinerile si mijloacele de aparare invocate de catre parata, justetea solutiei de respingere a apelului nefiind argumentata in mod convingator.

Din considerentele deciziei recurate se constata ca tribunalul s-a limitat sa faca verificari relative la aspectul proprietatii reclamantului asupra terenului si existenta prejudiciului. Aceste aspecte insa, pe langa faptul ca nu au fost contestate de catre parata, reprezinta elemente care nu sunt suficiente pentru antrenarea raspunderii civile delictuale, fara verificarea existentei si a celorlalte conditii prevazute de dispozitiile art. 998 - 999.civ. si care se cer a fi intrunite cumulativ.

Or, fata de criticile prin care se contesta existenta faptei ilicite si a vinovatiei paratei, se impunea analiza actelor de la dosar, respectiv adresa nr. 50132/20.06.2007 emisa de Postul de Politie ( fila 15 din dosarul tribunalului), rezolutiile Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina din 6.09.2006 si 8.11.2006 ( filele 11 si 16 din dosarul de fond) prin care a fost confirmata propunerea organelor de politie de neincepere a urmaririi penale fata de parata pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu.

Aceasta, cu atat mai mult cu cat tribunalul a acordat termen in sedinta publica de la 11.09.2007 pentru ca reclamantul "sa permita paratei" sa ridice toate elementele constructive de pe terenul sau.

Rezulta cu evidenta ca aceste aspecte au fost ignorate de catre tribunal atunci cand concluzioneaza ca "Sunt nefondate criticile referitoare la faptul ca reclamantul i-a refuzat paratei accesul pe teren pentru a putea ridica elementele constructive ale grajdului, nefiind la dosar probe in sensul sustinerilor".

Aprecierea instantei de apel ar fi contrara dreptului la un proces echitabil, cu toate garantiile procesuale pe care o procedura judiciara le antreneaza si care implica, intre altele, dreptul la aparare, dreptul de a administra probe, exigente care decurg din art. 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, instanta de apel solutionand cauza fara a lamuri aspectele vizand fapta ilicita si existenta vinovatiei si a da eficienta dispozitiilor art. 129 alin. 5.civ.

Cod Penal

Pentru considerentele expuse, Curtea va retine incidenta prevederilor art. 312 alin. 5.civ.Cod Penal, cu referire la art. 304 pct. 5.civ.Cod Penal constatand ca instanta de apel a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, astfel ca va fi casata decizia atacata si se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel care, in conditiile art. 295.civ.Cod Penal, va putea sa administreze si alte probe utile cauzei pentru stabilirea temeiniciei pretentiilor in raport cu obiectul cererii de chemare in judecata si cu apararile paratei apelante.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 256 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1689 din 29 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.

Casează decizia civilă și trimite cauza la Tribunalul O l t, pentru rejudecarea apelului.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 ianuarie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. jud. -

. O/4Ex.11.02.2008.

Jud./Jud.Al.

Președinte:Daniela Vijloi
Judecători:Daniela Vijloi, Marin Covei, Maria Cumpănașu

Vezi şi alte speţe de drept civil: