Obligație de a face. Decizia 3637/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(337/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3637/
Ședința publică din data de 21 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul reclamant și recurenta pârâtă SC P SA, împotriva sentinței civile nr.6254 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 2934/3/LM/2008, având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 21.05.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.6254 din 13.10.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea în parte a cererii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC P SA; s fost dispusă anularea parțială a deciziei de reintegrare nr.8/19.12.2007 sub aspectul mențiunilor privind funcția în care trebuie reintegrat contestatorul, aceea de director general și nu de director marketing - specialitatea calculatoare; au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind anularea deciziei nr.9/19.12.2007 de constatare a suspendării de drept a contractului și cel privind obligarea intimatei la plata despăgubirilor egale cu salariile de care a fost lipsit contestatorul începând cu 17.12.2006; au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că prin decizia nr.8/19.12.2007, emisă de intimată s-a dispus reintegrarea în muncă a contestatorului în funcția marketing specialitatea calculatoare, avându-se în vedere sentința civilă nr.2597/2007 pronunțată de Tribunalul București, modificată în parte prin decizia civilă nr.3139/2008 pronunțată de Curtea de Apel București.
Prin sentința menționată s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior concedierii, fără a se menționa respectiva funcție, care potrivit ultimelor mențiuni din carentul de muncă era de director general.
A reținut Tribunalul că decizia de concediere nr.647/03.11.2006, neputând fi reținute la acest moment apărările angajatorului cu privire la inexistența unei hotărâri AGA care să dispună numirea în funcția de director și nelegalitatea înscrierilor din carnetul de muncă a mențiunilor legate de modificarea funcției salariatului.
Întrucât la momentul concedierii salariatului deținea funcția de director general, instanța constată nelegalitatea deciziei de reintegrare sub aspectul menționării funcției de director marketing, urmând să o anuleze parțial.
Prin anularea decizie de concediere intră în funcțiune principiul neretroactivității, adică nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor, ci și pentru trecut. În temeiul retroactivității efectelor nulității se ajunge la situația în care n-ar fin intervenit niciodată concedierea.
Repunerea părților în situația anterioară are loc în virtutea legii nefiind necesară solicitarea salariatului, însă decizia de reintegrare are ca scop stabilirea momentului până la care se calculează despăgubirea datorată în temeiul art.78 muncii, constituind și dovada aducerii la îndeplinire de către angajat a obligațiilor cuprinse în hotărârea ce costată nelegalitatea concedierii.
Întrucât din data de 16.12.2006 contestatorul a avut calitatea de administrator al societății, devin aplicabile dispozițiile art.171din Legea nr.31/1990, contractul de muncă fiind suspendat pe perioada mandatului. Decizia nr.9 din 19.12.2007 constată incidența art.1371din Legea nr.31/1990 ce conține o normă imperativă, suspendarea contractului de muncă nefiind lăsată la aprecierea angajatorului. Contractul de muncă a fost repus în vigoare prin anularea decizie de concediere, independent de existența unei decizii de reluare a raporturilor de muncă, operând astfel și normele cu privire la suspendarea acestuia în temeiul legii, de la data începerii mandatului de administrator.
Tribunalul a decis respingerea ca neîntemeiată a cererii de acordare de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data de 17.12.2006 și până la reintegrarea efectivă, reținându-se că, după 16.12.2006 a intervenit cauza de suspendare a contractului individual de muncă prevăzută de art. 171din Legea nr.31/1990, ceea ce presupune suspendarea principalelor sale efecte - prestarea muncii și plata acesteia, cu caracter temporar, în speță pe parcursul mandatului de administrator.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către ambele părți, respectiv reclamantul și pârâta.
Prin recursul său recurentul-reclamant solicită în baza art.312 alin. (2) ipoteza I cu aplicarea art. 304 pct. 9) proc. civ. admiterea în parte a recursului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii și a capetelor de cerere privind anularea deciziei nr.9/19.12.2007 de constatare a suspendării de drept a contractului și cel privind obligarea intimatei la plata despăgubirilor egale cu salariile de care a fost lipsit contestatorul începând cu data 17.12.2006.
În esență a susținut în motivarea recursului că decizia de concediere a fost dată la data de 03.11.2006 când au încetat așadar raporturile de muncă, iar numirea în Consiliul de Administrație s-a făcut în data de 16.12.2007 când contestatorul nu mai avea și calitatea de salariat al SC P SA și prin urmare nu există incompatibilitatea unui membru al Consiliului de Administrație care nu mai era și salariat.
Prin urmare susține recurentul că alegațiile privind suspendareaope legisa unui contract individual de muncă care încetase ca efect al deciziei de concediere, nu poate fi primit cel puțin pentru simplul fapt că nu poate fi suspendat un contract care nu mai era în vigoare.
O a doua critică invocată de către recurentul-reclamant se referă la faptul că dacă contractul individual de muncă a fost suspendat de drept, angajatorul nu mai putea să dispună prin decizie suspendarea convențională și după aceea să fie menținută printr-o suspendare judiciară.
Mai susține recurentul-reclamant constatarea excepției inadmisibilității de ordin obiectiv a pronunțării instanței de judecată cu privire la suspendarea decizie nr.9/19.12.2007.
Prin recursul formulat de recurenta-pârâtă și înregistrat la data de 23.12.2008 se solicită în temeiul art.304 pct.5), 7), și 9) și art. 3041. proc. civ. în principal admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
În motivarea recursului în esență recurenta-pârâtă susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.5) proc. civ. în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 25 raportat la art. 27 pct. 7) proc. civ. prin omisiunea magistratului incompatibil de a se abține de la judecarea unei cauze în legătură cu care și-a spus părerea anterior, în cauză fiind vorba despre judecătoarea care a fost investită cu judecarea cauzei având ca obiect contestația formulată de același reclamant împotriva decizie de desfacere a contractului de muncă nr.647/03.11.2006.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond a încălcat principiile esențiale ale procesului civil prin respingerea cererii de înscriere în fals formulată de pârâtă împotriva înscrisurilor în raport de care instanța a pronunțat hotărârea atacată.
Cu privire la această critică se demonstrează de către recurenta-pârâtă că deși prin cererea de înscriere în fals formulată la termenul de judecată din data de 03.10.2008 au solicitat instanței de fond verificarea autenticității verificarea semnăturilor vicepreședintelui și Președintelui Adunării Generale a Acționarilor subscrisei aplicate pe hotărârile ce au stat la baza efectuării mențiunii din carentul de muncă privitoare la funcția de director general a intimatului-reclamant, instanța a respins aceasta cerere motivat de împrejurarea ca înscrisurile defăimate nu au relevanță în cauză.
Recurenta-pârâtă susține că Tribunalul a respins efectuarea procedurii falsului motivat exclusiv de împrejurarea că acestea nu prezintă relevanță în cauză.
Se mai susține raportat la această critică că având în vedere că a contestat înscrisul administrat de partea adversă declarând în mod expres că nu recunoaște semnătura pe care o poartă Hotărârea AG în discuție defăimând totodată mențiunile din cuprinsul carnetului de muncă, instanța nu avea posibilitatea să primească acest înscris mai înainte de a proceda la verificarea lui potrivit dispozițiilor legale aplicabile.
Celelalte critici formulate se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.7) proc. civ. și se referă la faptul că deși prima instanță admite în parte cererea părții adverse și dispune anularea parțială a deciziei de reintegrare, soluția pronunțată nu are corespondent în considerentele hotărârii, pretinsa motivare oferită de către instanță neîndeplinind cerințele legii în ceea ce privește cuprinsul hotărârii judecătorești astfel cum este prevăzut de art.261 proc. civ.
O altă critică este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9) proc. civ. și se referă la rezolvarea dată de instanța de fond excepțiilor invocate privind inadmisibilitatea și excepția autorității de lucru judecat, precum și cu aplicarea dispozițiilor care reglementează noțiunea de reintegrare, precum și cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor care reglementează materia societăților comerciale.
Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare precum și ață de recursul recurentei-pârâte prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de către recurenți, precum și în baza art. 3041. proc. civ. Curtea constată că acestea sun fondate urmând a fi admise și trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe pentru motivele care se vor arăta.
Astfel, Curtea constată că Tribunalul a soluționat cauza pe fond fără a administra întregul probatoriu necesar pentru a pronunța o sentință temeinică și legală.
Tribunalul a fost sesizat de către recurentul-reclamant cu o acțiune prin care a solicitat anularea deciziei de reintegrare nr.8/19.12.2007 sub aspectul mențiunilor privind funcția în care trebuie reintegrat contestatorul aceea de director general și nu de director marketing specialitatea calculatoare precum și constatarea suspendării de drept a contractului și cel privind obligarea intimatei la plata despăgubirilor egale cu salariile de care a fost lipsit contestatorul începând cu data de 17.12.2006.
În cazul administrării probatoriului, recurenta-pârâta la termenul din data de 03.10.2008 a sesizat Tribunalul cu o cerere de înscriere în fals în ceea ce privește autenticitatea semnăturilor vicepreședintelui și președintelui Adunării Generale a Acționarilor existente pe hotărârile ce au stat la baza efectuării mențiunii din carentul de muncă privitor la funcția de director general a reclamantului.
Tribunalul fără nicio motivare a dispus prin încheierea de la acea dată respingerea acestei cererii.
Curtea reține că procedura falsului este reglementată de art. 180-184. proc. civ. și poate fi folosită în cazul înscrisurilor autentice care în privința datei și a constatărilor personale ale agentului instrumentator fac dovada până la înscrierea în fals, precum și în cazul înscrisurilor sub semnătură privată despre care se pretinde că sunt false, ceea ce se susține și prin cererea respectivă formulată de pârâtă la instanța de fond.
Procedura înscrierii în fals este declanșată prin defăimarea înscrisului făcută de partea interesată.
Potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, Tribunalul era practic obligat să de-a eficiență acestei proceduri și nu să respingă cererea astfel formulată, atâta timp cât dispozițiile art.181-184. proc. civ. descriu în detaliu desfășurarea procedurii propriu-zise în mod necondiționat.
Cu atâta mai mult se impunea administrarea acestei procedurii cu cât, Tribunalul era învestit cu reintegrarea reclamantului în postul de director general și nu în postul de în care fusese reintegrat acesta acela de director marketing specialitatea calculatoare, tocmai datorită mențiunilor din carentul de muncă ale reclamantului, mențiuni care susține recurenta-pârâtă au fost făcute în baza hotărârilor Adunării Generale care poartă semnăturile ce sunt considerate false.
Curtea reține de asemenea că având în vedere faptul că în calea de atac a recursului nu se poate administra decât proba cu înscrisuri noi, în conformitate cu art.305 proc. civ. se impune și din acest punct de vedere trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin urmare cu ocazia rejudecării, Tribunalul va administra întregul probatoriu necesar soluționării temeinice și legale a cauzei, și va da pe deplin eficiență procedurii falsului ce nu a fost administrată cu ocazia primei judecăți.
De asemenea, Curtea având în vedere posibilele implicați ale procedurii în cauză și pentru a se putea face o judecată unitară va admite și recursul recurentului-reclamant, urmând ca cu ocazia soluționării cauzei să țină cont și de criticile invocate de acesta în recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312. proc. civ. va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecarea aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentul-reclamant și recurenta-pârâtă SC P SA împotriva sentinței civile nr.6254/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 2934/3/LM/2008.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
15.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
