Obligație de a face. Decizia 363/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 363/R/2009
Ședința publică din 20 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul -, împotriva deciziei civile nr. 242/A din 2 octombrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimata SC SA PRIN LICHIDATOR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă pârâtul recurent, lipsă fiind intimata SC B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat intimatei.
Reclamantul recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 639,6 lei și 5,15 lei timbru judiciar, conform mențiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Se constată că la data de 20 februarie 2009, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, restituire reclamantului recurent chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, apreciind că aceasta nu se datorează.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.306 alin.2 pr.civ. invocă motivele de recurs de ordine publică referitoare la necompetența materială a instanțelor de fon precum și la greșita lor compunere, prevăzute de art.304 pct.1 și pct.3 C,pr.civ. raportat la prevederile art.40 alin. 2 litera h, art.284 din Codul Muncii și art.2 lit.c din pr.civ. pe care le pune în discuția recurentului.
Reclamantul recurent arată că lasă la aprecierea instanței soluția asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri sau excepții, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească a cauzei și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent arată că lasă la aprecierea instanței soluția asupra recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3564 din 07.11.2007 a Tribunalului Maramureș, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, dosar nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâtei BMp entru obligația de a face.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe, care a fost admis prin decizia civilă nr.39/27.02.2008 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sentința civilă mai sus menționată a fost anulată iar cauza a fost trimisă pentru judecata în primă instanță Judecătoriei Baia Mare.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că reclamantul și pârâta nu sunt comercianți iar obiectul litigiului îl constituie obligația de a face, obligație de natură civilă, context în care competența soluționării cauzei revine în primă instanță judecătoriei după regulile prevăzute de art.1 pr.civ.
În consecință, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul a fost înregistrată la Judecătoria Baia Mare care, prin sentința civilă nr.3974/27.06.2008, dosar nr-, a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei B
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că eclamantul a fost angajat al Intreprinderii Mecanice de Mașini și Utilaj Minier B M în perioada 1972-1990, iar ulterior al B M, de unde s-a pensionat la data de 1 iulie 1993, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă, aflat la filele 4-10 din dosarul nr- al Tribunalului Maramureș.
Prin sentința civilă nr. 588 din data de 7 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, s-a dispus închiderea procedurii de faliment privind pe debitoarea B M, întreaga arhivă rămânând în custodia lichidatorului pentru toată perioada de păstrare prevăzută de lege.
La solicitarea reclamantului, pârâta a eliberat adeverința nr. 3518 din 12.02.2005 privind sporurile realizate de acesta în perioada 28.04.1972 - 01.07.1993 (fila 24 din dosarul nr- al Tribunalului Maramureș ).
Reclamantului i s-au eliberat, de asemenea, adeverințele nr. 6247 din 05.10.2007 (fila 26 din dosarul nr- al Tribunalului Maramureș ), nr. 5434 din 16.04.2007 (fila 3), nr. 5484 din 24.10.2006 (fila 12 din dosarul nr- al Curții de Apel Cluj ).
Pârâta a susținut că din actele pe care le deține nu poate comunica alte date decât cele pe care deja le-a comunicat reclamantului.
Sporul de noapte începând din anul 1978 nu mai apare individualizat pe fiecare persoană, ci ca o recapitulatie pe sectii.
In dovedirea acestor afirmații au fost depuse copii de pe mai multe state de plată, pe care nu sunt menționate sporurile de noapte (filele 19-21 din dosarul nr- al Tribunalului Maramureș ).
În dosarul nr- al Tribunalului Maramureș instanța a încuviințat efectuarea unei expertize pentru a se verifica materialul arhivistic deținut de către pârâtă, pentru a se stabili dacă există date pentru a se comunica reclamantului cele solicitate.
Reclamantul a renunțat la administrarea probei cu expertiza din motive financiare.
La termenul de judecată din data de 13 iunie 2008, reclamantul a învederat instanței că nu înțelege să propună alte probe în dovedirea susținerilor din acțiune.
In conformitate cu prevederile art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta ar deține și alte date decât cele comunicate reclamantului prin adeverințele depuse la dosar.
Prin decizia civilă nr.242 din 2.10.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul -.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că la solicitarea reclamantului, pârâta a depus la dosar mai multe state de plată în care apar trecute sporurile de noapte, începând din anul 1978. Reclamantul nu a combătut susținerea acesteia în sensul că nu deține și alte date decât cele comunicate apelantului și instanței. Tribunalul nu poate obliga partea la o prestație cu privire la care a dovedit că a efectuat-
În ce privește depunerea concluziilor scrise după lăsarea cauzei în pronunțare, partea are acest drept conform prevederilor art. 146 Cod procedură civilă. Pârâtul nu a făcut trimitere la alte apărări decât cele arătate în fiecare dosar de care reclamantul a luat la cunoștință.
În ce privește amânarea pronunțării de către instanță, acesta nu constituie un motiv de apel care să ducă la schimbarea sentinței.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs în termen legal solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sau casarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că pârâta a refuzat să îi elibereze adeverința solicitată deoarece nu posedă acte doveditoare în acest sens. Deși instanța de judecată i-a pus în vedere necesitatea efectuării unei expertize contabile, reclamantul s-a opus, apreciind că nu este utilă pentru soluționarea cauzei.
Hotărârea atacată este nelegală deoarece pârâta este deținătoarea arhivei și numai din comoditate nu verifică actele primare din care să rezulte datele solicitate.
Odată cu apariția Legii nr.250/2007, în fața instanței de fond, reclamantul a precizat că solicită eliberarea unei adeverințe corecte, cu venitul brut și venitul net lunar realizat, după care s-a plătit fondul social și în care sunt introduse toate sporurile.
Intimata BMa solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate (8-9).
În susținerea poziției procesuale intimata arată că i-a comunicat reclamantului adeverința nr.5437/16.04.2007 privind sporurile acordate pentru munca prestată în timpul nopții, pentru perioada 01.05.1972 - 31.12.1977 iar pentru perioada ulterioară solicitată, așa cum apare menționat și pe adeverință, nu mai apar sporuri individualizate, situație în care pârâta nu a refuzat și nici nu a fost de rea credință la eliberarea adeverinței ci se află în imposibilitatea de a elibera adeverința solicitată raportat la statele de plată existente în arhiva pe care o gestionează.
În ședința publică din 20.02.2008, Curtea în temeiul art.306 alin.2 pr.civ. a invocat motivele de recurs de ordine publică prevăzute de art.304 pct.1 și art 304 pct.3 pr.civ.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs de ordine publică invocate, Curtea reține următoarele:
Astfel, prin cererea introductivă de instanță înregistrată la data de 28.05.2007 pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC" " B M, în calitate de lichidator al SC""SA B M să îi elibereze o adeverință pentru sporurile de noapte pentru perioada 01.01.1978 - 30.06.1993 și ore suplimentare pentru perioada 01.05.1972 - 30.06.1993 deoarece în lipsa acestora îi este afectată grav stabilitatea cuantumului pensiei reale.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii, "Angajatorului în revin, în principal, următoarele obligații: să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului".
Calitatea de salariat dă dreptul la salariu, potrivit art. 39 alin. 1 lit. a din Codul muncii, salariu care poate să includă și sporuri.
Prin urmare, obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe din care să rezulte sporurile de care a beneficiat reclamantul este prin prisma textului legal anterior citat, art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii, un litigiu de muncă iar nu un litigiu de asigurări sociale ori un litigiu de natură civilă.
Textul legal nu distinge cu privire la modificarea naturii obligației de a elibera adeverința ca fiind una de dreptul muncii, dacă raportul de muncă este în desfășurare sau ca fiind una de asigurări sociale, dacă raportul de muncă a încetat. Ori, dacă textul nu distinge rezultă că natura obligației este una ce derivă din raportul de muncă indiferent de momentul la care se cere eliberarea adeverinței în raport de încetarea raportului de muncă, anterior sau ulterior încetării acestuia.
Conform art.2 pct.1 lit.c pr.civ. tribunale judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
Potrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul iar cum reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Tribunalului Maramureș, acesta este competent atât material cât și teritorial să soluționeze cauza.
Neținând seama de aceste prevederi legale, Judecătoria Baia Marea pronunțat astfel o hotărâre dată cu încălcarea competenței sale materiale iar Tribunalul Maramureșa soluționat în mod nelegal apelul reclamantului cu încălcarea dispozițiilor art.2 pct.1 lit.c pr.civ. și a celor prevăzute de art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 conform cărora, completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. coroborat cu art.304 pct.1 și pct.3 pr.civ. va casa decizia atacată, precum și sentința civilă nr.3974/27.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare și, în consecință, va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță, Tribunalului Maramureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 242/A/din 02.10.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o casează, precum și sentința civilă nr. 3974/27.06.2008 a Judecătoriei Baia -M, dosar nr-.
Dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- - --- - - -
GREFIER
RED./MR
25.02.09/2 EX.
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
